Aveam aproape tot ceea mi-aș fi putut dori vreodată, hmm…la exterior doar desigur, dar cine să știe asta…o fată crescută pe apucate care a crezut că tot ce zboară se mănâncă?
Fugind de mine, deși mă știam dintotdeauna dar… neacceptată. Semne de întrebare, neliniști, zbucium, orice aș fi făcut…erau acolo. Crize, furie, nervi, aroganță și control era tot ce cunoșteam.
Doream și eu să fiu liniștită și împăcată. Admiram și în același timp îmi era ciudă pe toți cei care reușeau să fie așa.
Deconectată de viață, de iubire, de mine, rătăcind prin viață fără nici un scop măreț, am cedat presiunii interioare și am început ,,să mă caut,, cum se zice. Psiholog, cursuri, cărți, retreaturi, emisiuni, ce mai…nimic nu îmi scăpa. Mentalul meu era plin de toate schemele, mai puțin una, cea mai importantă, să simt tot ce citeam.
Fără nici o tragere de inimă sau speranță că aș putea să mă transform, pironită pe monotonul scaun de la birou, apare o informație: curs de yoga la mine în oraș.
Sun imediat. Profesoara răspunde calm și ferm. Întreb fără să mai cred: ,,yoga mă poate face să simt?,, Răspunsul clar și sigur a fost suficient cât să mă miște rapid spre sala de yoga.
Curiozitatea, nerăbdarea și fâstâceala au apărut de îndată ce ușa s-a deschis lăsând să se vadă o sală obscură care îndemna la relaxare și liniște. ,, Închideți ochii și plonjați în spațiul interior!,, se aude vocea profesoarei. Gânduri necontrolate încep să se agite ,,adică cum să închid ochii în mijlocul zilei? unde să mă uit? în ce spațiu? cum să fac asta? o fi în spatele pleoapelor?,,
Obosită să tot caut acest spațiu, mă relaxez cumva și respir profund, adânc și calm. Șiroaie de lacrimi curg pe fața mea ,,sunt acasă!,, răsună liniștitor și știu că de acolo pot pleca doar daca eu vreau.
Gura lumii multe zice. Yoga privită pe alocuri ca o sectă cu conotații deformate mă îndeamnă să fiu discretă și atentă mai ales cu cei apropiați.
Decisă și consecventă în a mă dedica în totalitate acestei discipline mă aliniez cu întreg universul pentru a-mi crea spațiul necesar. Eram pe atunci o soție cu doi copii mici, ajunsă la capătul puterilor dar cu o dorință imensă de a trăi pe bune.
Corp rigid și greoi, slăbit și obosit, minte agitată cu multe povești adunate și credințe care se băteau cap în cap unele cu altele, respirație blocată pe zona pieptului, digestie lentă, emoții negative care mă blocau în orice direcție, trecută pe modul supraviețuire, tot ce făceam, era să rezist.
După 5 ani de yoga în care fiecare zi de practică zilnică însemna încă un pas, cu zile proaste în care nu simțeam nici o evoluție și zile cu mare avânt, oscilam între vechi și nou, cunoscut și necunoscut, sigur și incert, confort și libertate.
Pentru că la mine în oraș nu exista un alt instructor și căii mele îi lipseau anumite elemente pe care le văzusem descrise în diverse surse am decis să merg mai departe. Autodidactă la început, practicând și simțind atât cât îmi era permis de corpul și limitele mele, am început să îmi creionez un stil care mă reprezenta dar nu pe mine cea care mă știam, ci ceva nou ieșea, ceva necunoscut, o altfel de voce, o altfel de zicere, o altfel de abordare și mod de mă exprima.
Practicii mele îi lipseau însă o tehnică detaliată și experimentată de un profesor cu experiență, o nevoie de împărtășire a ceea ce începeam să simt: deschidere, fluiditate, calm, echilibru, detașare, o respirație ușoară, furnicături, vibrații și încălzire în anumite zone din corp. Întrebări a căror răspuns nu se aflau în cărți și o practică nesupravegheată puteau provoca daune mari atunci când începi să intri pe un tărâm necunoscut.
Decizia de a deveni instructor de yoga s-a născut firesc însă provocarea de face față unui ritm intens de practică împreună cu alte colege, viitoare instructoare, unele mult mai tinere, flexibile și atlete m-a adus în fața unei mari temeri, frica de eșec și competiția.
Astfel mă duceam la primul curs de formare ca și instructor, cel de 200 de ore susținut de școala Bindusar Yoga pentru o practică yoga mai sportivă și dinamică în care corpul este menținut în anumite posturi corporale cu focus pe respirație pentru un control al minții, îmbunătățirea respirației și cultivarea rezistenței, atenției, focusului, voinței, determinării, curajului și încrederii.
Profesorul Mukesh Kothari, un om dedicat predării yoga, o structură dinamică și solară, cumva mai militărească și extrem de masculină, care oferea cunoaștere direct de la sursă practicând yoga în India de la 06 ani, venea cu o abordare necunoscută mie până atunci care cerea un efort peste limitele mele de atunci. Corpul meu era slab, fără musculatură și rezistență fizică astfel încât după primul training de 3 zile și 8 ore de practică pe zi de abia mai puteam păși.
Aș fi vrut cumva să scap gândindu-mă clar că m-am înscris la cursul greșit și că nu voi reuși să trec examenul.
O altă mare provocare venea din faptul că acest curs era în engleză iau eu nu mă descurcam chiar la un nivel avansat însă am reușit să comunic și să exprim tot ceea ce îmi doream.
Cel mai mult mi-a plăcut faptul că în afară de partea corporală punea un accent mare pe tehnicile de respirație și am practicat foarte mult și intens cu efecte transformatoare pentru minte, trup și suflet. Și acum, de multe ori când practic individual tehnicile de respirație îi aud vocea care mă susține și îmi dă voința de a continua.
După 6 luni de practică intensă în care Mukesh ,,scotea untul din mine la propriu și la figurat,, , ,,fugind să țin pasul,, cu colegele mele și să îmi forțez corpul peste limite fără să mă ascult, trezindu-mă cu leziuni pe menisc, am înțeles după lungi zbateri interioare și fizice, evaluarea finală a profesorului meu care venea ca o ușurare a ceea ce sunt, un luptător spiritual. Până la urmă să nu conteze chiar așa de mult că nu reușeam să stau în mâini?
Cu aceste întrebări mă pregăteam de cel de al doilea curs de instructor de yoga de data aceasta ducându-mă cu mai multă deschidere și ușurare , un curs oferit de școala Purna Yoga, un curs în română care venea exact pe stilul meu și…credeam eu…că va fi mult mai ușor.
Acest curs de 300 de ore aborda o practică yin yoga invita la relaxare, un stil blând, senzitiv și receptiv, cu accente terapeutice din medicina asiatică și ayurvedică.
Și dacă în mine mai rezonau pe alocuri frânturi de ne acceptare a ceea ce sunt, mai ales ca și instructor de yoga, nefiind atletică și nici foarte flexibilă, cursul acesta a dizolvat complet neacceptarea. Sunt o energie de apă și pământ, cu tendințe de foc. Asta sunt, cu corpul acesta, această constituție corporală și aceste calități. Tot ce am de făcut este să le mențin în echilibru și să încetez să mai vreau să zbor cu acest corp așa cum ar face o energie de aer.
Dana Țupa este cea s-a dedicat cu multă iubire și căldură acestei noi abordări plimbându-mă prin cunoașterea tipurilor de energie ca structură fizică, mentală și psihică a celor 3 tipuri constituționale din Ayurveda. O astfel de cunoaștere în practica Yoga a adus foarte multă ușurare și claritate înțelegând de ce unii pot și alții nu pot să facă anumite posturi fizice, de ce la unii le este mai ușor să stea în meditație sau de ce alții preferă o yoga mai dinamică. Astfel clasele mele căpătau o mai mare claritate.
Mai mult, Dana a intrat cu predarea în partea de meridiane energetice aducând latura terapeutică prin care efectiv poți vindeca afecțiuni fizice instalate la nivelul rinichilor, plămânilor sau inimii prin așezarea și menținerea corpului undeva între 3-5 minute în anumite posturi fizice. Această practică liniștește corpul și mintea activând sistemul nervos parasimpatic responsabil de regenerare.
Cea mai mare aport adus de Dana a fost dedicarea pe care o acordă individual fiecărei cursante. Fără să treacă cu vederea nici un detaliu, ne întoarce mereu și mereu din drum pentru corecta o dată și încă o dată până iese maxim din ce putem oferi. Îmi place că ne vede pe fiecare așa cum suntem și spune adevărul direct fără ocolișuri însă cu blândețe și fermitate așa cum o mamă își ceartă puii.
Exact aceasta este senzația pe care o am la cursurile ei.
Neoprindu-se doar la a forma instructori Dana dorește să ne vadă pe picioarele noastre cu o afacere la cheie la finalul cursului. Îi pasă de fiecare în parte și își dedică timp și atenție pentru fiecare în parte fără să facă comparații sau clasificări ai senzația că ești minunat deși ști că ai multe de îmbunătățit.
Venit ca și o completare între primul curs unde accentul era pus pe musculatură și flexibilizare prin încălzire cu susținere a unui anumit efort care mă scotea din zona de confort, pentru că unei ființe de pământ și apă nu îi place prea multă mișcare, al doilea curs a venit exact pe stilul meu, cu multă blândețe și relaxare, cu oferirea de soluții alternative adaptate fiecărei persoane.
Provocarea acestui curs au fost temele pentru acasă și deși nu găseam în interiorul meu starea de a le face, observam cu mirare că starea ți-o creezi atunci când motivația este puternică. Am învățat să primesc critica Danei ca pe ceva constructiv și să ascult cu mai multă acceptare și blândețe pentru că am perceput de fiecare dată iubirea din spatele cuvintelor.
Acolo unde credeam că e simplu și știu, s-a dovedit că fiecare detaliu contează în a te așeza corect în postură și fără să îți lezezi corpul.
După experimentarea acestor două stiluri de predare am ales să le îmbin și să ofer cursurilor mele echilibrul masculin-feminin.
Azi, după 10 ani de practică și 5 ani de predare, am și uitat cum eram. Știu doar ca sunt… bine. Un bine întreg și plin, nu unul din acela la care răspundem automat când suntem întrebați pe stradă, ci un bine autentic, simplu și puternic ca și când întreg universul mă străbate și șoptește prin mine.
Cu uneltele câștigate de-a lungul drumului, de la încredere, siguranță, atenție la detaliu, cunoaștere și experiență, ofer elevilor mei maxim din ceea ce sunt în fiecare moment.
Atunci când predau și mă aflu în fața elevilor știu că ofer cu responsabilitate, dăruire și pasiune ceea ce cunosc și că cei care doresc să își schimbe felul de a trăi, vedea și înțelege viața vor avea numai de câștigat. Mi se spune de către elevi că am o voce blândă și transformatoare iar ghidarea mea este clară și cursivă. Poate că așa este pentru că de fiecare dată când predau mă transform spre cel mai înalt potențial al meu.
Așadar, dacă ști că prin acțiunile tale te transformi și crești spre cel mai înalt potențial al tău, fă asta. Dacă nu ști cum, poate că ai nevoie să înveți, să te descoperi, să te asculți, să faci liniște în interior și să te aliniezi cu centrul ființei tale.
Prin tot ceea ce am învățat și experimentat sunt aici să fiu alături de tine și să te susțin cu aceeași dăruire pe care am învățat-o de la profesorii mei și trecută prin propria mea inimă.
