Lună: decembrie 2020

Psoasul, un mușchi puternic

În lista mușchilor cunoscuți, mușchiul psoas ar putea fi pe primul loc considerat un mușchi masiv unul din cei mai lungi din corp care leaga coloana vertebrală de picioare. Îl numim câteodata mușchiul sufletului pentru că întreține o relație particulară cu sistemul scheletic, diafragma, organele și sistemul nervos.

Situat în adâncurile bazinului, acoperit de straturi de mușchi, nervi, artere și organe, este aproape imposibil de palpat. Deși nu este ușor de atins, psoasul este ușor de simțit, iar yoghinii familiarizați posturile de deschidere a șoldului sau fandări nu l-ar putea nega!

Psoasul este un mușchi sensibil … care, pe lângă faptul că îndeplinește multe funcții la nivel mecanic, este un mare rezervor de emoții, pe care le poți resimți pe măsură ce îl destinzi și deschizi.

Dar, înainte de a-i aprecia sensibilitatea profundă și vulnerabilitatea , să începem prin a-i admira puterea și să înțelegem de ce este atât de esențial pentru bunăstarea noastră generală!

Psoasul, explică Jo Ann Staugaard-Jones, în cartea sa „The Psoas, Vital Muscle”, este situat adânc între partea din față a articulației șoldului și coloana vertebrală inferioară. Uneori denumit „puternicul psoas”, este cel mai important mușchi scheletic din corpul uman, deoarece este singurul care leagă extremitatea superioară de extremitatea inferioară (coloana vertebrală și picioarele). Acest lucru îl face un mușchi postural cheie, precum și mușchiul motor și stabilizator a două balamale diferite: articulația coxofemorală (șoldul) și coloana lombară. De asemenea, este situat în apropierea centrului de greutate al corpului, ceea ce îi conferă un rol esențial în menținerea echilibrului, precum și în influențarea sistemului nervos și a energiilor subtile (primele trei chakre).

Psoasul mare și cel mic

Psoasul cuprinde un mușchi numit psoas mare și un alt psoas mic (…). Psoasul mai mare conectează coloana vertebrală la femur (conectând extremitățile superioare și inferioare); micul psoas îl pune în relație cu pelvisul. Unii susțin că cel de-al doilea va dispărea în cele din urmă, deoarece a fost util mai ales atunci când ființele umane s-au târât pe patru picioare și nu mai sunt relevante astăzi (…). De fapt, unii oameni o au doar de o parte, sau deloc.

Când folosim singur cuvântul „psoas”, acesta înseamnă de obicei psoasul mare sau o combinație a celor două ca grup muscular.

Cei doi psoas aparțin unui întreg mai mare numit iliac-psoas, care include, de asemenea, vastul mușchi iliac. Acest set, prin contractare într-un bloc, vă permite să flexați șoldul. Este cel mai profund dintre flexorii șoldului și poate cel mai puternic dintre grupurile musculare. Mușchiul iliac se atașează de femur de o parte și de osul iliacă de altă parte. ”

Psoasul pe plan mecanic

La nivel pur mecanic, înțelegem deci cum psoasul joacă un rol major. Ajută atât la statul în ​​picioare, asigurând echilibrul trunchiului cât și mersul, permițând flexia coapsei. De asemenea, se va înțelege că o disfuncție a acestui grup muscular va avea consecințe proporționale cu acest rol esențial.

Datorită unui număr excesiv de ore petrecute în poziție șezând (în fața computerului, în fața televizorului, în transport etc.), a lipsei de activitate fizică sau a lipsei de întindere după sport, traume psihologice care se acumulează de ani de zile … la mulți dintre noi psoasul se contractă permanent, terminându-se inevitabil prin scurtare din cauza acestei tensiuni.

Care sunt consecințele acestei tensiuni continue?

Osteopații și kinetoterapeuții Magalie Palierne și Marie-Laure Maget ne-o explică foarte clar în articolul lor „De ce ar trebui să ai grijă de mușchiul psoas-iliac? ”

„Când psoasul este prea strâns, pune prea multă tensiune pe partea inferioară a spatelui și provoacă dureri de spate: este responsabil pentru aproximativ 50% din durerile de spate. Poziția întinsă pe spate cu picioarele întinse devine dificil de menținut mult timp, deoarece durerea se instalează și forțează individul să schimbe poziția (…)

La persoanele în vârstă, provoacă îndoirea trunchiului spre în față. Cine nu a observat că persoanele în vârstă tind să meargă aplecându-se în față din ce în ce mai mult. Procedând astfel, ei pierd treptat extensia șoldului și fac pași din ce în ce mai mici, iar echilibrul lor devine din ce în ce mai precar. Deoarece extensia șoldului este redusă, ungerea părții din spate a acesteia nu mai este adecvată și fenomenele de degenerare se instalează.

În ceea ce privește nervul sciatic, suntem îndreptățiți să ne întrebăm în prezența sciaticii dacă avem de-a face cu o problemă în regiunea lombară sau cu o tensiune excesivă a capului iliac și psoasului care compimă apoi nervul sciatic. „

Pe scurt, un psoas scurt și rigid va trage partea inferioară a spatelui înainte, ceea ce va accentua arcada. Acest lucru poate crea dureri de spate, datorită comprimării vertebrelor lombare sau sacrale. Dar trebuie remarcat faptul că un psoas scurt poate fi și consecința unei posturi arcuite în mod natural, care nu va favoriza întinderea acestuia.

Devine evident acum, un psoas relaxat și puternic este necesar pentru o postură bună și o sănătate bună a spatelui. Dar psoasul nu se oprește aici … deoarece joacă, de asemenea, un rol major în acțiunea zilnică de respirație.

Într-adevăr, psoasul menține o relație foarte specială cu diafragma. Ca memento, acest mușchi formează un perete între plămâni și organele abdomenului. La inspirație, se lărgește, se aplatizează și coboară spre podeaua pelviană, creând spațiu pentru ca plămânii să se umple complet. La expirație, se relaxează, centrul său se ridică în sus și ia o formă de cupolă.

Cu toate acestea, diafragma funcționează în strânsă legătură cu psoasul de care este conectat la nivelul plexului solar prin tendoane. Când se mișcă, provoacă mișcarea psoasului și invers. Înțelegem că un psoas foarte strâns va împiedica deplasarea completă și naturală a diafragmei și, invers, că o respirație obstrucționată nu va favoriza sănătatea optimă a psoasului.

Psoas la nivel psihic

Un mușchi esențial la nivel fizic, despre psoas se vorbește mult și la nivel psihic. Nu mai este un secret și există o serie de articole publicate pe această temă: psoasul este mușchiul fricii și al emoțiilor viscerale … Tensiunea musculară, explică Jo Ann Staugaard-Jones, este legată de stres și poate deveni dăunătoare sănătății. Acest lucru este evident în multe situații, de exemplu, când umerii și gâtul tău sunt contractați din diverse cauze, cum ar fi un sentiment de jenă sau îngrijorare, o situație de conflict sau o postură slabă. Aceasta este o zonă superficială a corpului, a cărei stare este ușor de observat. Mai puțin cunoscut este stresul care afectează mușchii adânci, cum ar fi psoasul. Trauma poate fi reținută acolo mulți ani. ” Autorul insistă chiar, subliniind că „relația psoasului cu sistemul nervos este uluitoare, dar nu mai puțin reală. ” Psoasul este de fapt activat de creierul reptilian (cea mai veche parte a creierului nostru care guvernează mecanismele noastre de supraviețuire inconștiente), în timpul reflexului primar numit „luptă sau fugă”. În caz de frică bruscă, viscerală, impulsul corpului va fi fie să se închidă pentru a proteja partea din față a corpului, fie să se pregătească pentru luptă sau fugă prin activarea tuturor mușchilor flexori, începând cu psoasul. În natură, această acțiune este legată de apariția unui pericol și va fi eliberată atunci când pericolul dispare. Cu toate acestea, în viața noastră modernă, cu stresul care se stabilește ca o stare de durată în corp, psoasul rămâne adesea contractat cronic. Într-un cerc vicios, psoasul contractat semnalează corpului această stare de stres și, în cele din urmă, consecința este o epuizare a glandelor suprarenale și a sistemului imunitar (cu toate fenomenele fizice asociate stresului pe care le cunoaștem).

Conștientizarea acestui mușchi profund, faptul de a-l relaxa și înmuia, îmbunătățește conștientizarea emoțiilor și a intuițiilor viscerale. Observăm foarte des că munca conștientă în zona psoasului aduce emoții precum furie, tristețe sau chiar o dorință puternică …

O altă modalitate de a explica legătura strânsă a psoasului cu frica este explorarea fasciei sale mai profund.

Dar mai întâi … ce este o fascia? Fascia este o membrană subțire fibroasă și maleabilă, care formează un fel de teacă și învelește toate structurile corpului (mușchi și grupuri musculare, oase, artere, organe, glande etc.).

Biochimistul american Ida Rolf, a fost primul în anii 1930 care i-a studiat proprietățile, inclusiv aspectul ei „plastic” (care poate păstra amprente). „Limbajul psihicului”, poate păstra în memorie, ani de zile, stresurile și șocurile bruște. Orice traumatism fizic, psihologic sau biologic retrage și tensionează fascia, modifică calitatea distribuției de energie și sânge și perturbă echilibrul corpului.

De ce reacționează psoasul atât de mult la stresul emoțional și mai ales la frici? Deoarece fascia lui este legată de cea a rinichilor. Cu toate acestea, în medicina tradițională chineză, acestea sunt legate de sentimentul de frică. Dacă trebuie să credem că acești cercetători, din ce în ce mai numeroși, spun că rețeaua de fascia a corpului uman poate constitui substratul fizic al meridianelor, atunci fascia psoasului este într-adevăr foarte aproape de meridianul rinichilor.

 Ce sa fac ? Cum să vă relaxați durabil psoas-ul? Cum să ai grijă de el?

Ei bine, în primul rând … lucrând ceilalți mușchi! „Poziția sa în centrul corpului, ne amintește Jo Ann Staugaard-Jones, îi conferă o supraîncărcare de muncă. Este important să ne amintim aici că ceilalți mușchi trebuie să fie atât puternici, cât și flexibili pentru ca psoasul să rămână sănătos și să-și mențină adaptabilitatea. Aceștia sunt mușchii abdominali, extensori ai coloanei vertebrale și mușchii antagonici posteriori, cum ar fi gluteus maximus.

Orice mușchi capabil să ajute la centrarea și echilibrarea pelvisului, cum ar fi pătratul lombar și rotatorii profunzi, ameliorează, de asemenea, psoasul în funcțiile sale de conectare a trunchiului și picioarelor (…). ”

Apoi, pentru a lucra mai direct pe psoas, cea mai eficientă soluție este desigur să vă derulați covorul de YOGA ! Nu lipsesc asanele care îl relaxează sau îl întăresc. Luați de exemplu Virabhadrasana II (războinicul II). În partea laterală a piciorului din față, unde șoldul este flexat, psoasul este contractat, împreună cu întregul grup psoas iliacc, care îndreaptă coloana vertebrală lombară. Dimpotrivă, este întins pe partea laterală a piciorului din spate.

Aproape toate asanele din YOGA te vor face să lucrezi psoasul.

Dar printre posturile care vizează în mod specific acest mușchi, rețineți: baddha konasana, hanumanasana, utthita parsva konasana, uttan pristhasana, hindolasana, mandukasana , supta baddha konasana, salamba eka pada rajakapotasana.

Text preluat și tradus https://www.yay-yoga.com/post/d%C3%A9tendre-et-%C3%A9tirer-son-psoas

Pentru practica YOGA ONLINE sau la sala din Deva mă poți contacta la telefon 0721041609 sau vizita pagina https://www.facebook.com/onlineyoga.ro

Nervul vag este cel mai important nerv de care s-ar putea să nu știi că există!

Este un pachet lung și sinuos de fibre senzoriale și motorii care conectează trunchiul cerebral la inimă, plămâni, intestine. De asemenea, are ramuri care interacționează cu ficatul, splina, vezica biliară, uretra, organele genitale, gâtul, urechile, limba și rinichii. Ne hrănește centrul nervos involuntar – sistemul nervos parasimpatic – și controlează funcțiile inconștiente ale corpului, cum ar fi:

– menține frecvența cardiacă regulată

– digestie

– respirație

– transpirația

– reglarea tensiunii arteriale și echilibrul glucozei în sânge

– ajutată funcția generală a rinichilor

– stimulează secreția de salivă / lacrimă

Potrivit dr. Justin Hoffman, medic naturist autorizat: „Fără nervul vag, funcțiile cheie care ne mențin în viață nu ar fi menținute”

Nervul vag are fibre care ajung practic la toate organele noastre interne. Gestionarea și procesarea emoțiilor se face prin acest nerv între inimă, creier și intestine. Acest lucru explică o reacție intestinală puternică la stări emoționale intense.

Disfuncțiile nervului vag pot duce la o serie întreagă de probleme precum obezitate, bradicardie (insuficiență cardiacă), dificultate la înghițire, sincopă, patologii gastro-intestinale, tulburări de dispoziție, deficit de vitamina B12, inflamație cronică .

Dimpotrivă, stimularea nervului vag a arătat o îmbunătățire în anumite condiții, cum ar fi:

– Anxietate

– Patologii cardiace

– Tinnitus

– Obezitatea

– Dependențe

– Migrene

– Alzheimer

– Permeabilitatea intestinală

– Circulație sanguină slabă

– Tulburarea dispoziției

Puțină anatomie

Nervul vag este cel mai lung dintre cei 12 nervi cranieni. Aproximativ 80% din fibrele sale transportă informații din corp în creier. Restul de 20% merg în direcția opusă, trimițând semnale din creier către corp. Folosește acetilcolina ca neurotransmițător, care stimulează contracțiile musculare din sistemul nervos parasimpatic. Un neurotransmițător este un fel de mesager chimic care transmite informații sistemului nervos.

De exemplu, dacă creierul nostru nu ar putea comunica cu diafragma prin intermediul acetilcolinei, atunci ne-am opri din respirație.

Anumite substanțe, cum ar fi Botox și metale grele, pot interfera cu producția de acetilcolină. Se știe că botoxul scade excitabilitatea nervului vag. Mercurul blochează acțiunea acetilcolinei. Când mercurul se leagă de proteina tiol din receptorii mușchilor inimii, acesta nu mai poate primi impulsul electric din nervul vag pentru contracție. Urmează probleme cardiovasculare.

Deteriorarea nervului vag poate fi cauzată și de diabet, alcoolism, infecții ale căilor respiratorii superioare. Stresul poate inflama nervul, la fel și oboseala și anxietatea.

Se consideră, de asemenea, că dieta este importantă, deoarece consumul de grăsime și zahăr reduce sensibilitatea la nervi.

O emoție în burtă

Sistemul nervos enteric (ENS) care acționează funcția tractului gastrointestinal, comunică cu sistemul nervos central (creierul se leagă) prin nervul vag. ENS este uneori numit al doilea creier!

Menținerea sănătoasă a joncțiunilor intestinale și a nervului vag afectează sănătatea noastră mentală. Un studiu a arătat cum antibioticele ne pot face agresivi atunci când ne perturbă flora intestinală.

10 modalități de stimulare a nervului vag pentru o sănătate mai bună

1) Aveți relații sociale pozitive Într-un studiu, participanții au avut gânduri pline de compasiune față de ceilalți, repetând în tăcere fraze pozitive despre familia / prietenii lor. Comparativ cu grupul de control, meditatorii au arătat o creștere generală a emoțiilor lor, cum ar fi seninătatea, bucuria și speranța. Aceste gânduri pozitive față de ceilalți duc la îmbunătățirea funcțiilor vagale.

2) Frigul Expunerea la frig, cum ar fi dușurile reci, de exemplu, stimulează nervul vag! Studiile arată că, pe măsură ce corpul tău se adaptează la frig, sistemul de fugă sau de luptă (simpatic) scade și activitatea sistemului parasimpatic crește (odihnă, digestie). Orice formă de expunere la frig, băut chiar și apă foarte rece, va ajuta la activarea nervului vag.

3) Gargară Iată un alt remediu casnic: Gargară stimulează mușchii palatului și, prin urmare, nervul vag.

4) Cântați Bâzâitul, scandarea mantrelor, imnurile ar fi bune pentru sănătatea ta! Cântatul este ca și cum ai iniția o stimulare vagală care emite valuri relaxante. Cântând în partea de sus a plămânilor lucrează mușchii din gât, care activează nervul vag. De asemenea, s-a descoperit că cântatul mărește oxitocina, cunoscută și sub numele de hormonul iubirii, deoarece îi face pe oameni să se simtă apropiați unul de celălalt.

5) Masaj Vă puteți stimula nervul vag prin masarea picioarelor, ceea ce poate ajuta la scăderea ritmului cardiac. De asemenea, vă puteți masa de-a lungul gâtului de-a lungul arterelor carotide pentru a elibera tensiunea.

6) Râdeți Bucuria și râsul sunt metode imune naturale. Râsul stimulează nervul vag!

7) Practicați Yoga sau Tai Chi Ambele cresc activitatea sistemului parasimpatic în general. Studiile au arătat că yoga crește GABA, care sunt neurotransmițători liniștitori pentru creier. Cercetătorii cred că acest fenomen este produs de stimularea fibrelor aferente nervului vag. Acest lucru este deosebit de bun pentru persoanele cu anxietate sau depresie.

8) Respirați încet și profund Inima și gâtul conțin neuroni care au receptori numiți baroreceptori. Ei detectează tensiunea arterială și transmit semnalul către creier. Respirația profundă activează valul care se conectează la inima ta pentru scăderea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Respirația lentă cu un timp de inspirație / expirare similar crește sensibilitatea baroreceptorului și activarea vagală. Respirația de aproximativ 5/6 ori pe minut poate fi foarte utilă.

9) Practicați exercițile fizice Exercițiile fizice măresc hormonul de creștere al creierului, sprijină mitocondriile creierului și ajută la prevenirea declinului cognitiv. Exercițiile ușoare stimulează fluxul intestinal, ale cărui mesaje sunt transportate prin nervul vag.

10) Învațățați să vă relaxați Învățarea relaxării ar trebui să fie primul lucru la care să lucrezi !!!

Traducere text https://www.pelouin-chiropracteur.com/blog/articles/10-facons-de-liberer-les-pouvoirs-du-nerf-vague

Vino să practici YOGA ONLINE sau la sala din Deva pentru stimularea nervului vag 

Detalii la 0721041609

Alina Banu: instructor Hatha Yoga certificat de școala Bindusar Yoga din India cu experiență de practică 8 ani

Echilibrul hormonal este sensibil, este chiar FOARTE sensibil la stilul nostru de viață și mai ales la nivelul nostru de stres. Medicamentația nu este pasiunea mea și, de fapt, nici cea a hormonilor! Desigur, există cazuri în care va fi necesar să se completeze hormoni artificiali, dar riscul este adesea să creeze mai mult dezechilibru decât echilibru cu aceste substanțe alopate …

Astăzi vreau să vă împărtășesc experiența și mai ales să vă informez despre faptul că avem cheile în mână pentru a promova sănătatea bună a hormonilor noștri în mod natural.

Un bun control al stresului, o alimentație sănătoasă, un somn bun și activitate fizică sunt esențiale pentru echilibrul hormonal. Astăzi aș dori să vă prezint un instrument foarte precis pentru a ne echilibra micii mesageri (hormonii sunt mesageri!): Yoga. Acest instrument m-a ajutat imens să-mi recapăt sănătatea hormonală și să nu mai sufăr de hipotiroidism.

Efectele purificatoare, calmante și de echilibrare generale ale practicii yoga fac din această disciplină un ajutor foarte valoros pentru echilibrul endocrin.

Astăzi vă ofer 3 exerciții cheie pentru calmarea hormonilor.

1. Respirați calm pentru a echilibra hormonii în mod natural. Concentrându-ne câteva clipe pe respirația calmă, profundă (abdominală și de preferință prin nas) ne echilibrăm deja hormonii. Cu respirația liniștită, aducem calmul sistemului nervos, reducem nivelul de stres, în special prin scăderea nivelului de cortizon din organism (hormonul stresului). Nivelurile prea ridicate de cortizon favorizează inflamația în organism, ne scad sistemul imunitar și dezechilibrează sistemul endocrin.
2.  Cobra sau bhujangasana pentru a stimula sistemul endocrin. Practica yoga poate întări sistemul imunitar. Și atunci când sistemul imunitar este sănătos, la fel sunt și hormonii noștri; sistemul endocrin și sistemul imunitar devenind unul. Cobra este o postură suplimentară pentru a ne întări apărarea naturală! (Consultați și articolul precedent despre yoga pentru a stimula sistemul imunitar) Pas cu pas : – Culcă-te pe burtă. -Întinde picioarele ușor depărtate -Puneți mâinile (palmele în jos) lângă piept sub umeri – Respirați adânc, împingeți pieptul înainte și în sus, vârful capului în sus, apăsând ușor cu mâinile. Încercați să lucrați în principal cu spatele. – Contractează ușor perineul și abdomenul pentru a proteja spatele și umerii departe de urechi. -Respirați prin nas pentru 5-10 respirații lungi
3. Lumânarea – Sarvangasana pentru stimularea tiroidei. Anumite ipostaze de yoga sunt utile în special pentru stimularea glandelor și a organelor producătoare de hormoni și pentru reluarea funcției lor (există și alte ipostaze pentru a calma anumite glande). Să luăm ca exemplu postura Sarvangasana (lumina lumânării); această postură stimulează tiroida prin compresie, echilibrează întregul sistem glandular prin schimbarea gravitației, dar și sistemul circulator, sistemul nervos și digestiv. – Stați pe spate -Întindeți-vă picioarele spre cer, cu mâinile plate pe podea lângă fesiere. – Cu puțin impuls, ridicați fesele, partea de jos și mijlocul spatelui, întindeți picioarele spre cer, făcând spatele cât mai vertical posibil și susțineți-l cu mâinile (așezați mâinile în sus, degetele în sus și coatele strânse). Scopul: să încerci să creezi o linie dreaptă cu umerii, șoldurile și tocurile. -Păstrați bărbia aproape de stern și nu vă mișcați capul pe durata poziției. -Respirați liniștit prin nas pentru 5,10,20 (!) Respirații. Rămâneți cât timp este confortabil (suportabil) pentru dvs.

Practicând yoga pentru hormoni de cel puțin 3 ori pe săptămână, reactivați foarte eficient producția de hormoni și promovați echilibrul hormonilor în general. După câteva luni de practică, putem reduce adesea frecvența ședințelor, totul depinde de simptome și de la ce problemă lucrăm. Practica este atât de eficientă încât de multe ori face posibilă oprirea tratamentelor hormonale.

Preluare text: https://www.ateliernubio.fr/blog/yoga-equilibrer-hormones

Pentru practica Yoga vă aștept la ședințe ONLINE sau la sala din Deva !

Detalii la 0721041609

Doula şi partenerul

cum cooperează cei doi pentru a o ajuta pe viitoarea mamă

Atunci când doula discută cu o mamă sau cu un cuplu despre rolul pe care îl îndeplineşte, este posibil să se simtă oarecum în încurcătură atunci când este întrebată exact ce oferă ea. Poate să i se pară dificil să ofere un răspuns din care să reiasă cât de mare este ajutorul pe care îl oferă, fără să pară că se laudă. Întrebarea cea mai obişnuită despre rolul unei doula în viaţa unui cuplu care urmează să aibă un copil este următoarea: ce se întâmplă cu soţul/partenerul/persoana apropiată mamei?

Există multe întrebări valide pe care le pun adesea cuplurile care se gândesc să apeleze la o doula
pentru sprijin la naşterea copilului lor. Iată câteva dintre ele:

• Partenerii care au participat la cursuri de pregătire pentru naştere s-ar putea întreba: „De ce să mă mai complic cu o doula?”  Teoretic, cursurile îi oferă tatălui sau persoanei apropiate baza necesară pentru a fi pregătit pentru rolul respectiv, părând astfel că doula ar fi ceva redundant.
• Este posibil ca doula să interfereze cu experienţa cuplului care este de o natură intimă şi personală, de vreme ce ea este practic o străină pentru ei.
• Poate că doula va încerca să o convingă pe viitoarea mamă să nască în modul dorit dorit de ea, nu aşa cum îşi doreşte mama împreună cu partenerul acesteia.

Unele cupluri se îngrijorează că partenerul va fi lăsat pe dinafară, doula considerând că ea poate să o ajute mai bine pe mamă şi astfel partenerului i se va acorda doar un rol minor. Pe de altă parte, unele femei îşi fac griji că partenerul lor nu va fi capabil să le ajute prea mult, dar ezită să îi sugereze că şi-ar dori ajutorul unei doula, de teamă ca acesta să nu se considere jignit. Unii parteneri îşi doresc să ajute, dar nu se simt siguri pe ei că pot îndeplini toate nevoile soţiei sau iubitei lor.

În continuare aş vrea să vorbesc despre unele dintre miturile sau preocupările referitoare la o doula, în paralel cu realitatea obiectivă. Astfel, vom putea clarifica cum colaborează doula cu partenerul femeii.

Mitul nr. 1: Dacă o femeie îl are alături pe partenerul ei, doula este în plus.

Realitate: În afara partenerului, doula este cam singura persoană prezentă la travaliu care esteacolo doar pentru a oferi sprijin emoţional femeii. Asistenta medicală, medicul, moaşa au alte priorităţi care concurează cu îngrijirea emoţională a mamei, cum ar fi de exemplu: pauze, schimburi de tură, responsabilităţi medicale, orarul cabinetului şi politica spitalului. Doula în schimb are doar câteva alte priorităţi sau chiar deloc. Ea este acolo permanent, chiar şi după schimbul de tură, până după naşterea bebeluşului. Ea nu este o simplă străină. Singura ei prioritate sunt nevoile mamei.
În unele cazuri, cuplul mai cheamă şi alţi prieteni sau membri ai familiei pentru a lua parte la travaliu împreună cu ei. Uneori, aceşti oameni nu sunt foarte siguri ce pot face pentru a fi de ajutor, fapt care generează confuzie şi chiar amplifica stresul femeii însărcinate. Doula poate direcţiona şi coordona eforturile unui grup de persoane, dându-i fiecăruia ceva folositor de făcut, astfel ca toţi să colaboreze ca o echipă pentru binele viitoarei mame.

Mitul nr. 2: Doula „preia comanda”, dându-l la o parte pe partener, prejudiciind astfel
experienţa intimă a cuplului.

Realitate: Doula poate chiar să îi ajute pe cei doi viitori părinţi să devină mai apropiaţi. Asigurându-se că nevoile partenerului sunt şi ele îndeplinite (mâncare, băutură, un masaj ocazional de relaxare şi cuvinte de încurajare), mama şi partenerul ei pot astfel să comunice şi să interacţioneze mai bine.
Doula îi permite partenerului să ia parte la ceea ce se petrece exact în măsura în care doreşte. Unii parteneri preferă să fie acolo doar în momentul naşterii, împărtăşind această experienţă cu femeia pe care o iubesc. Este posibil ca aceştia să nu îşi dorească să joace un rol activ şi să fie responsabili pentru starea şi siguranţa emoţională a femeii. Doula poate face ea toate acestea, lăsându-l astfel pe partener să ia parte doar în măsura în care doreşte, fără ca
nevoile femeii să rămână astfel neîndeplinite.
Atunci când partenerul alege să fie sursa principală de sprijin emoţional, doula îl poate susţine în eforturile sale făcând comisioane, făcând anumite sugestii referitoare la diverse metode de relaxare şi oferind cuvinte de încurajare şi confort. În cazul unui travaliu îndelungat şi obositor, ea îi poate oferi partenerului o pauză pentru a se odihni sau pur şi simplu pentru a întrerupe monotonia.
În cazul în care partenerul este mai timid, nesigur sau ne-experimentat în acest rol, doula îi poate sugera anumite sarcini simple sar foarte folositoare, cum ar fi cronometrarea contracţiilor, sprijinirea mamei, ajutând-o să se menţină într-o anumită poziţie, masarea acesteia. În asemenea situaţii, doula poate prelua conducerea dar şi partenerul joacă un rol foarte important, deşi secundar.
Cu toate că doula ştie probabil mai multe decât partenerul referitor la naştere, la spitale şi la maternitate, partenerul ştie mai multe despre personalitatea mamei, despre ce îi place şi ce nu îi place, precum şi despre nevoile acesteia. În plus, el o iubeşte mult mai mult decât oricare dintre cei prezenţi. Contribuţia combinată a ambilor, a  partenerului ş ia doulei, împreună cu asistenţa competentă, plină de respect şi atenţie a personalului medical, îi oferă astfel mamei toate şansele pentru un rezultat optim.

Mitul nr. 3: Doula are propriile sale convingeri cu privire la modul cum ar trebui să decurgă naşterea, convingeri pe care i le impune mamei sau cuplului.

Realitate: Adevăratul scop al doulei este acela de a se asigura că scopul femeii sau al cuplului (planul lor de naştere) este recunoscut şi respectat în cât mai multe privinţe. Dacă doula este foarte bine familiarizată cu dorinţele cuplului şi cu planul lor naştere, atunci este posibil chiar să se focalizeze asupra acestuia mai mult decât cuplul, în special în momentele de maximă intensitate ale travaliului, când lucrurile se precipită foarte rapid. Doula îi poate reaminti
personalului medical sau cuplului anumite elemente din cadrul planului de naştere, elemente date uitării dar care s-ar putea dovedi foarte importante mai apoi. Uneori, dacă planul de naştere nu este respectat, cuplul va privi ulterior în urmă cu regret sau dezamăgire.
Doula oferă ajutor în ce priveşte luarea deciziilor punând întrebări pentru a se asigura că mama sau cuplul dispune de informaţiile corecte necesare pentru a lua o hotărâre corectă. De asemenea, ea poate sugera anumite soluţii alternative (cum ar fi să mai aştepte o vreme) pe care cuplul le poate lua în considerare. Totuşi, ea nu ia decizii în numele cuplului.

Text  de Penny Simkin, terapeut, doula

În concluzie, doula are rolul de a face din experienţa naşterii o trăire cât mai împlinitoare şi plină de satisfacţii. După cum spunea la un moment dat un tată: „Am oftat uşurat când doula a ajuns acolo. Până atunci nu îmi dădusem seama sub ce presiune mă aflam. Nu numai că a liniştit-o pe soţia mea, dar m-a calmat şi pe mine.”

 Pentru programări doula la naştere Alina Banu: 0721041609

ÎNCĂLCAREA VECHILOR LEGĂMINTE

Toată lumea vorbeşte despre libertate. În toată lumea, diferiţi oameni, diferite rase, diferite ţări, se luptă pentru libertate. Dar ce este libertatea? În America se vorbeşte despre viaţa într-o ţară liberă. Dar suntem cu adevărat liberi? Suntem liberi să ne manifestăm cu adevărat personalitatea? Răspunsul este nu, nu suntem liberi. Adevărata libertate are de-a face cu spiritul uman–libertatea este de a te manifesta plenar.

Cine ne opreşte de a fi liberi? Blamăm guvernul, blamăm vremea, ne blamăm părinţii, blamăm religia, îl blamăm pe Dumnezeu. Cine ne opreşte de a fi liberi? Noi suntem cei care ne oprim. Ce înseamnă cu adevărat a fi liber? Uneori ne căsătorim şi spunem că ne pierdem libertatea, apoi divorţăm şi tot nu suntem liberi. Ce ne opreşte? De ce nu putem fi noi înşine?

Avem amintiri îndepărtate, despre perioada când obişnuiam să fim liberi şi ne iubeam starea de a fi liberi, dar am uitat ceea ce înseamnă cu adevărat libertatea.

Dacă vedem un copil de doi sau de trei ani, vom descoperi că suntem în faţa unei fiinţe umane libere. De ce este această fiinţă umană vie? Deoarece această fiinţă umană face exact ceea ce doreşte să facă. Fiinţa umană este complet sălbatică. La fel ca o floare, un copac sau un animal care nu a fost încă domesticit, este sălbatic! Şi dacă observăm fiinţele umane care au doi ani, descoperim că majoritatea lor au un zâmbet larg pe faţă şi se distrează. Ele explorează lumea.

Lor nu le este frică să se joace. Le este frică atunci când se rănesc, când le este foame, când unele din nevoile lor nu sunt împlinite, dar nu le este teamă de trecut şi nici nu le pasă de viitor, trăiesc doar clipa prezentă.

Copiilor mici nu le este teamă să exprime ceea ce simt, sunt atât de iubitori încât dacă percep dragostea, ei se scufundă în dragoste. Lor nu le este deloc teamă să iubească. Aceasta este de fapt descrierea unei fiinţe umane normale. Copii fiind,  nu ne este frică de viitor şi nici nu ne este ruşine cu trecutul. Tendinţele noastre umane sunt de a ne bucura de viaţă, de a ne juca, de a explora, de a fi fericiţi şi de a iubi.

Dar ce se petrece cu fiinţa umană care a devenit adultă? De ce este atât de diferită? De ce nu mai este sălbatică? Din punctul de vedere al Victimei putem spune că ni s-a petrecut ceva foarte trist, iar din punctul de vedere al luptătorului putem spune că tot ceea ce ni s-a petrecut este normal. Ceea ce ni s- a petrecut este faptul că am descoperit Codul de Legi, pe marele Judecător şi Victima ce ne guvernează viaţa. Nu mai suntem liberi deoarece Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe nu ne permit să ne manifestăm aşa cum suntem cu adevărat. Odată ce minţile noastre au fost programate cu tot acest gunoi, noi nu mai suntem fericiţi. Acest lanţ se transmite de la o fiinţă umană la alta, de la o generaţie la alta, fiind perfect normal în societatea umană. Nu trebuie să-ţi acuzi părinţii pentru că te- au învăţat să fii la fel ca şi ei. Ce puteau să te înveţe dacă ei asta ştiau? Ei au făcut tot ceea ce au putut mai bine, iar dacă ei au avut o comportare abuzivă faţă de tine, aceasta a fost datorită educaţiei, fricilor şi propriilor lor credinţe. Ei nu au avut control asupra programărilor exterioare pe care le-au primit, astfel încâ nu aveau cum să se comporte diferit. Nu trebuie să-ţi acuzi părinţii sau pe altcineva care a avut faţă de tine o atitudine abuzivă, nici chiar pe tine. Dar este timpul să încetezi cu aceste abuzuri. Este timpul să te eliberezi de tirania Judecătorului prin schimbarea legămintelor tale. Este timpul să te eliberezi din rolul Victimei. Adevărata ta fiinţă este încă un copil care nu a crescut niciodată. Uneori acel copil iese la suprafaţă atunci când te distrezi sau te joci, când eşti fericit, când pictezi sau scrii poezii, cânţi la pian sau te exprimi cumva într-un mod oarecare. Acestea sunt cele mai fericite momente ale vieţii tale–în care realitatea iese la suprafaţă, când nu-ţi mai pasă despre trecut şi nu te îngrijorezi în legătură cu viitorul. Eşti exact ca un copil.

Dar există ceva care transformă toate aceastea, noi le numim responsabilităţi. Judecătorul spune: „Aşteaptă o secundă, eşti responsabil, ai multe lucruri de făcut, trebuie să munceşti, trebuie să mergi la şcoală, trebuie să câştigi bani pentru ca să trăieşti.” Toate aceste responsabilităţi îţi vin în minte. Faţa ta îşi schimbă expresia şi devine din nou serioasă. Dacă îi priveşti pe copii atunci când se joacă de-a adulţii, vei vedea că şi expresia de pe feţele lor se schimbă şi devine serioasă. „Să presupunem că eu sunt un avocat.” şi imediat expresia feţei schimbă; îi ia locul faţa de adult. Mergem la tribunal şi acesta este genul de mimică pe care-l vedem, iar aceasta ne reprezintă. Suntem încă copii, dar ne-am pierdut libertatea.

Libertatea pe care o căutăm este libertatea de a fi noi înşine, de a ne exprima liber. Dar dacă ne uităm la vieţile noastre vom vedea că în majoritatea timpului facem doar lucruri care să le placă altora, doar pentru a fi acceptaţi de ceilalţi, în loc să ne trăim viaţa şi să ne facem plăceri nouă înşine. Aceasta se petrece şi cu libertatea noastră. Şi vedem în societatea noastră şi în toate societăţile din lume, că dintr-o mie de oameni, 999 sunt complet domesticiţi.

Cel mai rău este că marea majoritate a noastră nu suntem conştienţi că nu suntem liberi. Este ceva înăuntrul nostru care ne şopteşte că nu suntem liberi, dar noi nu înţelegem despre ce este vorba şi de ce nu suntem liberi. Problema cu cea mai mare parte a oamenilor este că ei îşi trăiesc vieţile şi nu descoperă niciodată că Judecătorul şi Victima le conduc mintea şi de aceea nu au nici o şansă de a fi liberi. Primul pas către libertatea personală este starea de conştiinţă. Este necesar să fim conştienţi de problemă pentru a o putea rezolva.

Conştientizarea este întotdeauna primul pas deoarece, dacă nu eşti conştient, atunci nu poţi transforma nimic. Dacă nu eşti conştient că mintea ta este plină de răni şi de otravă emoţională, nu poţi începe să cureţi şi să vindeci rănile şi vei continua să suferi. Nu există nici o motivaţie pentru a suferi. Fiind conştient, te poţi revolta şi poţi  spune „Este suficient!”. Poţi începe să cauţi o modalitate pentru a-ţi vindeca şi a-ţi transforma visul personal. Visul planetei este doar un vis. Nici măcar nu este real. Dacă intri în vis şi începi să-ţi provoci credinţele, vei descoperi că majoritatea credinţelor care te ghidează către o minte suferindă nici măcar nu sunt adevărate. Vei descoperi că ai suferit toţi aceşti ani din cauza unei drame care nici măcar nu este reală. De ce? Din cauză că sistemul de credinţe ce ţi-a fost sădit în minte se bazează pe minciuni. De aceea, este important pentru tine să devii stăpânul visului tău propriu; de aceea, Toltecii au devenit Maeştrii ai Viselor. Viaţa ta este manifestarea visului tău; este o operă de artă. Poţi să-ţi schimbi viaţa oricând dacă nu-ţi mai place visul. Maeştrii visului crează o capodoperă de viaţă; ei controlează visul făcând alegeri. Totul are consecinţe şi un maestru al visului este conştient de consecinţe.

A fi Toltec este un mod de viaţă. Este modul de viaţă în care nu există conducător şi supus, în care ai propriul tău adevăr şi-ţi trăieşti propriul adevăr. Un Toltec devine înţelept, devine sălbatic şi devine liber din nou. Există trei modalităţi prin care oamenii pot deveni Tolteci. Prima este de a fi Maestru al Conştiinţei. Aceasta înseamnă de a fi conştient de cine eşti cu adevărat, cu toate posibilităţile aferente. A doua este de a fi Maestru al Transformării–cum te transformi, cum să nu poţi fi domesticit. A treia este de a fi Maestru al Intenţiei. Intenţia este, din punctul de vedere al Toltecilor, acea parte a vieţii care face posibilă transformarea energiei; există doar o „fiinţă” vie care pare să deţină toată energia lumii sau ceea ce noi numim Dumnezeu. Intenţia este chiar viaţa, este iubirea necondiţionată. Maestrul Intenţiei este de aceea Maestrul Iubirii.

Când vorbim despre cărarea Toltecă către libertate, descoperim că ei au o întreagă gamă pentru a se elibera de domesticire, de a nu se lăsa domesticiţi. Ei compară Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe cu un parazit ce invadează mintea umană. Din punctul de vedere al Toltecilor, toate fiinţele ce s-au lăsat domesticite sunt bolnave, bolnavi deoarece există în ele un parazit ce le controlează mintea şi creierul. Hrana pentru parazit sunt emoţiile negative care vin din frică.

Dacă vom fi atenţi la descrierea parazitului, vom descoperi o fiinţă vie ce trăieşte în alte fiinţe, sugându-le energia, dar care nu le aduce nici o altă contribuţie folositoare, în schimb, mai mult, parazitul îşi răneşte gazda încetul cu încetul. Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe se potriveşte perfect descrierii anterioare. Împreună, ele cuprind fiinţa vie ce este compusă din energia psihică sau emoţională, iar această energie este vie. Bineînţeles că nu este o energie materială, dar nici emoţiile nu sunt o energie materială. Visele noastre, de asemenea, nu sunt o energie materială, dar ştim că ele există.

Una din funcţiile creierului nostru este de a transforma energia materială în energie emoţională. Creierul nostru este fabrica de emoţii şi ni s-a spus că principala funcţie a minţii noastre este de a visa. Toltecii cred că parazitul–Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe–deţine controlul asupra minţii noastre; ne controlează propriile noastre vise. Parazitul visează prin intermediul minţii voastre şi îşi trăieşte viaţa prin intermediul corpului vostru. El supravieţuieşte datorită emoţiilor ce provin din frică şi se hrăneşte din drame şi din suferinţe.

Libertatea pe care o căutăm înseamnă a ne folosi mintea şi corpul, de a ne trăi viaţa, în loc de a trăi viaţa unui sistem de credinţe. Când descoperim că mintea ne este controlată de către Judecător şi de către Victimă, iar „Eu-ul” nostru real este pus la colţ, atunci avem doar două posibilităţi de a alege. O alegere este de a continua să trăim în modul în care ne-am obişnuit, să-l îmbrăţişăm pe Judecător şi pe Victimă, să continuăm să trăim în visul planetei. O a doua şansă este de a face ceea ce făceam atunci când eram copii, atunci când părinţii încercau să ne domesticească. Putem să ne revoltăm şi să spunem „Nu!” Putem declara război împotriva parazitului, un război împotriva Judecătorului şi Victimei, un război pentru independenţă, un război pentru dreptul de a ne utiliza mintea şi creierul.

De aceea, în toate tradiţiile şamanice din America, din Canada până în Argentina, oamenii se numesc luptători, deoarece ei sunt în război împotriva paraziţilor. Acesta este adevăratul înţeles al luptătorului. Luptătorul este unul dintre cei care se revoltă împotriva invaziilor parazitului. Luptătorul se revoltă şi declară război.

Dar a fi un luptător nu înseamnă că întotdeauna câştigăm războiul; poate însemna că putem învinge sau pierde, dar când facem ceea ce putem mai bine, cel puţin avem şansa de a fi liberi din nou. Alegând acest drum, cel puţin înseamnă că avem demnitatea de a ne revolta şi suntem siguri că nu suntem nişte biete victime cu emoţiile noastre negative sau care reacţionăm la emoţiile otrăvitoare ale celorlalţi. Chiar dacă vom fi printre victimele inamicului nostru–parazitul–nu vom fi printre victimele care nu au reacţionat.

A fi un luptător ne oferă oportunitatea de a transcende visul planetei şi de a ne schimba visul personal într-un vis pe care-l numim paradis. La fel ca şi iadul,paradisul este un loc care există în interiorul minţii noastre. Este un loc de bucurie, un loc în care suntem fericiţi, în care suntem liberi să iubim şi să fim cei ce suntem cu adevărat. Putem atinge paradisul atât timp cât suntem în viaţă; nu trebuie să aşteptăm până murim. Dumnezeu este întotdeauna prezent, paradisul este peste tot, dar înainte de toate trebuie să avem ochi şi urechi pentru a vedea şi pentru a auzi acest adevăr. Trebuie să ne eliberăm de parazit.

Parazitul poate fi comparat cu un monstru cu o mie de capete. Fiecare cap al parazitului este una din fricile pe care le avem. Dacă dorim să fim liberi, va trebui să distrugem parazitul.

O soluţie este de a ataca fiecare cap al parazitului, ceea ce înseamnă a ne înfrânge fiecare teamă, una câte una. Acesta este un proces lent, dar funcţionează. De fiecare dată când ne înfrângem teama suntem puţin mai liberi.

O a doua modalitate de abordare ar fi să încetăm să hrănim parazitul. Dacă nu-I mai oferim parazitului nici un fel de hrană, vom omorî parazitul prin înfometare. Pentru a face aceasta trebuie să ne controlăm emoţiile, trebuie să nu mai producem emoţii stârnite de frică. Este uşor de zis, dar foarte dificil de făcut,deoarece Judecătorul şi Victima ne controlează mintea.

O a treia soluţie este numită iniţierea în moarte. Iniţierea în moarte se regăseşte în mai multe tradiţii şi şcoli ezoterice din lume. O vom gasi în Egipt, India, Grecia şi America. Aceasta este moartea simbolică care omoară parazitul, fără a produce nici un rău corpului nostru fizic. Când „murim” simbolic, parazitul trebuie de asemenea să moară. Această soluţie este mai rapidă decât celelalte două soluţii, dar şi mai dificilă decât ele. Este necesar să avem un mare curaj pentru a întâmpina îngerul morţii. Trebuie să fim foarte puternici.

Să privim mai de aproape fiecare dintre aceste soluţii.

Continuarea in articolul următor

Extras din cartea ‘’ Cele 4 legăminte’’ – Don Miguel Ruiz

Dacă doreşti să afli prin metode practice cum poţi lucra cu tine pentru a te elibera de aceste programe şi frici te aştept să mă contactezi la 0721041609 pentru o sesiune privată

Vom trăi un vis frumos împreună–un vis în care tu vei iubi tot timpul.

În acest vis tu eşti în mijlocul unei zile frumoase şi însorite de vară. Auzi păsările, vântul şi un micuţ râu. Mergi către râu. Pe malul râului este un bătrân în meditaţie, iar tu vezi că din capul său sunt emanate raze de lumină de diferite culori. Urmăreşti să nu-l deranjezi, dar el îţi observă prezenţa şi deschide ochii. El are ochii plini de iubire şi un zâmbet larg. Îl întrebi cum de este capabil să radieze o lumină atât de frumoasă. Îl întrebi dacă te poate învăţa şi pe tine ceea ce face el. E1 îţi răspunde că mulţi, mulţi ani în urmă el i-a pus aceeaşi întrebare profesorului său.

Bătrânul a început să-ţi istorisească din povestea vieţii sale: ” Învăţătorul meu şi-a deschis pieptul şi şi-a scos inima, apoi a luat o flacără frumoasă din inima sa.”

Mi-a deschis pieptul, mi-a deschis inima şi a pus acea mică flacără în inima mea; apoi mi-a pus inima înapoi în piept şi în curând în inima mea a început să se manifeste o dragoste foarte intensă, deoarece flacăra pe care o pusese în inima mea era chiar dragostea 1ui.

Flacăra a crescut în inima mea şi a devenit un foc mare, mare, un foc care nu arde, ci purifică tot ceea ce atinge. Şi acel foc a atins fiecare din celulele corpului meu, iar celulele din corpul meu mi-au trimis şi ele dragostea lor. Am devenit una cu corpul meu, dar dragostea mea a crescut mai mult decât acesta. Acel foc a atins fiecare emoţie a minţii mele, iar toate emoţiile s-au transformat într-o dragoste puternică şi intensă. Şi m-am iubit pe mine însumi, complet şi necondiţionat.

Dar focul continua să ardă şi eu aveam nevoie de a-mi împărtăşi dragostea. Am decis să pun câte o fărâmă din dragostea mea în fiecare copac, iar copacii mi-au răspuns şi am devenit una cu copacii, dar dragostea mea nu s-a oprit ci a crescut şi mai mult. Am pus câte o fărâmă din dragostea mea în fiecare floare, în iarbă, în pământ şi ele mi-au răspuns şi mi-au transmis iubirea lor şi am devenit una cu ei. Şi iubirea mea a crescut din ce în ce mai mult până când a iubit fiecare animal de pe glob. Ele au răspuns dragostei mele şi au devenit una cu ele. Dar iubirea mea a continuat să crească şi să crească.

Am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare cristal, în fiecare piatră de pe pământ, în praf, în metale şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu pământul.

Apoi am decis să pun o fărâmă din dragostea mea în apă, în oceane, în râuri, în ploaie, în zăpadă. Şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu ele. Dar iubirea mea a crescut şi mai mult şi mai mult. Am decis să ofer iubirea mea aerului, vântului. Am simţit o comuniune puternică cu pământul, cu vântul, cu oceanele, cu natura şi dragostea mea a crescut şi a crescut. Mi-am îndreptat capul către cer, către soare, către stele şi am pus o fărâmă din dragostea mea în fiecare stea, în lună, în soare şi ele mi-au răspuns. Şi am devenit una cu luna, soarele şi stelele, iar iubirea mea a continuat să crească şi să crească. Şi am pus o fărâmă din dragostea mea în fiecare om şi am devenit una cu întreaga umanitate. Oriunde mergeam, cu oricine mă întâlneam, mă vedeam pe mine în ochii lor, deoarece eu sunt o parte a totului, deoarece iubesc.”

Şi apoi bătrânul şi-a deschis pieptul, şi-a scos inima care avea o flacără foarte frumoasă în ea şi a pus acea flacără în inima ta. Şi acum acea iubire creşte în interiorul tău. Acum tu eşti una cu vântul, cu apa, cu stelele, cu toată natura, cu toate animalele şi cu toate fiinţele umane. Simţi căldura şi lumina ce emană din flacăra din inima ta. În jurul capului ai o aureolă ce străluceşte şi are culori multe şi foarte frumoase. Tu radiezi de strălucirea iubirii şi te rogi:
“Îţi mulţumesc, Ţie Creator al Universului, pentru darul vieţii pe care mi l-ai oferit. Îţi mulţumesc că mi-ai oferit tot ceea ce am avut cu adevărat nevoie. Îţi mulţumesc pentru oportunitatea de a avea experienţa acestui corp minunat şi a acestei minţi minunate. Îţi mulţumesc pentru că trăieşti în fiinţa mea cu toată dragostea Ta, cu tot spiritul Tău pur şi nemărginit, cu toată lumina Ta caldă şi strălucitoare.

Îţi mulţumesc pentru că-mi foloseşti cuvintele, pentru că-mi foloseşti ochii, pentru că-mi foloseşti inima pentru a-ţi răspândi iubirea oriunde aş merge. Te iubesc aşa cum eşti, dar pentru că eu sunt creaţia Ta, mă iubesc aşa cum sunt.
Ajută-mă să păstrez dragostea şi pacea în inima mea şi să fac din această dragoste o nouă viaţă care să-mi permită să trăiesc în dragoste restul vieţii mele. Amin.”

Preluare text: ”Cele 4 legăminte” – Don Miguel Ruiz

Te naști cu un inspir și mori cu un expir. Respirația înseamnă viață și energie.

O respirație conștientă și curată îți va stimula fluxul de energie.

Și cu toate acestea cât de puțină importanță îi acorzi. Chiar deloc aș putea spune… singurul moment poate când o bagi în seamă este atunci când ai o durere sau treci printr-un moment de frică și observi că ritmul ei se amplifică sau se oprește.

Yoghinii afirmă că durata vieții noastre este măsurată în numărul de respirații. Cu cât respiri mai calm, mai profund, mai lent, vei reduce numărul de respirații și îți vei prelungi viața.

Emoțiile tale, stările pe care le ai, senzațiile corporale, liniștea minții, influențează modul în care respiri.

De exemplu când ești supărat respirația devine necontrolată, agitată, sacadată. Această conexiune între emoții și respirație funcționează și în sens invers. Pe măsură ce devii conștient de felul în care respiri și îți reglezi respirația pentru că ea să devină calmă, profundă și armonioasă starea ta emoțională se va echilibra.

Medicii afirmă că foloseșți doar 20% din capacitatea ta pulmonară. Hainele prea strâmte, postura corporală incorectă, tensiunea mentală, încordarea și strângerea abdomenului pe parcursul zilei afectează modul în care respiri. Când te-ai născut respirația se făcea abdominal, așa cum respiră și cățelușii. Pe măsură ce ai înaintat în viață respirația s-a mutat în zona pieptului. Cu toate acestea bărbații respira cu precădere abdominal, mai mult decât femeile care folosesc doar toracele pentru a respira. Observă chiar acum unde se află respirația ta. Așează o mâna pe abdomen și una pe piept și observă mișcarea.

Respirația corectă și eficientă care masează plămânii și la baza lor pentru a aduce un aport mărit de oxigen este respirația diafragmei sau abdominală. De asemenea respirația se va face doar pe nas, nu pe gură, deoarece atunci când respiri pe gură aduci rapid un volum mai mare de oxigen care poate să aducă hiperventilație, să perturbe energia și să scadă sănătatea.

Te rog să îți aduci atenția asupra diafragmei, membrană care separă plămânii de cavitatea viscerală. În timp ce inspiri diafragma coboară iar abdomenul este împins ușor în afară. Dacă abdomenul nu este împins în afară când inspiri înseamnă că nu respiri prin diafragmă. Fără să forțezi împingând abdomenul în afară, doar lasă abdomenul să se miște în voie fără să intervii în proces.

Această respirație prin diafragmă, lentă și netedă, este o puternică metodă anti-stres. Studiile arată că atunci când înveți cum să respiri corect corpul tău devine sănătos: bătăile inimii și presiunea sângelui scad, echilibrul acido-bazic al sângelui este menținut, mușchii se relaxează, anxietatea dispare, corpul devine flexibil, te ajută să te focusezi în prezent, mintea se liniștește.

Exercițiu de respirație:

În mod automat aproximativ 500 ml de aer sunt inspirați și aceeași cantitate este expirată.

Atunci când respiri profund și lent vei ajunge la 3 100 ml de aer față de cei 500 ml.

–          Inspiră acum numărând până la 5 și expiră numărând până la 5

Cum te simți? Ce senzații și trăiri ai? Ce parte din corp s-a mișcat? Ce mușchi?

Conștientizarea respirației este o tehnică profundă de meditație prin care înveți să fii atent la gândurile și emoțiile tale, la obiceiuri și tipare, la reacții și dialog interior. Vei deveni martor al acestor fenomene fără a te identifica și atașa de ele, vei șți că nimic nu ți se întâmplă ție ci se întâmplă în cursul fluid al vieții.

Starea de martor te duce într-o zonă de liniște și calm profund, de libertate și spațiu, vei deveni ușor și vei ști să asculți viața.

Te invit să practicăm împreună în cadrul orelor de Yoga diferite tehnici de respirație.

Alina Banu : instructor Hatha Yoga, Kids Yoga, Dans energetic, Terapeut boluri tibetane și Doula la naștere

Detalii la: 0721041609

Ce este fascia?

Cunoașterea și înțelegerea fasciei, această matrice reală care susține corpul, ar putea revoluționa perspectiva noastră asupra modului în care funcționează corpul nostru și ne poate face să dorim să evoluăm în practica noastră de Yoga.

De mult neglijată și considerată un simplu țesut care umple corpul uman, fascia a fost în centrul atenției științifice în ultimii cincisprezece ani. Descoperirile recente pe această țesătură de legătură ne revoluționează cunoștințele anatomice,  ne hrănesc înțelegerea corpului în mișcare și ne invită să ne schimbăm perspectiva asupra practicii noastre de asane. Practica este reorientată și devine mai puțin musculară și statică, dar mai integrativă și dinamică, cu scopul de a ne trezi „bio-inteligența”, sistemul nostru de autoreglare mecanică.

Înțelegerea fasciei

Fascia este „un țesut conjunctiv care este omniprezent în corpul uman. Formează o matrice care susține întregul corp. Fascia penetrează și înconjoară toate organele, mușchii, oasele și fibrele nervoase ”, definește Fascia Research Group (www.fasciaresearch.de). Fascia influențează mișcarea, fluxul sanguin, echilibrul hormonal, starea de spirit, răspunsurile emoționale, tensiunea musculară și, prin urmare, comportamentul. Se adaptează constant la toate acțiunile și reacțiile noastre. În plus, ar fi „cel mai senzorial organ al corpului”, potrivit lui Robert Schleip, specialist în fascia, și reflectă starea noastră generală, corpul și emoționalul. Este locul în care sunt adăpostite amintirile noastre emoționale de la nașterea noastră.

Fascia este unul dintre cele trei sisteme de comunicare ale corpului cu sistemele nervoase și fluide. Comunică informații cu viteza sunetului prin apă. Prin integrarea calităților sale de conectare, rezistență și spațiu dinamic, corpul devine apoi din nou un spațiu de rezonanță, un loc de comunicare între diferite structuri, sisteme diferite, un fel de intranet.

Această pânză fascială este ca o pânză de păianjen magnifică, umedă, tridimensională, cristalină, neîntreruptă, realizată din colagen, elastină și substanță extracelulară. Compusă din mai mult de 68% apă, fascia ne permite să gestionăm constrângerile fizice, cum ar fi gravitația sau stresul mecanic. Când este în forma sa optimă, hidratată și întreținută, este fluidă, dinamică, receptivă și ne permite să fim sănătoși.

Pe de altă parte, în caz de deshidratare, țesuturile nu mai alunecă una peste cealaltă, fascia și mușchii nu mai joacă rolul lor de amortizoare, calitățile lor elastice și de revenire sunt modificate. Funcțiile neurologice sunt, de asemenea, afectate: ne pierdem capacitatea de a „reveni înapoi”. Compensațiile se instalează și declanșează dureri și răniri difuze. Sistemul nervos vegetativ trebuie să funcționeze și mai mult pentru a ne susține, a ne stabiliza și a ne proteja.

Yoga și fascia

Desigur, ne antrenăm fasciile în practica yoga, mai ales atunci când abordăm practica într-un mod mai puțin liniar! Prin urmare, este vorba de a varia unghiul articulațiilor, viteza și de a juca cu dezechilibre și variații de postură pentru a lua în considerare dimensiunile multidirecționale și multidimensionale ale fasciei.

Această nouă cunoaștere ne permite să facem practica yoga mai coerentă: făcând structura corpului nostru sensibilă și liberă, invităm o mișcare subtilă de energie în ființa noastră. În noi se creează un spațiu. Ne dezvoltăm percepțiile și gustăm vibrația fasciei noastre, apoi celulele noastre.

Considerat organul senzorial prin excelență (datorită numărului său nenumărat de neuroreceptori), sau al șaselea simț al nostru, acesta reflectă starea noastră internă și se adaptează la el în fiecare moment. În această ajustare permanentă, orice stres fizic sau emoțional, lipsa mișcării sau prea multe mișcări repetitive creează tensiuni, aderențe sau durere în această rețea. Deshidratat, fascia își pierde vâscozitatea, elasticitatea și rezistența

În centrul vindecării se află ascultarea atentă a corpului; printr-o revenire la calm și prin mișcări variate și dinamice (pulsații, vibrații, ondulații, reveniri) redăm coerența întregului nostru.

La cursurile de Fascia Yoga, abordarea noastră este puțin diferită de yoga tradițională; ne permitem să ieșim din forma estetică a posturii pentru a intra în tridimensionalitate și a aduce mișcare din interior; explorarea, curiozitatea, libertatea și ascultarea sunt cuvintele cheie ale acestei practici.

Îngrijirea fasciilor

O dietă sănătoasă, o hidratare suficientă, câteva ședințe de terapie manuală de relaxare a fasciei, cum ar fi osteopatia, terapia cranio-sacrală, terapia Bowen sau practica regulată de yoga permit fasciei să se regenereze. Practica automasajelor, cu o rolă sau o minge de tenis, este recomandată și pentru a reduce aderențele în țesuturi și pentru a descongestiona fasciile noastre. De asemenea, putem practica masajul cupping, o metodă prin suptul fasciei și mușchilor derivată din tehnica ventuzelor și din medicina tradițională chineză. Băile derivate ale metodei France Guillain, o tehnică care constă în reîmprospătarea celor două pliuri inghinale și a perineului, permit, de asemenea, drenarea fasciei.

Redescoperă cine ești !

Te aștept la orele de Yoga ONLINE pe ZOOM sau la sala din DEVA

Alina Banu: instructor Hatha Yoga certificat internațional de școala Bindusar Yoga din India, 8 ani experiență, instructor Kids Yoga, Dans energetic, Terapeut Boluri Tibetane, Doula la naștere

Detalii la 0721041609

Traducere și adaptare din franceză. Sursă articol.

41 de ani și nimeni nu m-a învățat să fiu femeie.

Aș fi zis că lucrurile vin de la sine și că viața va ști ce să facă cu mine, fără să mă opresc pentru vreo oarecare întrebare.

Modele de urmat văzute din copilărie, oameni mari pe care îi credeam puternici.

Fetița, adolescenta, sărind peste femeie direct în rol de mamă și soție. Iubind prin hormonii atracției un suflet frățesc, curat și blând, dar nu ca femeie.

Mamă copil, mamă adolescentă, mamă din rolul mamei mele și tată deopotrivă, femeia striga dar nu era.

Mustrări, convingeri, spaime, presiuni, chinuri, lupte duse cu mine, sfârșit, STOP joc.

Pași mărunți și tremurați, pitită după colțuri umbroase, îndrăznind să ies puțin și iar puțin, așteptări lăsate să cadă, vise și iluzii ale unei  vieți postate ca prefață.

Corpul cerea viață, sufletul  se cățăra sărind, neînțelegerea se auzea tot mai tare până m-a surzit.

Cârma se rotea încet, direcția sufletul  meu.

Cine sunt eu? Ochii s-au închis, respirația bătândă coborând în liniște…  ACASĂ

Ușurare, spațiu, libertate, încredere, EU SUNT, acum nu mă pot părăsi.

Cântând cu ciclul lunii, deschizând sfârâitul pământului cald, pasionând cu focul, topită curgând prin viață, vântul zburând prin piept, brațe lungi cuprinzând nemărginirea, prezența caldă a unei puteri vii ascultând … o lume întreagă odihnind pe pieptul meu… Femeia trează știe acum că totul E  în… SUNT EU.

ALEGE PENTRU TINE !

Te aștept cu drag pentru regăsirea minunii vieții care ești  la ședințe private de Consiliere și ghidare sau la unul din programele  de Yoga, Dans energetic, Boluri tibetane, Yoga Nidra sau Meditație.

Alina Banu :  instructor Hatha Yoga & Dans energetic, Terapeut Boluri Tibetane și Doula la naștere

Programări la 0721041609