Lună: ianuarie 2021

Yoga străpunge straturile lucioase ale sinelui exterior pentru a dezvălui inima tandră, dureroasă a compasiunii și a empatiei pe care o avem fiecare dintre noi. De fiecare dată când suferi în yoga, inima ta se extinde și crește mai mare. Devenind suficient de curajos să simți totul, devii suficient de puternic pentru a-ți asuma NONVIOLENȚA.

Misiunea yoghină de astăzi este nonviolența (ahimsa). În Yoga Sutras al lui Patanjali, ahimsa este primul dintre principiile morale și etice pentru viața yoghină. Este ca și o cupă care ține celelalte opt principii și face posibilă practicarea yoga. Himsa este cuvântul sanscrit pentru „violență”, iar ahimsa este tradus ca „Nonviolență”. Dar s-ar putea susține că ahimsa nu este doar nonviolență ci opusul violenței: compasiune, milă, pace și dragoste.

Patanjali prezintă în continuare ahimsa ca marele jurământ, numit mahavrtam în Sanscrit. Acest mare jurământ nu este o dogmă care să fie judecată de alții ci este vorba de sinceritatea inimii practicantului de yoga. Elevii pot prelua unele aspecte ale ahimsa – cum ar fi veganismul sau ecologismul – dar dacă fac acest lucru fără compasiune, practica lor ratează complet.

Violența ia multe forme, iar primul pas către o viața mai pașnică este să recunoaștem violența la care am fost supuși sau pe care am adus-o altora în viața noastră. Adesea acea violență apare ca o judecată sau o lipsă de compasiune pentru noi înșine și alții.

Cel mai bun yoghin acționează ca o forță de vindecare din lume.

Începe-ți călătoria prin încetarea violenței în propria viață, prin cultivarea unei  atitudini de acceptare, toleranță și compasiune pentru tine. Fă pace cu tine, cu corpul tău, cu succesele tale și eșecurile tale. Nu comite acte de negativitate auto-dirijată în vorbire, gândire sau faptă. Nu te pedepsi când  practici. Îmbrățișează-ți corpul. Nu încerca să-l modelezi în forma altcuiva – corpul perfect este cel pe care tu îl ai.

Am pierdut prea mulți ani din viață urându-mi corpul. Ura îți mănâncă propria valoare și lasă o urmă de nefericire iar asta este mult mai dăunător decât orice mănânci sau nu mănânci.

 În schimb, tratează-ți trupul ca pe un spațiu sacru de închinare și vorbește doar despre confirmarea vieții prin cuvintele pentru tine. Starea ahimsa trebuie să înceapă cu rezoluția iubirii de sine.

Odată ce ai început să construiești o relație pașnică cu tine, îndreaptă-ți atenția spre lumea din jurul tău. Menține angajamentul față de ahimsa în vorbire, gânduri și acțiuni atunci când interacționezi cu oameni pe tot parcursul zilei. Acordă o atenție deosebită tonului tău de voce când vorbești cu partenerul, prietenii și membrii familiei. Cel puțin, caută să nu faci rău. Observă orice gând negativ sau violent, și asumă-ți responsabilitatea. Abține-te de la orice acțiune înrădăcinată de negativitate.

Apoi, îndreaptă-ți atenția asupra impactului pe care îl au acțiunile tale asupra lumii în mare. Este posibil să simți o dorință copleșitoare de a te oferi voluntar pentru o misiune socială, cum ar fi creșterea animalelor fără stăpân sau sprijinirea liderilor politici pentru schimbări pe care vrei să le vezi în lume.

Ai putea considera, așa cum am făcut-o eu, că alegerea de a trece la o dietă pe bază de plante te face să te simți bine. Nimeni nu mi-a spus vreodată că ar trebui să fiu vegetarian sau vegan, și nu vă spun că ar trebui să urmați această cale. Practica mea a condus să pun la îndoială sănătatea dietei mele. Apoi am citit o carte despre etica implicațiilor creșterii animalelor comercializate  pe scară largă și impactul asupra mediului al animalelor. Am fost copleșit de compasiune pentru animale și pământ și știam că alegerea de a trece la o dieta pe bază de plante ar fi fost potrivită pentru mine. Dacă l-ați întreba pe Shri K. Pattabhi Jois despre dieta yoga, el ar răspunde întotdeauna cu același răspuns: „simplu, mâncare vegetariană.” Dar el nu a forțat niciodată pe nimeni să facă această schimbare.

În timp ce ahimsa este de obicei asociată cu alegerea morală și etica, a urma o dietă vegetariană sau vegană, este mult mai mult decât atât. Unii dintre cei mai furioși oameni pe care i-am cunoscut au fost vegetarieni, iar unii dintre ei cei mai pașnici oameni pe care i-am cunoscut au mâncat carne.

A trăi viața yoghinului nu este despre crearea unei dogme și apoi judecarea celorlalți atunci când nu reușesc să trăiască ca și el. Nu reușim cu toții să urmărim perfect ahimsa. Fiecare cuvânt dur sau gând, fiecare sămânță de amărăciune sau gelozie, fiecare bucată de plastic nereciclabil, fiecare utilizare a energiei nucleare și fiecare rezervor de gaz plin ar putea fi văzută ca o încălcare a ahimsa.

Cred în yoga, dar cu adevărat, eu cred în tine. O generație de yoghini poate schimba lumea! Doar când valorile culturale se schimbă la scară largă, vom vedea tipul global de schimbare care poate vindeca pământul.

Acțiunea este bunătatea. Inima ta este întotdeauna evidentă în acțiunile tale. Tu poate spui că prețuiești ceva, dar cum îți petreci timpul spune povestea a ceea ce prețuiești. Angajamentul față de ahimsa este o promisiune pe viață între spiritul tău și lume. Dedică-te principiului ahimsa și trăiește cu adevărat viața yoghinului. Nu lăsa pe nimeni să îți spună ce înseamnă să fii yoghin; urmează-ți inima.

Lasă acțiunile tale să spună povestea angajamentului inimii tale de a face lumea ta mai pașnică.

1. Exersează ahimsa în vorbire și gândire. Spune numai cuvinte care afirmă viața și gândește pozitiv pentru tine și lumea pe tot parcursul zilei. Oprește- înainte de a spune ceva negativ.
2. Ia în considerare o dietă ahimsa. Aruncă o privire conștientă asupra dietei alegerilor tale și a impactului pe care îl are asupra lumii.
3. Exersează auto-vindecarea. Cea mai mare sursă de violență a noastră poate fi noi împotriva noastră. Interiorizăm negativitatea sau ne pedepsim dur pentru anumite neajunsuri și eșecuri. Pentru o zi, angajează-te doar în dialog interior pozitiv și într-un ritual de autoafirmare.

În fiecare moment, reflectă asupra tuturor lucrurile pe care le-ai făcut bine și iartă-te pentru orice greșeli pe care le-ai făcut. De fiecare dată când observi că te îndoiești sau te judeci, oprește-te și întoarce gândul. În loc să te concentrezi pe o parte a corpului tău de care nu îți place, concentrează-te pe o parte care îți place. Dacă ți se pare imposibil să vorbești cuvinte pozitive pentru tine, pur și simplu abține-te de la un dialog interior negativ.

4. Exersează vindecarea lumii. Pământul are nevoie de angajamentul nostru să ducă o viață mai pașnică. Evaluează fiecare dintre acțiunile tale și impactul lor asupra mediului. Există modificări pe care le poți face care să scadă impactul negativ pe care îl au asupra planetei? Există vreo cauză care se aliniază cu pasiunea ta și către care poți dedica timp și energie?

Traducere și adaptare text după cartea „The Yogi Assignment” de Kino MacGregor

Pentru practică vă aștept cu drag la orele de YOGA ONLINE , în Deva sau Hunedoara

Detalii pe www.onlineyoga.ro sau la telefon 0721041609

Cine sunt? 

Cu o experienţă de 10 ani în dezvoltarea personală, am început practica Hatha Yoga de mai bine de 8 ani. Din anul 2014 sunt Instructor Kids Yoga urmând cursurile JOGAMOKA din Ungaria sub îndrumarea profesoarei Csiki Mariann. Din 2017 sunt Instructor Hatha Yoga pentru adulţi după ce am urmat cursurile Şcolii Bindusar Yoga din India sub îndrumarea profesorului Mukesh Kothari.

Anul 2020 a venit cu certificarea ca și instructor de Dans energetic urmând școala de dans a domnului Ioan Prisecaru.De asemenea cursurile de Yoga pentru Gravide pe care le predau m-au deschis către magia universului aducerii pe lume a unei noi vieți și am devenit astfel Doula la naștere.

Yoga poate fi definită ca o coborâre în adevăratul sine conținut în interior.

Redirecționarea simțurilor din lumea exterioară către tărâmurile interioare este primul pas către experimentarea liniștii minții.

O modalitate de a înțelege natura minții este să ne gândim la un ocean de conștiință care se întinde peste tot. Ceea ce este evident la suprafață este doar începutul;  adevărata putere a oceanului este revelată în adâncurile sale.

Doar atunci când apele ajung la un punct nemișcat este posibil să privim mai departe, jos. Apoi, după o perioadă susținută de liniște, este posibil să o faci până vezi fundul oceanului. Liniștea minții este accesul care indică percepția directă a adevăratului  eu din interior.

Yoga ca filozofie crede că adevărul este disponibil pentru toți cei care îl caută. Adevărul nu este un principiu ezoteric care trebuie păstrat sub cheie pentru câțiva selectați.

In schimb, yoga eliberează cunoașterea adevărului interior și libertatea unei minți alambicate.

Alternativa unei minți agitate care trăiește prin comparații, regrete, proiecții din frici, este starea de nirodah sau liniștea minții.

Prin redirecționarea fluxului mental la experiența interioară, ești capabil să calmezi apele minții și să percepi profunzimea sinelui interior. Mintea instruită, pricepută, în starea de nirodah, recunoaște adevărata natură a sinelui din interior și este constantă în fața oricăror dificultăți care pot apărea în timpul călătoriei prin oceanul vieții. Îți dai seama brusc că nu ești corpul tău, gândurile tale, locul de muncă sau casa ta.

Adică aveți un sanctuar interior liniștit care este rădăcina adevăratului tău sentiment de sine. Te vezi prin ochii lui ca și spirit. Liniștea este punctul tău de acces la această lume interioară. În mod similar, există un corp interior chiar sub piele. În timp ce poate fi ușor să ne gândim la corp ca la simple oase, țesuturi și fluide, este de fapt un rezervor de adâncime și putere.

În yoga, este posibil să simți cel mai întunecat și cele mai intime zone ale corpului care nu pot fi văzute cu ochiul liber. Cum simți asta? Când am început să practic, mi-am simțit corpul meu într-un mod grosolan și nerafinat. Știam, de exemplu, că am tendoanele rigide și că trebuie să se întindă pentru a fi flexibile. Dar mai târziu, după mulți ani de practică, am reușit acest lucru prin prezența liniștii. În loc să-mi trag prin forțare tendoanele, devin nemișcat, intru în corpul interior și apoi explorez ce vrea să se întâmple în acel spațiu liniștit. Uneori există o experiență de ușurință și curg în jurul articulațiilor șoldului, astfel încât structura mea scheletică pare să plutească înăuntru ca și o suspensie. Uneori, există o senzație prin picioarele mele ca și cascade care cad în pământ sub picioarele mele. Uneori există o senzație de vid și ușurință adânc în centrul bazinului meu. Uneori există pur și simplu liniște, ființă și pace profundă. Daca cultivi liniștea ca stare mentală, vei găsi tărâmul magic al corpului interior.

Yoga este un instrument care te învață cum să sapi suficient de adânc pentru a obține  licărirea eternului. În spațiul etern al corpului interior, unele experiențe sunt atât de profunde încât te lasă schimbat pentru totdeauna. Acesta  este un moment crucial în viața ta. Știi acel moment pentru că simți în intestin că viața ta se va schimba. Esti mai puternic, mai conștient, mai mult tu, mai puțin egoist, dar și mai puțin interesat să placi altora. Liniștea din tine este neschimbată și eternă, atemporală și reală, ești plin de compasiune și forță.

Yoga îți oferă puterea de a fi suficient de curajos pentru a-ți înfrunta profund emoțiile reținute și a simți drumul până la rezoluția profundă și acceptarea care este liniștea.

Uită-te și ascultă cu inima deschisă și un spirit blând, receptiv. Ai încredere în liniștea din tine.

TEME PENTRU ACASĂ

Cultivă liniștea. Intră într-o poziție așezată, confortabilă, și închide ochii. Adu atenția minții în centrul inimii tale. Simte sternul și pieptul din punct de vedere fizic. Poate că îți simți hainele intrând în contact cu zona respectivă. Fii conștient de respirația ta în timp ce se mișcă intrând și ieșind din plămâni. Începe cu senzațiile reale, tactile ale corpului tău. Pe măsură ce mintea se oprește, mută atenția ta în spațiul de sub piele și oasele sternului. Descoperă centrul inimii spirituale din corpul interior privind profund în interior. Pe măsură ce puterea ta de percepție se adâncește, poți deveni conștient de senzațiile mai subtile, cum ar fi greutate sau ușurință, sau emoții precum tristețe, fericire, furie sau anxietate. Sau puteți deveni conștient de prezența adâncimii infinite, lumină pură sau pace. Odihnește-ți mintea aici cel puțin un minut și ascultă cu auzul interior, vezi cu vederea interioară, simte prin corpul interior. Nu trebuie să fie ceva ceremonios sau măreț. Ai putea pur și simplu să închizi ochii când stai la computerul tău pentru un minut sau alege să rămâi în mașină pentru un minut înainte de a merge la serviciu sau de a conduce către casă. Sau ai putea alege să stai într-o postură de meditație. Liniștește mintea și ascultă fără așteptare și fără atașament. Fă asta o dată pe zi timp de treizeci de zile și scrie-ți experiențele într-un jurnal.

Răspunde cu liniște. Data viitoare când te simți atacat si vrei să răspunzi la o situație enervantă din viața ta, oprește-te, închide ochii, respiră adânc, fără a-ți schimba poziția înainte de a răspunde.

Programează liniștea. Dacă îți este greu să găsești momentul din cauza unei vieți aglomerate, programează cinci minute pe zi de tăcere și reflecţie. Ar putea fi la fel de simplu ca oprirea muzicii în timp ce conduceți, oprirea televizorului, închiderea laptopului, ieșirea la plimbare.

Traducere și adaptare text după cartea „The Yogi Assignment” de Kino MacGregor

Pentru practică vă aștept cu drag la orele de YOGA ONLINE , în Deva sau Hunedoara

Detalii pe www.onlineyoga.ro sau la telefon 0721041609

Cine sunt? 

Cu o experienţă de 10 ani în dezvoltarea personală, am început practica Hatha Yoga de mai bine de 8 ani. Din anul 2014 sunt Instructor Kids Yoga urmând cursurile JOGAMOKA din Ungaria sub îndrumarea profesoarei Csiki Mariann. Din 2017 sunt Instructor Hatha Yoga pentru adulţi după ce am urmat cursurile Şcolii Bindusar Yoga din India sub îndrumarea profesorului Mukesh Kothari.

Anul 2020 a venit cu certificarea ca și instructor de Dans energetic urmând școala de dans a domnului Ioan Prisecaru.De asemenea cursurile de Yoga pentru Gravide pe care le predau m-au deschis către magia universului aducerii pe lume a unei noi vieți și am devenit astfel Doula la naștere.

Obişnuiam să cred despre mine în vremuri în care romantismul se purta şi în credinţele mele, atunci când încă prinţul mai făcea parte din idealurile şi aşteptările mele, că a face declaraţii de iubire, a mă însiropa în poveşti imposibile demne de romanele de dragoste ale iubirilor interzise, a fi ţinută pe braţe, răsfăţuri, cuvinte măreţe, reprezintă apogeul iubirii dintre un bărbat şi o femeie.

Filmele vândute pe ecrane, poveştile copilăriei din „Albă ca Zăpada” sau „Cenuşăreasa”, experienţele personale ale scriitorilor luate ca adevăr absolut şi modele,  au deformat adânc percepţia asupra trăirii din libertate a unicităţii fiecărei experienţe de iubire trecând-o prin filtrul continuu al dezamăgirilor.

Aşteptarea ca EL să fie „cumva” înainte de a-i da vreo şansă să „fie”, renunţând la misterul  unei apariţii încântătoare despre cine este EL a tăiat din faşă derularea , acceptarea, deschiderea, privind cu ochi de cal prin îngustimea unei minţi programate de un mental colectiv.

Şi totuşi. Prezenţa, o strângere de mână, forţa unei priviri, un gest simplu plin de timiditate şi respect, licărirea noului şi provocarea constantă de a mă autodepăşi, modelate de curajul de a mă împinge constant în afara zonei de confort înspre aventura vieţii şi asumarea libertăţii de a fi, fără dulcegării dar cu avântul trăirii vieţii complet, plină de pasiune, sărind în necunoscut după lungi smiorcăieli ale lui „nu pot” susţinute de o privire calmă, penetratoare, fără a accepta un refuz, fac să iasă la suprafaţă miracole ale esenţei mele necunoscute până acum, neexploatate, neştiute, comori adevărate ale lui cine sunt EU.

Dacă m-ai întreba cu ce seamănă această IUBIRE ţi-aş spune că este ca o SABIE.

Tăioasă în distrugerea obiceiurilor şi a legăturilor de ataşament, dreaptă în adevăr şi centrare, focusată, atentă şi conştientă, plină de pasiune şi forţă, înţeleaptă şi asumată, echilibrată în observarea trăirilor, o iubire care mă înalţă spre cel mai înalt potenţial al meu printr-o atitudine sănătoasă a trăirii din libertate alegând în fiecare zi ceea ce vreau să trăiesc fără aşteptarea ca „noi să fim cumva”, fără definiţii limitatoare, fără aşteptări şi pretenţii, fără „aşa se face” însă păstrând mereu vie bucuria de a „fi” eu cu mine înainte de a „fi” eu cu el.

Te iubesc pentru ceea ce se naşte prin tine în mine !

Ar trebui să știm din ce stofă este făcută fiecare dintre acestea, credința și încrederea. Pentru că, de exemplu, dacă trăiți normal, în condiții cu totul normale – nu cu idei extravagante și cu o educație deprimantă – ei bine! toată tinerețea, și în general până la treizeci de ani, avem o încredere absolută în viața noastră. Dacă, de exemplu, nu sunteți înconjurați de oameni care imediat ce sunteți răciți îi apucă disperarea și aleargă la doctor să vă ia medicamente, dacă vă aflați într-un mediu normal și dacă vi se întâmplă ceva – un accident sau o mică boală -, atunci în corp există o certitudine, această încredere absolută că totul va fi bine: „Nu-i nimic, o să treacă. O să treacă sigur. Până mâine sunt bine, sau cel mult în câteva zile. Sunt sigur că mă voi vindeca, asta indiferent de ce ne-am îmbolnăvit. Aceasta este condiția normală a corpului. O încredere absolută că are toată viața în față și că totul va fi bine. Și asta te ajută enorm. Ne vindecăm în nouă cazuri din zece, ne vindecăm foarte repede când avem această încredere: „Nu e nimic, ce-o mai fi și asta? E doar un accident, o să treacă, nu-i nimic.” Și unii oameni păstrează această atitudine foarte multă vreme, foarte mult timp, un fel de încredere – nimic nu li se poate întâmpla. Și ceea ce li se va întâmpla nu are nici o importanţă: obligatoriu totul va fi bine, au toată viața înainte.

Bineînțeles, dacă trăiți într-un mediu unde nu sunt decât idei morbide și tot timpul nu vi se povestesc decât lucruri dezastruoase și catastrofice, atunci se poate să gândiți rău. Și această gândire rea va avea influență asupra corpului vostru. Altfel, corpul poate să păstreze încrederea până la patruzeci, cincizeci de ani ( asta depinde de oameni: cei care știu să trăiască o viață echilibrată și normală).

Corpul este complet încrezător în viața sa. Doar dacă vă vine o idee și aceasta este însoțită de tot felul de închipuiri morbide și murdare, atunci lucrurile se vor schimba.

Dar în mod normal și natural corpul știe că trebuie să fie sănătos și că are puterea să  reacționeze. Și dacă i se întâmplă ceva, îi va spune acelui ceva: „Nu e nimic, o să treacă, vezi-ți de ale tale, s-a terminat.” Și trece.

Aceasta este încrederea absolută.

Acum tu vii și spui „ o credință dinamică”. O credință dinamică este altceva. Dacă aveți  înăuntrul vostru Grația divină, dacă Grația divină veghează asupra voastră și dacă, orice s-ar întâmpla, Grația divină este acolo, veghind asupra voastră, atunci această stare putem s-o păstrăm toată viața și mereu; și cu ea putem să traversăm toate pericolele, să facem față tuturor dificultăților și nimic nu se va clinti, deoarece credeți în Grația divină care este cu voi. Este o forță infinit mai puternică, mai conștientă, mai durabilă, care nu depinde de condițiile în care a fost construit fizicul vostru, care nu depinde decât de Grația divină însăși și în consecință care se sprijină pe Adevăr și nimic n-o poate zdruncina. Este cu totul și cu totul altceva.

Puteți să trăiți în conștiința vindecării radicale și prin forța formațiunii voastre interioare să provocați încet, încet, schimbarea exterioară. Sau, în cazul în care cunoașteți și vedeți forța care este capabilă să efectueze lucrurile de care este nevoie și dacă știți să o manipulați, atunci puteți să o chemați și să o concentrați în locurile unde acțiunea este necesară, aceasta aducând ea singură schimbarea. Sau altfel puteți să înfăşiţaţi Divinului necazul vostru și să îi cereți să vă vindece, punându-vă astfel toată încrederea în puterea divină.

Dar orice ați face, oricare ar fi procedeul pe care îl adoptați, și chiar dacă ați dobândit o mare abilitate și o putere reală, rezultatul trebuie să-l lăsați oricum în mâinile Divinului. Puteți să încercați oricât dar Divinul este cel care vă va da sau nu fructul efortului vostru. În acest punct puterea voastră personală se oprește; dacă obțineți vreun rezultat, acesta este datorat puterii Divinului și nu puterii voastre.

Trebuie să cultivăm în noi această certitudine, că aceste lucruri sunt adevărul esențial din noi și că aceste lucruri trebuie să se realizeze. Atunci, credința se va trezi în celulele corpului vostru. Și veți constata că veți găsi un răspuns chiar în corpul vostru. Acesta va simți singur că voința interioară ajută, fortifică, dirijează, conduce, ei bine, încetul cu încetul toate limitările sale vor dispărea.

Și atunci când aveți prima experiență, care poate începe încă de foarte tineri, primul contact cu bucuria interioară, cu frumusețea interioară, cu lumina interioară, primul contact cu asta care vă va face să simțiți brusc: „Oh! dar asta este ceea ce vreau!”, și această experiență trebuie să o cultivăm, să o ținem mereu minte, să o punem mereu înaintea noastră și să ne spunem: „Am simțit-o o dată, deci pot să o simt iarăși. Pentru mine a fost ceva adevărat, chiar dacă a fost numai o secundă, însă asta e ceea ce vreau să aduc în mine.” Și trebuie să încurajăm corpul să caute – să caute cu încredere că duce cu sine această posibilitate și că dacă o cheamă, va reveni, se va realiza din nou.

Asta trebuie să facem când suntem tineri. Asta trebuie să facem ori de câte ori avem ocazia să ne adunăm, să ne reculegem, să ne căutăm pe noi înșine.

Și atunci veți vedea. Când suntem normali, adică nu suntem stricați de învățături proaste și de exemple rele,când ne naștem, când trăim într-un mediu sănătos și relativ echilibrat și normal, atunci corpul, spontan și fără să fie nevoie să se intervină mintal, și nici măcar vital, are certitudinea că dacă ceva nu este în regulă el oricum se va vindeca.

Corpul are în el această certitudine a vindecării, a faptului că boala sau stricăciunea vor dispărea negreșit. Numai prin falsitatea educației, a mediului, i se inculcă încet, încet corpului faptul că există boli incurabile, accidente ireparabile și că se produce o îmbătrânire și toate celelalte povești care îi anulează credința și încrederea. Dar în mod normal, corpul unui copil normal, (corpul, nu vorbesc de gândire) corpul singur știe atunci când este ceva în neregulă că totul va fi bine. Și dacă nu este așa, asta înseamnă că a fost deja falsificat.

I se pare normal  să fie sănătos, i se pare complet anormal ca ceva să se deranjeze și să fie bolnav; și cu instinctul său, cu instinctul său spontan, este sigur că totul se va aranja.

Numai falsitatea gândirii îl face să piardă acest lucru; pe măsură ce creștem, gândirea se falsifică din ce în ce mai mult, ne apasă toată sugestia colectivă, și atunci corpul își pierde încrederea în sine și bineînțeles, pierzându-și încrederea în sine, își pierde și această capacitate spontană de a-și restabili echilibrul când acesta este falsificat.

Dar dacă din cea mai fragedă pruncie, vi se povestesc tot felul de lucruri deprimante,- aș putea spune care vă descompun,  vă dezagregă, -atunci bietul corp deși se străduiește cum poate și el mai bine este deja pervertit, falsificat și nu mai are sensul puterii sale interioare, al forței sale interioare, al puterii sale de a reacționa.

Dacă avem grijă să nu-l falsificăm, corpul are în el certitudinea Victoriei. Numai că proasta utilizare pe care o dăm gândirii și influenței acesteia asupra corpului îi anulează această certitudine a Victoriei. Atunci primul lucru pe care îl avem de făcut este să cultivăm această certitudine și nu să o distrugem; și având-o nu mai avem nevoie de un efort pentru a aspira, viața va fi doar o înflorire, o deschidere, o desfășurare a acestei certitudini interioare a Victoriei.

Corpul are în el sensul divinității sale. Asta este ceea ce trebuie să regăsim în noi dacă l-am pierdut cumva. Când un copil vă povestește un vis frumos, în care el avea multe puteri și lucrurile erau foarte frumoase, aveți mare grijă să nu cumva să îi spuneți: „Oh! Viața nu e așa”, pentru că ați face ceva rău. Dimpotrivă trebuie să-i spuneți : „Viața așa trebuie să fie și așa va fi !”

Preluare text ” Yoga și sănătatea ” – Mirra Alfassa

Eu vă învăţ să începeţi prin a vă iubi pe voi înşivă. Acest lucru nu are nimic de-a face cu egoul.

Lumina iubirii adevărate este atât de mare încât egoul nu poate subzista în ea. Dacă iubirea voastră este focalizată asupra celorlalţi, veţi continua să trăiţi în întuneric. Aprindeţi mai întâi de toate lumina în interiorul fiinţei voastre. Deveniţi voi înşivă un far. Lăsaţi lumina iubirii să alunge întunericul din fiinţa voastră, să vă hrănească şi să vă fortifice, transformându-vă într-o putere spirituală imensă.

Când sufletul vostru va deveni puternic, veţi înţelege că nu puteţi muri, că sunteţi nemuritori, eterni. Iubirea este primul factor care permite accesul la eternitate. Ea este singura experienţă care transcende timpul. Aşa se explică de ce îndrăgostiţii nu se tem niciodată de moarte. Iubirea nu cunoaşte moartea.

Un singur moment de iubire înseamnă mai mult decât o întreagă eternitate. Iubirea trebuie să înceapă însă de undeva. Acesta este primul pas: Iubeste-te pe tine însuţi. Nu vă mai condamnaţi singuri. Toată lumea v-a condamnat până acum, şi voi aţi acceptat această condamnare, făcându-vă singuri rău.

Nimeni nu se consideră suficient de demn, o creatură minunată a lui Dumnezeu. Nimeni nu mai crede astăzi că universul are nevoie de el. Aceasta este o idee otrăvitoare, dar nu este de mirare, căci aţi fost otrăviţi. Aţi fost otrăviţi încă de la prima gură de lapte supt de la sânul mamei. Acesta este trecutul umanităţii: o ceaţa întunecată a condamnării de sine. Dacă va condamnaţi singuri, cum veţi mai putea creşte? Cum vă veţi mai putea maturiza? Cum veţi mai putea adora existenţa?

Daca nu sunteţi capabili să adoraţi existenţa din interiorul fiinţei voastre, nu o veţi putea adora nici în alte persoane. Acest lucru va fi imposibil. Nu veţi putea deveni parte integrantă a totalităţii dacă nu puteţi respecta divinitatea din fiinţa voastră. Voi sunteţi gazda, iar Dumnezeu este oaspetele vostru. Nu puteţi înţelege însă acest lucru, că Dumnezeu v-a ales ca vehicul, decât iubindu-vă singuri. Alegându-va ca vehicul, el a arătat că va respectă, că vă iubeşte. Prin simplul act de creaţie, el v-a demonstrat iubirea sa. Nu v-a creat deloc accidental. V-a  dăruit un destin, v-a înzestrat cu un anumit potenţial, cu o  mare slavă pe care o puteţi atinge. Este adevărat: Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa.

Omul trebuie să devină un Dumnezeu. Până când nu va deveni el însuşi una cu Dumnezeu, el nu va cunoaşte împlinirea, adevărata mulţumire. Cum puteţi deveni însă una cu Dumnezeu? Preoţii voştri v-au spus dintotdeauna că sunteţi nişte păcătoşi, predestinaţi să ajungeţi în iad. V-au învăţat să vă temeţi de iubirea de sine mai presus de orice. S-au dovedit astfel foarte perfizi, căci au tăiat însăşi rădăcina iubirii în fiinţa voastră. Nu există în întreaga lume o profesie mai ticăloasă si mai perfidă decât cea de preot. Apoi v-au spus: „Iubiţi-vă aproapele”. Ar f i o mare performanţă! V-au spus: „Iubiţi umanitatea, patria-mamă, viaţa, existenţa, pe Dumnezeu”. Cuvinte mari, dar complet goale de vreun conţinut.

Cine s-a întâlnit vreodată cu umanitatea? Omul nu se poate întâlni decât cu alte fiinţe umane, şi a fost învăţat de mic să condamne prima fiinţă umană pe care a cunoscut-o – pe el însuşi.

Voi nu v-aţi respectat niciodată, nu v-aţi iubit. Unicul lucru pe care îl cunoaşteţi este să condamnaţi. De aceea, vă risipiţi întreaga viaţă condamnându-i pe ceilalţi. Aşa se explică de ce oamenii îşi bagă nasul în treburile tuturor celorlalţi. Cum ar putea face altfel? Aceasta pare singura lor cale de scăpare: să scoată în evidenţă greşelile celorlalţi, să le dea o amplitudine cât mai mare, să exagereze, pentru a scăpa de tirania propriilor păcate. Aşa se explică de ce există atâta spirit critic şi atâta lipsa de iubire în această lume. După părerea mea, aceasta este una din cele mai profunde sutra-e ale lui Buddha. Numai un om iluminat poate afirma aşa ceva.

El spune: Iubeste-te pe tine însuti… Această tehnică poate deveni fundamentul unei transformări radicale. Nu vă temeţi să vă iubiţi pe voi înşivă. Iubiţi-vă din toată inima si veţi fi surprinşi să constataţi că începând din momentul în care v-aţi eliberat de orice condamnare de sine, de orice lipsă de respect faţă de sine, de ideea de păcat originar, începând din clipa în care vă veţi considera valoros şi iubit de existenţă, în viaţa voastră se va revărsa o mare binecuvântare, începând din acel moment, îi veţi vedea pe ceilalţi în adevărata lor lumină şi veţi cunoaşte compasiunea. Nu va fi însă o compasiune cultivată, ci una naturală, născută spontan.

Cel care se iubeşte pe sine învaţă foarte rapid meditaţia, căci aceasta nu înseamnă altceva decât să fii cu tine însuţi. Dacă te urăşti singur, aşa cum procedaţi voi, căci aşa v-au învăţat religiile voastre, cum te mai poţi simţi confortabil în propria ta companie? Meditaţia nu înseamnă altceva decât să te bucuri de solitudine, să fii tu însuţi, să te bucuri de propria prezenţă. Meditaţia nu reprezintă o relaţie. Ea nu necesită un partener. Fiinţa îşi este suficientă sieşi. Ea se scaldă în propria sa lumină, în propria sa slavă. Omul se bucură pentru simplul motiv că trăieşte, că este. Cel mai mare miracol din lume este faptul că existăm. Existenta este miracolul suprem, iar meditaţia deschide poarta către împlinirea acestui miracol. Nu poate medita însă decât omul care se iubeşte pe sine. Cine nu se iubeşte, nu face altceva decât să se evite singur, să se distanţeze de propria sa existenţă. Cui îi place sa privească o faţă urâtă? La fel, cine îşi doreşte să se scufunde într-o existenţă urâtă, să pătrundă în propriul noroi, în propriul întuneric?

Cine doreşte să pătrundă în iadul său interior? Mai bine să acopere întregul mormânt cu flori şi să încerce să fugă cât mai departe. Aşa se explică de ce oamenii caută tot timpul compania altor persoane. Ei nu suportă să rămână singuri. Nu îşi suportă propria companie. Oricine este binevenit, numai să nu rămână singuri. Se duc la cinematograf şi se uită timp de trei ore la un film stupid, citesc un roman poliţist, pierzând timpul cu bună ştiinţă. Citesc la infinit aceleaşi ziare, cu aceleaşi ştiri idioate, numai ca să îşi ocupe mintea trecut hidos al umanităţii, vestind o eră nouă, cu o umanitate nouă. De aceea insist eu atât de mult asupra iubirii.

Dar iubirea începe cu tine însuţi. Abia apoi începe să se răspândească în jur.

Acest lucru se realizează de la sine, nu este ceva ce trebuie făcut. Iubeste-te pe tine însuţi, spune Buddha, după care adaugă imediat: şi contemplă. Asta înseamnă meditaţia. Acesta este numele dat de Buddha meditaţiei. Prima cerinţă este însă să te iubeşti pe tine însuţi, abia apoi să contempli. Dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, dar faci greşeala să începi să contempli lumea din jur, rişti să te sinucizi! Mulţi budişti simt nevoia să se sinucidă, tocmai din cauză ca nu acordă o importanţă suficient de mare primei părţi a sutra-ei. Ei se grăbesc să sară la partea a doua: Contemplă-te pe tine însuţi. Personal, nu am întâlnit nici un comentariu referitor la Dhammapada sau alte sutra-& ale lui Buddha care să insiste asupra iubirii de sine. Socrate spune: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Buddha spune: „lubeşte-te pe tine însuţi”. Buddha are mai multă dreptate decât Socrate, căci dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, nu te vei putea cunoaşte niciodată în profunzime. Cunoaşterea vine întotdeauna ulterior. Iubirea este cea care pregăteşte terenul. Ea reprezintă calea corectă a cunoaşterii de sine.

Preluare fragment din OSHO – „IUBIRE, LIBERTATE SI SOLITUDINE”

„- În Orient s-a pus foarte mult accentul pe relaţiile stabile, pe ideea că nu trebuie să-ţi schimbi niciodată partenerul de cuplu. În Occident, mai ales în anii din urmă, relaţiile de cuplu se fac şi se destramă cu o repeziciune uluitoare, oamenii schimbându-şi constant partenerii. Tu ce ne recomanzi?

Eu recomand iubirea.

Să vă explic: sfatul meu este să fiţi fideli iubirii şi să vă pese mai puţin de parteneri. Nu contează câţi parteneri ai. Ceea ce contează este fidelitatea pe care i-o arăţi iubirii. Dacă trăieşti cu un partener fără să-l iubeşti, trăieşti practic în păcat. Dacă eşti căsătorit cu cineva, dar nu îl iubeşti, dacă faci dragoste cu el şi continui să-i accepţi prezenţa, comiţi un păcat împotriva iubirii.

Voi vă împotriviţi tot timpul iubirii, din considerente sociale, de confort, din convenienţă. Este aproape la fel de rău ca şi cum aţi viola o femeie pe care nu o iubiţi. Este o crimă, căci nu iubiţi această femeie, iar ea nu vă iubeşte pe voi. Acelaşi lucru se întâmplă dacă trăiţi alături de o femeie pe care nu o iubiţi. Este o altă formă de viol, acceptată din punct de vedere social, desigur, dar tot un viol. Vă împotriviţi astfel zeului iubirii.

În Orient, oamenii preferă să trăiască alături de acelaşi partener întreaga viaţă. Nu este nimic rău în asta. Dacă rămâi fidel iubirii, nimic nu este mai frumos decât să rămâi alături de aceeaşi persoană, căci intimitatea dintre voi creşte. Din păcate, în 99% din cazuri nu este vorba de iubire; cei doi se limitează să trăiască împreună. Ei stabilesc o anumită relaţie, dar aceasta nu are nimic de-a face cu iubirea, deşi continuă să crească. Este doar un trai în comun. Nu trebuie confundat cu iubirea.

Dacă puteţi iubi o persoană, trăind în acelaşi timp alături de ea întreaga viaţă, intimitatea dintre voi va creşte continuu, aducându-vă noi şi noi revelaţii. Acest lucru devine imposibil dacă vă schimbaţi prea des partenerii. Este ca şi cum ai muta tot timpul un copac, dintr-un loc în altul. El nu va prinde nicăieri rădăcini. Pentru a prinde rădăcini, copacul are nevoie să rămână într-un singur loc. în acest fel, rădăcinile lui se afundă din ce în ce mai adânc în pământ, iar el devine din ce în ce mai puternic.

Intimitatea este o mare realizare, un gest frumos, dar premisa de bază rămâne iubirea. Dacă arborele prinde rădăcini într-un loc în care nu există decât pietre, cel mai bine este să-l mutaţi de acolo. Rămâneţi fideli vieţii; mutaţi copacul, căci solul pe care creşte se împotriveşte vieţii.

În Occident, oamenii îşi schimbă tot timpul partenerii. Aceasta este o altă manieră de a ucide iubirea. în Est, oamenii se tem de schimbare. în Vest, ei se tem să rămână cu acelaşi partener o perioadă prea lungă de timp, ca să nu fie nevoiţi să îşi ia un angajament. înainte ca relaţia să se transforme într-un  angajament, ei preferă să îşi schimbe partenerul, astfel încât să îşi păstreze libertatea. în numele libertăţii, ei cultivă practic desfrâul, care striveşte iubirea.

În acest fel, ea suferă din ambele părţi: în Orient oamenii se agaţă de securitate, de confort, de formalism, iar în Occident se cramponează de libertatea egotică, de lipsa angajamentului. Ambele atitudini sufocă iubirea.

Personal, susţin iubirea. Eu nu sunt nici occidental, nici oriental, şi nu îmi pasă cărei societăţi îi aparţin. Eu nu aparţin societăţii şi nu susţin decât iubirea.

Reţineţi sfatul meu: dacă aveţi o relaţie de iubire, cultivaţi-o. Atât timp cât iubirea persistă, rămâneţi în ea şi adânciţi-vă în această stare. Identificaţi-vă în totalitate cu ea. în acest fel, iubirea va avea posibilitatea să vă transforme. Dacă relaţia dumneavoastră este lipsită de iubire, cel mai bine este să vă schimbaţi partenerul. Încercaţi totuşi să nu deveniţi dependent de schimbări. Nu vă faceţi din acest lucru o obişnuinţă mecanică. Nu vă schimbaţi automat partenerul la fiecare 2-3 ani (sau chiar mai des), la fel cum faceţi cu maşina. Ce puteţi face? Doar a apărut un nou model. Trebuie să vă schimbaţi maşina. La fel, aţi cunoscut o femeie nouă. Simţiţi nevoia să o schimbaţi pe cea veche. Această atitudine nu vă face cinste.

O femeie este o femeie, iar un bărbat este un bărbat. Diferenţele dintre doi bărbaţi sau dintre două femei sunt secundare şi nu ţin atât de mult de energie. Energia feminină diferă de cea masculină. Fiecare femeie simbolizează în esenţa ei tot restul femeilor, la fel cum fiecare bărbat reprezintă un simbol al tuturor bărbaţilor. La suprafaţă, diferenţele sunt minore. Nasul poate fi puţin mai lung sau puţin mai scurt, părul poate fi blond sau brunet etc. În profunzime, orice femeie este o femeie şi orice bărbat este un bărbat. De aceea, dacă iubirea există, rămâneţi-i fideli. Daţi-i o şansă să crească. Dacă nu este însă prezentă, schimbaţi-vă partenerul înainte de a deveni dependent de această relaţie lipsită de iubire.

O tânără soţie aflată la spovedanie l-a întrebat pe preot dacă trebuie să folosească pastile contracepţionale sau nu.

– Nu trebuie să le foloseşti, i-a spus preotul, căci sunt împotriva legii lui Dumnezeu. Mai bine bea un pahar cu apă.

– Înainte sau după? a întrebat inocentă femeia.

– În loc! i-a răspuns scurt preotul.

M-aţi întrebat care cale este mai bună: cea orientală sau cea occidentală. Nici una nu este bună. Urmaţi calea divină. Care este aceasta? Simplu: rămâneţi fidel iubirii. Dacă iubirea există, totul vă este permis. Dacă nu există, nimic nu vă este permis. Dacă nu vă iubiţi soţia, nu o mai atingeţi, căci asta înseamnă viol. Dacă nu iubiţi o femeie, nu vă culcaţi cu ea. Acest lucru încalcă legea iubirii, iar aceasta este legea supremă. Numai atunci când iubeşti, totul devine permis.

Cineva i-a spus sfântului Augustin din Hippo:

– Sunt un om needucat şi nu pot să citesc scriptura sau cărţile de teologie. De aceea, te rog să-mi dai câteva sfaturi sumare. Nu am o memorie prea bună, mintea nu prea mă duce, aşa că doresc doar câteva indicii simple, pe care să le ţin minte şi să le urmez.

Augustin era un mare filozof, un sfânt. Ţinuse predici extraordinare, dar nimeni nu îi mai ceruse până atunci doar câteva indicii sumare. De aceea, a închis ochii şi a început să mediteze. Se spune că meditaţia sa a durat ore întregi. Când şi-a pierdut răbdarea, omul a insistat:

– Te rog, dacă ai ajuns la o concluzie, dă-mi sfaturile pe care ţi le-am cerut. Aştept de ore întregi.

– Nu am găsit decât un singur sfat să-ţi dau, i-a răspuns Augustin. Iubeşte, şi tot restul îţi va fi permis.

Iisus a spus: „Dumnezeu este iubire“. Eu afirm altceva: iubirea este Dumnezeu. Uitaţi de Dumnezeu. Iubirea este suficientă. Apucaţi-o pe calea iubirii, oriunde v-ar conduce. Este nevoie de mult curaj, dar dacă veţi ţine cont numai de iubire, tot restul va deveni posibil pentru dumneavoastră.

Mai întâi de toate, nu vă mutaţi alături de o femeie pe care nu o iubiţi. Nu începeţi o relaţie dintr-un simplu moft. Aflaţi mai întâi dacă în fiinţa dumneavoastră s-a născut dorinţa de a vă angaja faţă de femeia respectivă. Sunteţi suficient de matur pentru a stabili un contact profund? Gândiţi-vă că acest contact v-ar putea schimba întreaga viaţă.

Dacă v-aţi decis să stabiliţi contactul, fiţi sincer în această privinţă. Nu vă ascundeţi intenţia de iubita dumneavoastră. Renunţaţi la măştile pe care v-aţi învăţat atâta vreme să le purtaţi. Fiţi sincer. Revelaţi-vă inima. Rămâneţi gol. Între doi îndrăgostiţi nu trebuie să existe secrete. Acolo unde există secrete iubirea nu poate subzista. Numai politica trăieşte din secrete. Nu ascundeţi nimic unul de celălalt. Fiţi transparenţi, oricare ar fi sentimentele pe care le nutriţi. În acest fel, vă veţi apropia din ce în ce mai tare de fuziunea finală.

Fuziunea cu o femeie exterioară (prin iubire, prin angajament, prin comuniunea cu ea) vă permite să vă revelaţi femeia din interiorul fiinţei dumneavoastră. La fel şi în cazul ei: fuziunea cu un bărbat exterior îi permite să îşi reveleze bărbatul din interior. Femeia exterioară nu este decât un indicator către femeia interioară. Bărbatul exterior nu este decât un indicator către bărbatul interior.

Adevăratul orgasm se produce în interior, atunci când bărbatul lăuntric şi femeia lăuntrică se întâlnesc şi fuzionează. Aceasta este semnificaţia simbolică a conceptului hindus de Ardhanarishwar. Probabil aţi văzut statuile în care Shiva este reprezentat pe jumătate bărbat şi pe jumătate femeie. Este normal să fie aşa, căci jumătate din fiinţa noastră provine de la tată şi cealaltă jumătate de la mamă. Cele două jumătăţi alcătuiesc unitatea fiinţei. Pentru a experimenta orgasmul interior, ele trebuie însă să fuzioneze. Pentru aceasta, trebuie să găsiţi mai întâi o femeie exterioară, care să vă ajute să descoperiţi femeia din interiorul dumneavoastră, vibrând la unison cu ea. Dacă vibraţia femeii exterioare se apropie de vibraţia femeii dumneavoastră interioare, aceasta din urmă se va trezi. La fel se petrec lucrurile şi în cazul femeii (bărbatul interior se trezeşte).

De aceea, cu cât relaţia durează mai mult, cu atât mai intimă devine ea. Acest lucru este benefic, căci femeia şi bărbatul din interior au nevoie de timp pentru a se trezi. Aşa cum se petrec lucrurile în Occident, în care relaţiile pot dura şi o noapte, este imposibil ca femeia sau bărbatul din interior să se trezească. Până să se întâmple ceva, femeia a dispărut, fiind înlocuită cu o altă femeie, cu o altă vibraţie. Nu este de mirare că acest proces conduce în timp la nevroză, căci în fiinţa omului pătrund atât de multe vibraţii diferite încât devine imposibil ca acesta să îşi mai descopere femeia din interior. în plus, există riscul ca el să devină dependent de schimbare. Aceasta devine un viciu, o plăcere ascunsă. în acest caz, omul este pierdut.

Femeia exterioară nu este decât o cale care conduce către femeia interioară, iar bărbatul exterior nu este decât o cale care conduce către bărbatul interior. Yoga supremă, fuziunea mistică dintre cele două principii polar opuse, se petrece întotdeauna în interiorul fiinţei. Când se produce acest fenomen, omul devine liber de orice bărbat şi de orice femeie. El transcende ambele sexe. Asta înseamnă transcendenţa, sau brahmacharya. El revine astfel la virginitatea sa primordială, la natura sa originară.”

Acesta a fost un fragment din OSHO – „IUBIRE, LIBERTATE SI SOLITUDINE – O nouă viziune asupra relaţiei de cuplu”