Categorie: Articol

Yoga este un sistem de practici și filosofie originar din India, care își propune să îmbunătățească starea generală de sănătate și bunăstare, să calmeze mintea și să îmbunătățească conexiunea cu sinele interior și cu lumea înconjurătoare. Practica yoga constă într-un set de tehnici care implică mișcarea (asane), respirația (pranayama), meditația și relaxarea, precum și aspecte de purificare și detoxifiere a corpului și a minții.

Yoga este o formă de activitate fizică care se concentrează pe dezvoltarea flexibilității, a forței și a echilibrului, dar este mult mai mult decât atât. Practica yoga poate fi un mod eficient de a reduce stresul și de a îmbunătăți starea de spirit, de a crește concentrarea și claritatea mentală, de a îmbunătăți sănătatea inimii și a sistemului circulator, de a spori flexibilitatea și mobilitatea, de a reduce durerea și inflamația, de a îmbunătăți digestia și multe altele.

Yoga poate fi practicată de oricine, indiferent de vârstă, sex, nivel de fitness sau experiență. Există numeroase stiluri și abordări diferite de yoga, care variază în funcție de accentul pus pe diverse aspecte ale practicii, precum și de intensitatea și complexitatea exercițiilor. Cu toate acestea, toate formele de yoga au în comun obiectivul de a îmbunătăți starea generală de sănătate și bunăstare, precum și de a dezvolta conexiunea cu sinele interior și cu lumea înconjurătoare.

Hatha Yoga este o formă tradițională de yoga care se concentrează pe integrarea practicilor fizice (asane), respiratorii (pranayama) și meditative. Este una dintre cele mai populare forme de yoga practicate în întreaga lume și este considerată ca fiind baza pentru multe alte stiluri de yoga.

În practica Hatha Yoga, pozițiile fizice sau asanele sunt utilizate pentru a îmbunătăți flexibilitatea, forța și echilibrul, precum și pentru a promova sănătatea generală și bunăstarea fizică și mentală. În plus, Hatha Yoga include tehnici de respirație și meditație care ajută la calmare și reducerea stresului.

Practica Hatha Yoga este recomandată pentru toți cei care doresc să își îmbunătățească starea generală de sănătate și să devină mai conștienți de propria lor ființă. Este o practică accesibilă și adaptabilă la toate nivelurile de fitness și de experiență, de la începători până la avansați.

În timpul unei sesiuni de Hatha Yoga, se acordă o atenție deosebită poziției corecte, respirației și stării de conștientizare a propriului corp și a propriilor senzații. Prin această practică, se poate obține un echilibru între corp și minte și se poate îmbunătăți calitatea vieții în general.

Vinyasa Yoga este un stil de yoga dinamica care pune accent pe sincronizarea mișcărilor cu respirația și tranzitarea dintr-o asană în alta într-un mod fluid și continuu, fără pauze între poziții. Fiecare mișcare este realizată cu o expirație sau o inspirație specifică și este adesea numită „flow” sau „vinyasa”.

În timpul practicii de Vinyasa Yoga, se pun accentul pe coordonarea respirației cu mișcările corpului, iar posturile sunt legate într-un flux continuu, oferind o experiență meditativă și intensă. Acest stil de yoga se concentrează pe construirea forței, a flexibilității și a rezistenței fizice, precum și pe îmbunătățirea abilității de a se concentra și de a se relaxa.

Vinyasa Yoga poate fi potrivit pentru persoanele care caută o formă de antrenament fizic intensă, dar care doresc să integreze și elemente de meditație și mindfulness în practica lor. De asemenea, Vinyasa Yoga poate fi adaptată pentru a se potrivi diferitelor niveluri de fitness și de experiență în yoga, de la începători până la practicanți avansați.

Ashtanga Yoga este un stil de yoga dinamică și exigentă care se bazează pe o serie predefinită de posturi (asane) sincronizate cu respirația. Această serie de posturi este numită „Primary Series” și conține aproximativ 75 de poziții, pe care trebuie să le parcurgi într-un ritm rapid și fără pauze între ele.

Ashtanga Yoga se concentrează pe construirea forței și a flexibilității fizice, precum și pe dezvoltarea rezistenței și a concentrării mentale. Prin repetarea aceleiași serii de poziții, practicanții pot îmbunătăți gradul de cunoaștere și de control al corpului lor, învățând să se concentreze pe respirație și pe mișcare într-un mod conștient și armonios.

Această practică de yoga presupune o abordare riguroasă și disciplinată, iar practicanții de Ashtanga Yoga sunt încurajați să-și păstreze o rutină zilnică de practică. Această abordare poate aduce beneficii pentru sănătatea fizică și mentală, îmbunătățind flexibilitatea, forța musculară, circulația sângelui, calmitatea mintală și starea de bine generală.

Iyengar Yoga se concentrează pe posturile corecte și precise, cu ajutorul accesoriilor, cum ar fi blocurile și centurile, pentru a susține corpul. Acest stil de yoga este ideal pentru cei care doresc să-și îmbunătățească postura, forța și flexibilitatea. Una dintre caracteristicile distinctive ale stilului Iyengar este atenția la detalii și precizie în poziționarea corpului în asane. În acest sens, Iyengar Yoga este considerată a fi un stil mai riguros și mai disciplinat în comparație cu alte stiluri de yoga. În plus, este adesea recomandat persoanelor cu probleme de sănătate sau recuperare post-injurie, deoarece utilizează adesea accesorii pentru a adapta pozițiile la nevoile și limitările corpului.

Kundalini Yoga este o formă de yoga care se concentrează pe energizarea și trezirea energiei Kundalini, considerată a fi energia fundamentală a universului și a ființei umane. Acest tip de yoga îmbină practici fizice, respirație, meditație și mantre cu scopul de a elibera energia Kundalini și de a o direcționa către chakrele (centrele de energie) ale corpului, astfel încât să se obțină o armonie și o echilibrare a sistemului energetic.

Kundalini Yoga a fost popularizată în Occident de către Yogi Bhajan, care a început să predea acest stil de yoga în Statele Unite în anii ’60. Practica de Kundalini Yoga este caracterizată de utilizarea unor serii de exerciții numite kriya-uri, care implică posturi specifice ale corpului, respirație ritmică, cântări, meditație și focalizare mentală.

Beneficiile practice ale Kundalini Yoga includ îmbunătățirea flexibilității, creșterea stimei de sine și a conștientizării de sine, reducerea stresului și anxietății, creșterea energiei și a vitalității, precum și stimularea sistemului imunitar și a sistemului nervos.

Este important să ai în vedere că practica Kundalini Yoga poate fi intensă și solicitantă și poate aduce schimbări profunde și transformative în viața ta.

Yin Yoga este o formă de yoga pasivă și profundă care se concentrează pe întinderea și relaxarea țesuturilor profunde ale corpului, cum ar fi ligamentele, tendoanele și fascia. În timpul unei sesiuni de Yin Yoga, pozițiile sunt menținute timp de câteva minute, permițând astfel țesuturilor să se întindă în profunzime și să se relaxeze.

În mod tradițional, practica Yin Yoga implică poziții care sunt în principal întinse la nivelul șoldurilor, spatelui și genunchilor, cum ar fi Poziția Copilului, Poziția Cucului, Poziția Fluturelui și Poziția Șarpe. În aceste poziții, se aplică o presiune ușoară și constantă pentru a ajuta la deschiderea țesuturilor și la eliberarea tensiunilor.

Beneficiile practicii Yin Yoga includ creșterea flexibilității, îmbunătățirea circulației, reducerea tensiunii și a stresului, creșterea stimei de sine și a conștientizării de sine și îmbunătățirea capacității de a medita și de a intra într-o stare de relaxare profundă.

Yin Yoga este o practică accesibilă pentru toate nivelurile de experiență și este adesea recomandată ca un complement la practicile de yoga active, cum ar fi Vinyasa Yoga sau Hatha Yoga. Este important să ai în vedere că, deoarece pozițiile sunt menținute timp de câteva minute, este important să fii atent la propriul corp și să nu te forțezi prea mult în poziții care ar putea fi prea intense pentru tine.

Bikram Yoga este un stil de yoga inventat de Bikram Choudhury în anii 1970 și popularizat în întreaga lume. Acesta constă într-o serie fixă de 26 de asane (poziții yoga) și două exerciții de respirație, practicate într-o sală încălzită la o temperatură de aproximativ 40 de grade Celsius și cu o umiditate ridicată.

Fiecare poziție este menținută timp de 20-30 de secunde, cu o pauză de câteva secunde între ele, astfel încât practicanții pot să se relaxeze și să se pregătească pentru următoarea mișcare. Practica durează aproximativ 90 de minute și se încheie cu o perioadă de relaxare și meditație.

Bikram Yoga are multiple beneficii, inclusiv îmbunătățirea flexibilității, mobilității și echilibrului, stimularea circulației sanguine și limfatice, detoxifierea organismului, creșterea rezistenței și a forței fizice, îmbunătățirea sănătății sistemului respirator și a digestiei, precum și reducerea stresului și a anxietății.

Cu toate acestea, Bikram Yoga este o practică intensă și poate fi obositoare pentru unii practicanți, în special pentru cei care nu sunt obișnuiți cu mișcările intense sau cu temperaturile ridicate. De aceea, este important să se abordeze practica cu precauție și să se respecte propriile limite și nevoi.

Detalii pentru înscrieri la Cursul de Hatha Yoga și Yin Yoga de la Deva sau Online prin mesaj privat.

Hatha Yoga este unul dintre cele mai cunoscute stiluri de yoga și este adesea practicat în Occident. Este un stil de yoga care se concentrează pe posturi fizice (asane) și pe respirație (pranayama), și este adesea descris ca fiind un stil „de bază” sau „fundamental” al yoga.

Termenul „Hatha” este o combinație de două cuvinte sanscrite: „Ha” care înseamnă soare și „Tha” care înseamnă lună. Împreună, aceste două cuvinte sugerează un echilibru între energiile solare și lunare din corp.

Hatha Yoga se concentrează pe dezvoltarea flexibilității, forței și echilibrului fizic, împreună cu o atenție deosebită pentru respirație. În timpul practicii, se urmărește alinierea corectă a corpului, respirația conștientă și concentrarea mentală.

Practicanții de Hatha Yoga utilizează asanele și pranayama pentru a îmbunătăți sănătatea fizică și mentală. Practica poate fi atât intensă, cât și liniștitoare, în funcție de nivelul de experiență și de preferințele individuale.

Posturilor corporale din Hatha Yoga au următoarele beneficii:

Îmbunătățesc flexibilitatea: Asanele din yoga îmbunătățesc flexibilitatea și mobilitatea articulațiilor și mușchilor. Prin practica regulată a yoga, asanele devin mai ușoare și corpul devine mai flexibil.

1. Cresc forța musculară: Asanele din yoga ajută la dezvoltarea și întărirea musculaturii corpului. Unele asane implică încărcarea greutății corporale pe diferite părți ale corpului, ceea ce ajută la creșterea forței și rezistenței musculare.

2. Îmbunătățesc postura: O practică regulată a yoga poate ajuta la corectarea și îmbunătățirea posturii, ceea ce reduce tensiunea din gât, umeri și spate și previne durerile de spate.

3. Reduc tensiunea și stresul: Asanele din yoga pot ajuta la reducerea tensiunii și a stresului din corp și minte. Prin practicarea respirației controlate și prin relaxarea corpului în asane, se eliberează tensiunea din corp și se calmează mintea. Yoga poate reduce nivelul de cortizol (hormonul stresului) din corpul nostru, ceea ce poate ajuta la echilibrarea hormonilor.

4. Îmbunătățesc circulația sanguină: Unele asane din yoga ajută la îmbunătățirea circulației sanguine, ceea ce ajută la oxigenarea celulelor și îmbunătățirea sănătății generale a corpului.

5. Stimulează metabolismul: Practicarea asanelor din yoga poate stimula metabolismul și poate ajuta la arderea grăsimilor și la îmbunătățirea digestiei.

6. Îmbunătățesc sănătatea mentală: Asanele din yoga ajută la îmbunătățirea stării de spirit și la reducerea anxietății și depresiei. Prin practicarea asanelor și a respirației conștiente, se poate ajunge la o stare de liniște și calm.

7. Stimulează sistemului nervos: Prin practicarea yoga, putem stimula sistemul nervos, care poate ajuta la echilibrarea hormonilor și la menținerea unui echilibru mental și emoțional.

În concluzie, Hatha Yoga este un stil de yoga care combină posturile fizice (asanele) cu respirația (pranayama) pentru a îmbunătăți sănătatea fizică și mentală.

Este un stil accesibil și potrivit pentru toate nivelurile de experiență și poate fi practicat pentru a îmbunătăți flexibilitatea, forța, echilibrul și starea de spirit.

Interacțiunea cu energia celuilalt este și nu este benefică.

Cineva folosește un anumit tip de energie specifică lui pentru a-și realiza proiectele. Acel tip de energie este construit în funcție de credințele, moștenirile, deschiderea, asumarea, iubirea, puterea personală, înțelepciunea și așa mai departe. Ceea ce el este în moment este propria lui încercare.

Dacă acea persoană îți prezintă proiectele sale și tu nu poți să o susții este pentru că tu funcționezi pe alt tip de energie, ai active cu totul alte energii. Poate o poți înțelege pe anumite frecvențe care intră în rezonanță cu ceea ce ai activ în tine în acel moment.

Încercând să faci efort să fii de acord cu ea sau să o susții atunci când nu ai fix aceleași perspective active, este ca și când ai încerca să faci să se înțeleagă o simfonie cu o baladă rock.

Nici una nu e corectă, nici una nu e greșită. Efortul de a aduce împreună frecvențe diferite, aduce un dezechilibru de ambele părți.

Folosirea acestui cuvânt SUSȚINERE sau ÎNCREDERE, îmi vorbește mai mult despre a da ceva din tine, celuilalt. Aș folosi mai degrabă PARTICIPARE sau A FI PENTRU.

Îți ofer spațiu să te manifești dar nu intru acolo cu sfaturi sau gânduri, decât dacă sunt cerute, fără a încerca ceva. Iar cel care le cere are puterea de a nu intra nici el în frecvențele celuilalt pentru a se destabliza dacă nu rezonează cu ideile celuilat.

În schimb există o atitudine neutră de detașare în care poți privi cu deschidere, tăcere, fără să știi, fără să crezi, fără să aștepți realizarea proiectelor sale. Nu intri în energia celuilalt cu proiecțiile tale și nu destabilizezi nicicum drumul său.

Dacă nu o poți face, este mult mai înțelept să nu știi nimic.

Această lume este un mare proiect. Relația de cuplu, copiii, jobul, toate sunt proiecte care aduc beneficii, lecții, descoperiri despre cine ești tu.

Capacitatea de a privi astfel aduce o detașare emoțională pentru că oprește poveștile generatoare de conflicte.

Așadar te asumi la un proiect cu toate implicațiile?

Diminețile se așează mai pline de viață cu soarele deschizând fereastra.

Mădălina se lenevește fără scop, și-a adus aminte de ea. Încă aude răsunetul vocilor care încearcă să o convingă și o judecă, se pare că puterea ei mai are puțină nevoie de confirmare.
Dar știe deja că retragerea în așezare este locul din care poate privi. Așa că stă, fără să aștepte și fără de grabă.

Reacțiile de altădată, dorința de convingere, lupta de a se afirma și de a demonstra, nimic nu mai apare. Îi este indiferent, pentru că nimeni nu știe. Însă acum nu doar capul îi spune asta ci întreaga ființă nemișcată asemenea unui lac adânc, profund și misterios.

Oare câte concepte ar putea lumea abera pe subiectul acestui lac? Cum s-ar oglindi fiecare în el văzându-și proiecția construcțiilor conștiente sau nu.

Dar dacă ar rămâne muți de tăcerea care se revarsă din infinit lăsând mintea să se cufunde în adâncimi? Atunci oare dreptatea nu ar fi oare expresia unui moment de sinceritate?

Poate că lumea s-ar opri din război atunci când noi ne-am opri în simplitatea unui ”nu știu”, credința unui ”este posibil”, ascultarea unui „mă iubesc”.

Fragment din ”Pe muchie de iubire”

Până vei înțelge cum să o faci și de ce plângi.

Am avut zilele trecute un episod de furie și frustrare care a apărut pe o situație care se tot repeta. Știi senzația aceea când ești când pe val când sub val? Mai înoți o vreme liniștit, mai îți tragi sufletul și apoi zdup din nou dedesubt.

Diferența dintre un om conștient, treaz și orientat cu privirea spre el sau unul adormit care crede că ceilalți sunt de vină, este că primul știe că stările lui nu au de a face cu ceilalți.

Știe că lumea lui este propria proiecție și că ceea ce el vede în exterior este ceea ce se află nerezolvat în el. Asta face ca călătoria lui prin această viață să fie plină de curiozitate și daruri pe care singur și le oferă de fiecare dată când a mai trecut de un hop interior. Când a reușit asta exteriorul răspunde pe măsură.

Simțind astfel aceste stări tensionate în corp și simțind cum ele cresc din ce ce în ce mai mult pe măsură ce mintea îmi povestea despre ce și cum, am ieșit din casă pentru a nu mă dezlănțui pe cel care mi-a apăsat acel buton interior.

M-am urcat în mașină, o plimbare cu mașina are de cele mai multe ori efecte benefice auspra mea, am pus muzica tare de tot și am început să cânt. Pe măsură ce cântam, acel cântec înăbușit de emoție, a spart zidul interior și am pufnit în plâns. Unul din acela din toți rărunchii de aveam senzația că plâng pentru tot neamul și nu mă mai opresc. Am lăsat acest proces conștient să fie, cerând în permanență divinității vindecare și înțelegere. Am știut că este un plâns eliberator și am pus intenția ca prin el să se curețe fricile care mă paralizau.

S-a dovedit un proces profund de alchimizare a durerii pentru că a doua zi, ce să vezi, universul m-a testat și mi-a cerut să fac acel lucru de care mai devreme îmi era frică. Și fără să simt vreo emoție de data aceasta, cu simplitatea și naturalețea cu care mi-ai fi cerut un pahar de apă, am putut să spun DA.

Prin retrospectiva celei care altădată plângeam de furie, de nervi, de ciudă, din plângere de milă, din victimizare am putut să constat ca există mai multe tipuri de plâns și nu toate sunt eliberatoare. Unele te afundă și mai mult în durere.

Plânsul începe în majoritatea cazurilor ca un proces de eliberare însă pe măsură ce el se desfășoara venim cum tot felul de credințe mentale și încărcăm acel proces care ar fi trebuit să fie de eliberare cu o sumedenie de vorbe: „ de ce doare mie mi se întâmplă? de ce nu mă înțelege nimeni? cu ce am greșit? când se va termina cu toate astea? nu mai pot! sunt o proastă! sunt cea mai rea mamă! Etc.” care te țin înlănțuit în aceeași poveste iar și iar.

Deci cum să plângem?

Așa cum o apă ar trece peste noi și prin noi făcând curat.

Cu atenția la ce gânduri alimentezi.

Cu intenția clară de a aduce eliberare.

Cu capacitatea de a te ține sincer în brațe spunându-ți că totul va fi bine, că va trece și că ești în siguranță.

Sunt aici pentru tine pentru orice aspecte provocatoare și de neînțeles pe care le parcurgi.

Ședințele de dezvoltare personală pe care le putem parcurge împreună vizează o abordare holistică minte, trup, corp și aducerea clarității în intenții și manifestare.

Mă întreb dacă cineva ne-a învățat vreodată ce este relaxarea.

Pe mine sigur nu. Nu îmi aduc aminte de prea multe momente din copilăria sau adolescența mea în care m-am conectat deplin la relaxare. Existau frânturi pe alocuri în tabere, vacanțe, încerc din răsputeri să îmi aduc aminte…dar nu…cam atât, se opresc pe aici.

În schimb momentele de frică, control, senzațiile de rușine, trădare, debusolare, și câte și mai câte momente penibile și stresante în care am strâns din dinți, am înghițit în sec, mi-au trecut prin burtă toate cele, cu corpul în alertă și senzația că nimic nu fac bine. De la școală și până în familie tirania era pe locul unu.

Relaxarea pentru mulți înseamnă televizor, o plimbare, o bere, o carte, o prăjitura, un dans, un cântec, un somn bun, o porție de râs ocazional sau arareori, când ne aducem aminte sau nu mai putem. Din păcate o astfel de relaxare este un fel de gâdilat mental și se termină fix cu prima provocare care poate fi și înțepătura unui tânțar. Pentru mai puțini, cei care încep să pună din ce în ce mai mult preț pe sănătatea lor fizică, psihică și mentală, înseamnă o baie caldă, un masaj, o oră de yoga, lucratul în grădină, o meserie făcută cu pasiune, brațele iubitului.

Iar pentru și mai puțini înseamnă un mod de viață.

Profunzimea cu care ești capabil să intri în relaxare arată curajul cu care ești dispus să te deschizi, să fii vulnerabil și să savurezi cu toate celulele tale uniunea cu forța vieții într-o stare orgasmică de contopire cu TOT.

Cum să faci să fii ATÂT de relaxat?

Apropierea de tine, de corpul tău, de simțurile tale, de percepții, capacitatea de a te abandona total, de a renunța, de fi pur și simplu, mai degrabă să înveți să STAI. Să te oprești din a fugi, din a gândi, din a FACE pentru a te conecta cu ce este în interiorul tău. Și asta eu nu pot să descriu și să știu. Acolo este casa ta, cu murdărie și curățenie, dar este ceea ce te conduce prin viață inconștient sau…cu atenție și discplină, conștient,

Când vei începe să FII mai mult, să te observi, să traiești atent la ce faci, de ce faci ce faci, ce sens ai, ce dorești, ce frici ai, ce obstacole, ce slăbiciuni vei descoperi o călătorie care te va scoate din plictisela și monotonia vieții robotice. Și Daaaa, fără ca să fie nevoie să pleci în vacanțe neaparăt sau să AI nu știu ce haine sau mașină.
Relaxarea se exersează puțin câte puțin până devine un mod de viață și atunci chiar când este greu, cumva este ușor. Știu că sună de neconceput sau ceva hmmmm….da…da..povești, dar chiar nu este așa, pentru mine desigur.

Și dacă nu mă crezi sunt aici să te provoc la o ședință de Yin Yoga.

Ce spui?

Atunci când te uiți pe geam și vezi pe stradă un incident, ce faci?

Începi să intri în poveste și ai emoții sau stai și privești doar?

Capacitatea ta de a rămâne pe margine sau nu, de a oberva cu alte cuvinte fără să generezi emoție de furie, nedreptate, milă, victimizare, agitație, te situează în postura de martor tăcut și neimplicat în ceea ce se petrece.

Neimplicat da, indiferent nu. Nu este același lucru. Cumva acești termeni poartă o amprentă energetică pe care eu nu o simt adevărată.
S-a asociat în mentalul colectiv ‘’implicarea’’ cu rolul de a fi un om bun, căruia îi pasă, chiar cumva cu o oarecare aură de sfințenie, mai mult decât atât, cu iubirea.

Indiferența sau nepăsarea sunt percepute ca ceva rău, un om nemilos doar fără suflet și fără credință în Dumnezeu poate fi indiferent sau nepăsător.

Cu aceste două bile mari, una albă și alta neagră, mergem prin viață judecând și împărțind note celor din jur.
Pentru mine implicare este procesul prin care sunt una cu viața, cresc, mă dezvolt, învăț, pun pasiune în ceea ce fac, mă dedic unui scop, sunt împlinită pe scurt.

Iar indiferența vine ca o răceală, ceva ca m-ar putea situa pe un nivel de superioritate asupra lumii și de desconsiderare, a unui imagini de sine urcată la rang de vedetă.

Diferit de starea de indiferență apare starea de martor sau observator. Aceea în care sunt pe geam și doar privesc, neimplicată dar nici indiferentă ci detașată.

Aici vine marea poveste a detașării și a implicării. Aș spune eu da detașat și da implicat, exact ambele în același timp.

Dacă ne gândim la o asistentă medicală care este implicată în a da primul ajutor unui pacient bolnav, vom înțelege mai bine aceste aspecte în care ea rămâne detașată și își îndeplinește scopul cu maximă eficiență păstrând această stare din care poate rămâne puternică și obiectivă susținând real pe cel care are nevoie de ea, dar implicată.

Acum că am obținut o vedere de ansamblu a celor două energii vom vedea cum a vorbi despre cineva care nu este de față poate fi perceput total diferit față de bârfa.

Atitudinea interioară și scopul discuției fac această diferență. Dacă ești conștient de ceea ce simți când povestești și poți rămâne într-o stare de detașare prin care relatezi fără implicare emoțională ci doar pentru a oferi un exemplu de viață sau a învăța din ceea ce spui, departe de a cădea în superioritate sau inferioritate față de celălalt, atunci da, ești echidistant și nu..nu bârfești.

Această întrebare se arată de multe ori plină de controverse și înțelesul, așa cum este asociat de fiecare, ne poate îndepărta de adevăratul sens profund al meditației.

Răspunsul la întrebare se dezvăluie pe măsură ce te lași să descoperi în tăcere sensul cuvintelor care urmează.

Pentru a aduce lumină este nevoie să înțelegem ce crede fiecare că înseamnă meditația.

De-a lungul experienței mele de instructor de Yoga am putut să constat că unele persoane cred că este vorba de a sta așezat cu picioarele încrucișate în timp ce nu te gândești la nimic, alții cred că trebuie să vadă culori sau îngeri, alții cred că este un act religios, alții spun ,,Ommmm,, și desigur alții consideră că este ceva…buhuhu.

Aș putea spune că meditația este o formă de rugăciune însă în sens mai profund, meditația este trăirea conștientă a fiecărui moment din viață.

Dincolo de misticismul și spiritualizarea acestui cuvânt, mă voi referi în termeni simpli la ceea ce poți face pentru a medita, care sunt obstacolele în calea meditației și mai ales care sunt beneficiile.

Atunci când mergi pe stradă și știi că mergi, simțind cum calci, ascultând sunetele exterioare, observând felul în care respiri, ce vorbești și de ce o faci, care este scopul acțiunilor tale, cum te simți cu hainele pe care le porți și de ce cumperi mâncarea pe care o pui în coș, toate acestea sunt o formă activă de meditație prin care de fapt trăiești în prezent, conectat cu tine și cu ceea ce te înconjoară.

Momentul prezent te aduce în starea de ființă divină. Cum adică?

Nu, nu ești divin atunci când te rogi dar continui să gândești în credințe, tipare și judecăți, nu, nu ești divin când te superi că nu ai dreptate și când simți că ești o victimă sau îți plângi de milă, nu, nu ești divin când te opui schimbărilor și trăiești cu grija zilei de mâine sau când crezi că tu știi, ai dreptate. Nu, nu ești divin când nu știi de tine, sari la ceartă, ești gelos, invidios sau te complaci în confort așteptând ca alții să facă sau să nu facă.

Ba da ești de fapt, doar că nu știi, ai uitat, te-ai blocat, te-ai strâns, te-ai limitat și ai căzut din paradis fix în dualitate.

Pentru a accesa spațiul divin este nevoie să te deschizi mai mult, să te relaxezi, să renunți, să cedezi, să plângi, să simți că ești învins, că lupta a luat sfârșit, să ajungi la capătul puterilor și să recunoști că nu mai știi, că sunt atâtea sensuri câte vrea fiecare să fie și atâtea credințe câte alege fiecare, că nu este nimeni mai sus și mai jos decât atunci când privești dintr-un sens pentru că…din sens opus este exact pe dos.

Eu am ales yoga ca și cale de deschidere, relaxare și accesare a receptivității, cultivarea stării de nemișcare, echilibru și flexibilitate atât fizică căt și mentală.

Unul din cele mai mari obstacole în calea meditației este că nu poți sta nemișcat. Gândurile se mișcă, emoțiile, agitația și stresul, traumelele din trecut … și da poate fi chiar momentul când ai fost scos la tablă, nu ai știut și te-ai blocat, atunci te-ai închis și fluxul divin nu a mai putut circula liber. De câte ori ai făcut asta în viață? Să te blochezi, să simți că ceva se strânge prin tine, că e greu, nu mai poți și suferi?

Poate este mai ușor să acționezi prima dată dinspre fizic spre mental prin practici care curăță blocajele instalate în corp, te disciplinează și te deschid treptat către un alt simț, cel al intuiției, al receptivității, așa cum sunt animalele care simt tot și sunt atente.

Un alt obstacol este că adormi. Ups…unii cred că e normal. Da…este…atunci când ești obosit, când atenția ta nu este antrenată, când nu știi ce să faci altceva cu ochii închiși pentru că nu ai experimentat altceva, când nu ți-ai dezvoltat capacitatea de a te simți și a sta cu stările tale.

Aici pot spune că posturile fizice pe care le practic la clasa de yoga mă ajută să obțin…da…tot ce am descris mai sus. Și chiar da…cum?

Să luam postura Vulturului: ca să o poți menține este nevoie să menții privirea într-un punct fix din exterior, mintea atunci tace, puterea de concentrare și atenție crește.

Trecem acum la o postură care se cheamă Postura Copilului, ești întins pe saltea cu ochii închiși și începi să îți simți respirația cum îți mișcă abdomenul. Deja este o nouă senzație la care nu ai fost atent până acum, o trăire pe care poate nu ai avut-o.

Exemplele continuă pentru că sunt mii de posturi fizice și fiecare dezvoltă altă stare, curăță alt blocaj și regenerează alt organ.

Articolul va continua.

Perioada pandemiei m-a recalibrat pe o nouă frecvență mai puțin cunoscută, deschizând accesul spre clasele de yoga predate pe online cu prezența mea în direct, fiecare aflându-se în intimitatea propriului cămin.

Cu pisici, căței, copii, saltele așezate prin dormitoare sau bucătării strâmte, zgomote de la vecinii care dădeau găuri în pereți, conexiuni de internet căzute, am reușit să ne adaptăm, să ne încurajăm, să continuăm, cele care am înțeles că atunci când dorim cu adevărat ceva, disciplina și perseverența vor face diferența.

Întrebările mele interioare despre cum să fac, cum să ghidez, cum mă voi simți așa singură vorbind în cameră, neștiind prea multe și ce să cred, cu o oarecare curiozitate a lucrului nou dar și frica că îmi voi pierde o bună parte dintre cursantele care veneau la sală, am început să mă interesez despre ce am nevoie din punct de vedere tehnic să achiziționez.

Asemenea unui copil care își cumpără jucării noi, mi-am dat voie să cresc în această perioadă punând focusul din ce în ce mai mult pe filmări și poze, crearea site-ului, organizarea de meditații ghidate serile din casa fiecăreia și practici de dimineață înainte ca fiecare să plece la job, beneficii pe care înainte nu puteam să le ofer.

Singură la mine în casă, doar eu cu vocea și corpul meu, cu cursantele de cealaltă parte a ecranului, neauzind nimic, iar alteori nici măcar văzându-le pentru că nu le permitea spațiul, m-am conectat din ce în ce mai profund cu mine și m-am lăsat ghidată de propria mea voce, pentru ca să le ghidez, pentru că vocea contează mult mai mult la orele online în susținerea clasei și păstrarea unui contact viu, precum și starea echilibrată a profesorului care ști că este acolo și te vede, te ascultă, te înțelege.

Pentru mine era cumva mai comod să nu mă mai deplasez la sală, însă sala îmi lipsea cu atmosfera de pace și liniște, cu mirosul ei specific și energia înaltă create de atâția ani. Acolo era și este templul meu, departe de alte distrageri lumești.

Și totuși, desi pandemia a trecut, multe cursante din Deva, aici unde am sala de yoga, preferă să practice de acasă din diverse motive cum ar fi timpul și distanța de deplasare, intimitatea, copii mici cu care este nevoie să stea acasă sau părinți bolnavi.

Poate că una dintre cele mai mari lecții oferite de predarea orelor online este aceea a puterii de a simți conexiunea la distanță, de a reuși să simți mai profund și de a face abstracție de toate justificările și plângerile care ar spune că nu se poate, e greu și bla…bla, povești multe și încâlcite

Cu bucuria de a ajunge și la cursanții din țară în localitatea cărora nu există deloc săli de yoga sau care pur și simplu doresc să încerce alt stil de practică, azi site-ul meu se creează organic pe măsură ce experiențele mele se adună.

Azi după 10 ani de practică, 5 ani de predare și 2 ani în care am trăit 100% doar din activitatea de yoga, retreaturi, ședințe de coaching și terapie cu boluri tibetane, susținând singură doi copii, o casă, o mașină și o sală de yoga, mă simt plină de recunoștință și sunt alături de voi pentru a vă împărtăși din ceea ce eu sunt.

Tu ce tip de ore preferi? Vii să încerci ambele variante să vezi ce ți se potrivește?

Aveam aproape tot ceea mi-aș fi putut dori vreodată, hmm…la exterior doar desigur, dar cine să știe asta…o fată crescută pe apucate care a crezut că tot ce zboară se mănâncă?
Fugind de mine, deși mă știam dintotdeauna dar… neacceptată. Semne de întrebare, neliniști, zbucium, orice aș fi făcut…erau acolo. Crize, furie, nervi, aroganță și control era tot ce cunoșteam.

Doream și eu să fiu liniștită și împăcată. Admiram și în același timp îmi era ciudă pe toți cei care reușeau să fie așa.

Deconectată de viață, de iubire, de mine, rătăcind prin viață fără nici un scop măreț, am cedat presiunii interioare și am început ,,să mă caut,, cum se zice. Psiholog, cursuri, cărți, retreaturi, emisiuni, ce mai…nimic nu îmi scăpa. Mentalul meu era plin de toate schemele, mai puțin una, cea mai importantă, să simt tot ce citeam.

Fără nici o tragere de inimă sau speranță că aș putea să mă transform, pironită pe monotonul scaun de la birou, apare o informație: curs de yoga la mine în oraș.

Sun imediat. Profesoara răspunde calm și ferm. Întreb fără să mai cred: ,,yoga mă poate face să simt?,, Răspunsul clar și sigur a fost suficient cât să mă miște rapid spre sala de yoga.
Curiozitatea, nerăbdarea și fâstâceala au apărut de îndată ce ușa s-a deschis lăsând să se vadă o sală obscură care îndemna la relaxare și liniște. ,, Închideți ochii și plonjați în spațiul interior!,, se aude vocea profesoarei. Gânduri necontrolate încep să se agite ,,adică cum să închid ochii în mijlocul zilei? unde să mă uit? în ce spațiu? cum să fac asta? o fi în spatele pleoapelor?,,

Obosită să tot caut acest spațiu, mă relaxez cumva și respir profund, adânc și calm. Șiroaie de lacrimi curg pe fața mea ,,sunt acasă!,, răsună liniștitor și știu că de acolo pot pleca doar daca eu vreau.

Gura lumii multe zice. Yoga privită pe alocuri ca o sectă cu conotații deformate mă îndeamnă să fiu discretă și atentă mai ales cu cei apropiați.
Decisă și consecventă în a mă dedica în totalitate acestei discipline mă aliniez cu întreg universul pentru a-mi crea spațiul necesar. Eram pe atunci o soție cu doi copii mici, ajunsă la capătul puterilor dar cu o dorință imensă de a trăi pe bune.

Corp rigid și greoi, slăbit și obosit, minte agitată cu multe povești adunate și credințe care se băteau cap în cap unele cu altele, respirație blocată pe zona pieptului, digestie lentă, emoții negative care mă blocau în orice direcție, trecută pe modul supraviețuire, tot ce făceam, era să rezist.

După 5 ani de yoga în care fiecare zi de practică zilnică însemna încă un pas, cu zile proaste în care nu simțeam nici o evoluție și zile cu mare avânt, oscilam între vechi și nou, cunoscut și necunoscut, sigur și incert, confort și libertate.

Pentru că la mine în oraș nu exista un alt instructor și căii mele îi lipseau anumite elemente pe care le văzusem descrise în diverse surse am decis să merg mai departe. Autodidactă la început, practicând și simțind atât cât îmi era permis de corpul și limitele mele, am început să îmi creionez un stil care mă reprezenta dar nu pe mine cea care mă știam, ci ceva nou ieșea, ceva necunoscut, o altfel de voce, o altfel de zicere, o altfel de abordare și mod de mă exprima.

Practicii mele îi lipseau însă o tehnică detaliată și experimentată de un profesor cu experiență, o nevoie de împărtășire a ceea ce începeam să simt: deschidere, fluiditate, calm, echilibru, detașare, o respirație ușoară, furnicături, vibrații și încălzire în anumite zone din corp. Întrebări a căror răspuns nu se aflau în cărți și o practică nesupravegheată puteau provoca daune mari atunci când începi să intri pe un tărâm necunoscut.

Decizia de a deveni instructor de yoga s-a născut firesc însă provocarea de face față unui ritm intens de practică împreună cu alte colege, viitoare instructoare, unele mult mai tinere, flexibile și atlete m-a adus în fața unei mari temeri, frica de eșec și competiția.

Astfel mă duceam la primul curs de formare ca și instructor, cel de 200 de ore susținut de școala Bindusar Yoga pentru o practică yoga mai sportivă și dinamică în care corpul este menținut în anumite posturi corporale cu focus pe respirație pentru un control al minții, îmbunătățirea respirației și cultivarea rezistenței, atenției, focusului, voinței, determinării, curajului și încrederii.
Profesorul Mukesh Kothari, un om dedicat predării yoga, o structură dinamică și solară, cumva mai militărească și extrem de masculină, care oferea cunoaștere direct de la sursă practicând yoga în India de la 06 ani, venea cu o abordare necunoscută mie până atunci care cerea un efort peste limitele mele de atunci. Corpul meu era slab, fără musculatură și rezistență fizică astfel încât după primul training de 3 zile și 8 ore de practică pe zi de abia mai puteam păși.

Aș fi vrut cumva să scap gândindu-mă clar că m-am înscris la cursul greșit și că nu voi reuși să trec examenul.

O altă mare provocare venea din faptul că acest curs era în engleză iau eu nu mă descurcam chiar la un nivel avansat însă am reușit să comunic și să exprim tot ceea ce îmi doream.

Cel mai mult mi-a plăcut faptul că în afară de partea corporală punea un accent mare pe tehnicile de respirație și am practicat foarte mult și intens cu efecte transformatoare pentru minte, trup și suflet. Și acum, de multe ori când practic individual tehnicile de respirație îi aud vocea care mă susține și îmi dă voința de a continua.

După 6 luni de practică intensă în care Mukesh ,,scotea untul din mine la propriu și la figurat,, , ,,fugind să țin pasul,, cu colegele mele și să îmi forțez corpul peste limite fără să mă ascult, trezindu-mă cu leziuni pe menisc, am înțeles după lungi zbateri interioare și fizice, evaluarea finală a profesorului meu care venea ca o ușurare a ceea ce sunt, un luptător spiritual. Până la urmă să nu conteze chiar așa de mult că nu reușeam să stau în mâini?

Cu aceste întrebări mă pregăteam de cel de al doilea curs de instructor de yoga de data aceasta ducându-mă cu mai multă deschidere și ușurare , un curs oferit de școala Purna Yoga, un curs în română care venea exact pe stilul meu și…credeam eu…că va fi mult mai ușor.

Acest curs de 300 de ore aborda o practică yin yoga invita la relaxare, un stil blând, senzitiv și receptiv, cu accente terapeutice din medicina asiatică și ayurvedică.
Și dacă în mine mai rezonau pe alocuri frânturi de ne acceptare a ceea ce sunt, mai ales ca și instructor de yoga, nefiind atletică și nici foarte flexibilă, cursul acesta a dizolvat complet neacceptarea. Sunt o energie de apă și pământ, cu tendințe de foc. Asta sunt, cu corpul acesta, această constituție corporală și aceste calități. Tot ce am de făcut este să le mențin în echilibru și să încetez să mai vreau să zbor cu acest corp așa cum ar face o energie de aer.

Dana Țupa este cea s-a dedicat cu multă iubire și căldură acestei noi abordări plimbându-mă prin cunoașterea tipurilor de energie ca structură fizică, mentală și psihică a celor 3 tipuri constituționale din Ayurveda. O astfel de cunoaștere în practica Yoga a adus foarte multă ușurare și claritate înțelegând de ce unii pot și alții nu pot să facă anumite posturi fizice, de ce la unii le este mai ușor să stea în meditație sau de ce alții preferă o yoga mai dinamică. Astfel clasele mele căpătau o mai mare claritate.

Mai mult, Dana a intrat cu predarea în partea de meridiane energetice aducând latura terapeutică prin care efectiv poți vindeca afecțiuni fizice instalate la nivelul rinichilor, plămânilor sau inimii prin așezarea și menținerea corpului undeva între 3-5 minute în anumite posturi fizice. Această practică liniștește corpul și mintea activând sistemul nervos parasimpatic responsabil de regenerare.
Cea mai mare aport adus de Dana a fost dedicarea pe care o acordă individual fiecărei cursante. Fără să treacă cu vederea nici un detaliu, ne întoarce mereu și mereu din drum pentru corecta o dată și încă o dată până iese maxim din ce putem oferi. Îmi place că ne vede pe fiecare așa cum suntem și spune adevărul direct fără ocolișuri însă cu blândețe și fermitate așa cum o mamă își ceartă puii.

Exact aceasta este senzația pe care o am la cursurile ei.

Neoprindu-se doar la a forma instructori Dana dorește să ne vadă pe picioarele noastre cu o afacere la cheie la finalul cursului. Îi pasă de fiecare în parte și își dedică timp și atenție pentru fiecare în parte fără să facă comparații sau clasificări ai senzația că ești minunat deși ști că ai multe de îmbunătățit.

Venit ca și o completare între primul curs unde accentul era pus pe musculatură și flexibilizare prin încălzire cu susținere a unui anumit efort care mă scotea din zona de confort, pentru că unei ființe de pământ și apă nu îi place prea multă mișcare, al doilea curs a venit exact pe stilul meu, cu multă blândețe și relaxare, cu oferirea de soluții alternative adaptate fiecărei persoane.

Provocarea acestui curs au fost temele pentru acasă și deși nu găseam în interiorul meu starea de a le face, observam cu mirare că starea ți-o creezi atunci când motivația este puternică. Am învățat să primesc critica Danei ca pe ceva constructiv și să ascult cu mai multă acceptare și blândețe pentru că am perceput de fiecare dată iubirea din spatele cuvintelor.
Acolo unde credeam că e simplu și știu, s-a dovedit că fiecare detaliu contează în a te așeza corect în postură și fără să îți lezezi corpul.

După experimentarea acestor două stiluri de predare am ales să le îmbin și să ofer cursurilor mele echilibrul masculin-feminin.

Azi, după 10 ani de practică și 5 ani de predare, am și uitat cum eram. Știu doar ca sunt… bine. Un bine întreg și plin, nu unul din acela la care răspundem automat când suntem întrebați pe stradă, ci un bine autentic, simplu și puternic ca și când întreg universul mă străbate și șoptește prin mine.

Cu uneltele câștigate de-a lungul drumului, de la încredere, siguranță, atenție la detaliu, cunoaștere și experiență, ofer elevilor mei maxim din ceea ce sunt în fiecare moment.
Atunci când predau și mă aflu în fața elevilor știu că ofer cu responsabilitate, dăruire și pasiune ceea ce cunosc și că cei care doresc să își schimbe felul de a trăi, vedea și înțelege viața vor avea numai de câștigat. Mi se spune de către elevi că am o voce blândă și transformatoare iar ghidarea mea este clară și cursivă. Poate că așa este pentru că de fiecare dată când predau mă transform spre cel mai înalt potențial al meu.

Așadar, dacă ști că prin acțiunile tale te transformi și crești spre cel mai înalt potențial al tău, fă asta. Dacă nu ști cum, poate că ai nevoie să înveți, să te descoperi, să te asculți, să faci liniște în interior și să te aliniezi cu centrul ființei tale.

Prin tot ceea ce am învățat și experimentat sunt aici să fiu alături de tine și să te susțin cu aceeași dăruire pe care am învățat-o de la profesorii mei și trecută prin propria mea inimă.

Ai avut și tu momente când aveai impresia că nu poți, că este greu, obositor sau nu ai chef?

În unele zile, înainte de a mă așeza în fața cursanților, se întâmplă să trec prin diferite stări de oboseală, emoții mai puternice, căci ce să faci? viața nu ține cont de orele mele, ea vine și îmi arată moment de moment lecții și provocări.

Ce n-aș da atunci să mă pot ascunde sau să trimit pe altcineva la ore în locul meu, chiar glumesc cu iubitul meu și îi spun: „ce zici? te duci tu azi în locul meu?” Știu însă că asumarea și responsabilitatea sunt cele care aduc claritate și echilibru la fel precum a-mi asculta corpul și nevoile. Și uite așa, cu toate acestea, mă îndrept indecisă spre sala de yoga întrebându-mă cum voi reuși să susțin ora și să aduc prin prezența mea o energie înaltă.

Cu o astfel de atitudine mă îndreptam săptămâna trecută la ora de yoga cu copiii. Iar pentru că prin toți porii mei se citea ce sunt în acel moment, tot ceea ce am reușit, a fost să fiu autentică și cu lacrimi în ochi să exprim că am și eu momentele mele de încercări. O discuție frumoasă s-a născut din acest spațiu în care copiii au putut să se exprime și ei autentic văzând că sunt și eu om, nu un super erou.

Cum ar fi dacă nu am mai proiecta cu așteptările și dorințele noastre presiune pe oameni și situații cramponându-ne în imagini de „așa da” și „așa nu”?

Să fie oare iubirea necondiționată aceea când ne lăsăm în pace pe noi și pe ceilalți să fie…așa cum sunt?

Am luat decizia să îmi asum valoarea și să renunț la obstacole, greutăți, amăgiri, compromisuri, ale mele desigur toate, atunci când accept incomplet situații din viața mea. Să precizez că nu este vorba de acele momente de excepție când devin flexibilă și înțelegătoare ci mai degrabă despre acelea în care o excepție devine regulă și când vreau să o schimb…bum…devine de neacceptat. Lupta dintre cele două energii opuse, una a fricii de neasumare și alta a pasiunii care cere viață, lasă în mine scrijelită întrebarea ”cum îmi asum adevărata mea valoare și ce fac dacă ceilalți nu mă văd?” Această întrebare mi-a acaparat întreaga copilărie, un copil care nu a fost văzut de părinți, bunici, educatori, profesori, și care a crezut, atunci, că nu este suficient de…

Izgonită, abandonată, uitată, aceste senzații trăite în singurătate au decis că NU MERIT.

Se spune de către psihologie și alte culte de dezvoltare spirituală că este nevoie să ne vindecăm rănile pentru ca să ne simțim valoarea și da, cu adevărat așa este, dar ce se întâmplă când nu suntem văzuți pentru că ceilalți sunt orbi, surzi, muți? oare un diamant stă cu pietrele sau caută să strălucească împreună cu alte diamante? și oare aici vorbim despre valoare sau despre a merge și a căuta acolo unde simți că crești, că lumina ta devine mai puternică și că ceilalți vin după tine dacă vor să strălucească și ei, iar valoarea ta este văzută doar de cei care POT?

Cu siguranță că poți să te raportezi la tot ce am scris mai sus ca la o măsură a superiorității sau a unui ego adulat de laude sau pur și simplu poți privi simplu către a face ceea ce te împlinește, ceea ce te face să crești, să te expandezi pentru că…nu căutăm noi oare infinitul?

Surprind „încrederea” sau ea pe mine, îi dau târcoale și se arată la început ca o încrâncenare, încordare, îmi spun mental ” am încredere” și corpul se înarmează cumva pentru o luptă. Confund încrederea cu lupta pentru reușită din perspectiva învingătorului. Obțin prin efort ceva rezultate cu frica pe fundal punând ambiția pe primul plan. Trec în extrema relaxării și nu mai fac nimic, aș vrea să fie abandon dar nu este, cred doar că este. E bine așa relaxată și frica pare cumva mai liniștită mai ales dacă nu o bag în seamă și mă uit în altă direcție. Am păcălit-o cumva. Îmi aduc aminte de un moment de reușită din viața mea, când am intrat la liceu de exemplu, și retrăiesc senzația lui „Yuhuu!Am reușit!” dar o simt prea înaltă și dezechilibrantă să pot sta în ea. Iar în final îmi dau voie să fiu cuprinsă în brațele Universului ca și când o mamă m-ar ține în brațe și acolo stau în siguranță pentru că am încredere în ea.

Cum fac să am încredere?

Pasul 1 – recunosc că nu am încredere, că nu știu cum să fac, că îmi este frică
Pasul 2 – denumesc concret frica ,,îmi este frică că…,,
Pasul 3 – mă așez la o discuție cu frica, văd ce formă are, ce culoare, cum arată, poate are un nume, ce nevoi are și ce pot face pentru ea
Pasul 4 – devin prietena ei
Pasul 5 – în mine se așează liniștea
Pasul 6 – am încredere

Alina Banu – Life Coach & Yoga Trainer

Cele trei calități sau GUNAS în manifestare

1. SATTVA – este forța echilibrului și include bunătatea, armonia, fericirea, luminozitatea, puritatea, ușurința. Ea dă naștere plăcerii rafinate și libertății.
2. RAJAS – este forța mișcării și include activitatea și energia, efortul și pasiunea. Ea produce durerea, neastâmpărul și lupta.
3. TAMAS – este forța inerției și include obscuritatea, ignoranța, incapacitatea, neputința, degenerarea și larvaritatea.

Nu există nimic din această infinită manifestare care să nu aibă în compunerea sa, într-o proporție mai mare sau mai mică, toate cele trei gunas-uri. Întreaga varietate a naturii tuturor fenomenelor, ființelor, atributelor, tendințelor, înclinațiilor, alegerilor, personalităților, relațiilor și acțiunilor depinde de dominanța sau preponderența uneia dintre gunas-uri. De exemplu, dacă sattva domină, fiind servită de celelalte două calități respectivul aspect apare predominant sattvic. Într-o astfel de manifestare, sattva oferă calități pure, rafinate, luminate; rajas energizează, impulsionează, eliminând stagnarea, iar tamas stabilizează. Dar dacă tamas predomină, atunci el va produce stagnare și stupiditate. Rajas luptă să modifice această stare de fapt, iar sattva rămâne adormită, așteptând să fie energizată cu ajutorul lui rajas. Această exemplificare, departe de a fi exhaustivă, sugerează modul în care gunas-urile se află în interdependență.

Așa după cum se obervă în natură, totul se află într-o continuă schimbare. Elementul cel mai dinamic poate deveni static, iar staticul poate deveni la rândul său, dinamic. Piatra poate deveni gaz, gazul se poate solidifica în rocă. Prin transmutare și adunând alte particule, hidrogenul poate deveni în final uraniu, care la rândul său poate radia particule el însuși, ce pot deveni din nou hidrogen.

Hrana, la rândul ei, poate genera în ființă energia sattvică sau poate să rămână în stomac precum o greutate tamasică; într-un astfel de caz este necesară acțiunea rajasică a unor ierburi sau medicamente care să determine eliminarea sau tranformarea mâncării tamasice.

Interacțiunea dintre gunas-uri

Toți oamenii au în ei, într-o oarecare măsură, impulsul rajasic al dorinței și al activității și, de asemenea, darul sattvic al luminii și fericirii. Aceasta este capacitatea de a adapta, de a armoniza mentalul cu el însuși, mintea cu inima, o capacitate de a se armoniza cu obiectele din jurul său. Toți oamenii obișnuiți au partea lor de incapacitate, ignoranță și neștiință tamasică. Însă aceste calități nu sunt constante în orice om, atât în manifestarea intensității forței lor cât și în proporțiile în care ele se combină. Pretutindeni în natură, aceste gunas-uri se află într-o continuă interacțiune, înlocuire și impact mutual. Uneori, una dintre aceste gunas-uri predomină, alteori alta se dezvoltă ajungând să se impună și fiecare subjugă ființa conform acțiunilor și consecințelor pe care le generează.

Cele trei tipuri calitative ale Naturii sunt împletite în toate existențele cosmice, fără posibilitatea de a le separa.

Tamas, principiul inerției, este neștiința pasivă și inertă, care primește toate șocurile și contactele fără vreun efort de a controla răspunsul și care conduce la diminuarea întregii acțiuni a energiei și la o dispersare radicală a substanței. Astfel, tamas este condusă de forța de mișcare a lui rajas și chiar în inconștiența materiei există inclus un gând liber înnăscut, păstrător al armoniei, echilibrului și cunoașterii. Materia este tamasică, conform caracteristicii de bază dar este dominată de imensa forță a mișcării, rajas, care o conduce pentru a crea și construi în permanență. La rândul ei, rajas, este condusă de un element ideal sattvic. Întotdeauna sattva impune armonie și ordine păstrătoare împotriva celorlalte două tendințe.

Rajas, care este principiul creator, dinamic, apare în natură ca o pasiune conștientă sau semiconștientă a căutării permanente, a dorinței și a acțiunii în viață. Rajas conduce prin însăși natura sa, la o viață, o activitate și o modalitate de a reacționa dinamică, dar întotdeauna instabilă și schimbătoare, în afara oricărui rezultat prestabilit. Întâlnind, pe de o parte, forța distructivă a lui tamas, ce implică moartea, decăderea, inerția și acțiunea ignorantă, rajas va exercita o acțiune armonizantă doar dacă este susținută de forța lui sattva.
Sattva, principiul cunoașterii profund trăite și al asimilării armonioase, măsurate și echilibrate, care prin ea însăși conduce spre o ultimă înțelegere a armoniilor eterne și luminoase, este mișcarea acestei lumi impulsionate să urmeze calea desăvârșirii în Divin.
În aceasta constă existența unei lumi condusă de jocul împletit, limitat și limitator al celor trei tipuri calitative ale naturii.

Caracteristicile esențiale ale celor trei gunas-uri

Atunci când predomină sattva guna, ființa este pură și fericită, iar gândurile sunt elevate. Sattva guna este foarte importantă pentru păstrarea echilibrului emoțional și mintal. Fără predominanța acestei calități pot apărea diferite dezechilibre de natură psihosomatică, care duc la diferite feluri de suferințe. Prin puritatea lui sattva, boala nu mai poate să se instaureze în corp și chiar suferința poate fi eliminată oriunde în natură. Sattva guna aduce calmul, bucuria, eliminând confuziile și stările conflictuale. Rezultatele ei directe sunt: cunoașterea, armonia și fericirea. Plăcerea sattvică nu este doar o simplă mulțumire legată de o dorință satisfăcută, ci acel deliciu sau mulțumire interioară durabilă, pe care o aduce starea de împăcare cu sine, cu natura, cu obiectele dorințelor și cu percepțiile legate de acestea. Cu toate acestea, ca și celelalte gunas-uri, sattva ne limitează totuși libertatea, ne leagă de manifestare. Întotdeauna, în cazul oricărei guna, legătura se realizează în același fel: prin intermediul dorinței, care este o expresie a ego-ului. În cazul lui sattva este vorba despre o dorință mai nobilă și de un ego mai pur.

Rajas are ca esență atracția către plăcere. Această guna este precum un copil atașat de a acapara cât mai multe obiecte. Rajas se naște din setea după o satisfacție neîmplinită. De aceea, ea este plină de neodihnă, de febrilitate, lascitate, lăcomie și înfrigurare. Este o activitate de căutare de noi impulsuri și stimuli exteriori. Rajas reprezintă forța dorinței care motivează toate inițiativele persoanelor obișnuite și toată mișcarea de agitație și căutare din ființa noastră îndreptată impetuos spre acțiune și muncă. Rajas este forța dinamică în toate manifestările naturii. Fructul său este bucuria acțiunii, dar și durerea eșecului. De fapt, întreaga căutare ignorantă și pasională a vieții aparține modalității rajasice a Naturii. O ființă umană prepodenderent rajas nu este niciodată satisfăcută și caută în permanență noi surse de plăcere. Această înclinație va conduce în final, inexorabil, către suferință și boală. Hipertensiunea este una din bolile specifice ființelor cu o tendință rajas accentuată. O astfel de ființă întâmpină mari probleme în a se controla și a se autodisciplina, fiind supusă unor tendințe sau obiceiuri inconștiente sau prea puțin conștientizate; ea acționează adesea fără a ști sau înțelege de ce face asta. Tendința rajasică este cea care conduce spre impulsivitate, acte necontrolate și creează o diviziune foarte clară între ceea ce este în interior și ceea ce este în exterior. Rajas poate fi însă direcționată pozitiv și atunci conduce către creativitate și atitudine constructivă. Ea este o forță activă și, dacă este corect folosită poate aduce atât binele pentru ființă, cât și pentru umanitate.

Tamas apare din inerție și ignoranță, iar fructele lui sunt: larvaritatea, inerția și ignoranța. Întunericul lui tamas este cel ce umbrește cunoașterea, producând confuzii și dezamăgiri. De aceea, tamas guna este opusul lui sattva guna, pentru că esența lui sattva este lumina, pe când esența lui tamas este absența luminii sau neștiința. Tamas aduce incapacitate și neglijență în acțiune, precum și neglijență și indiferență în fața erorii, neatenție și neînțelegere sau înțelegere greșită. Indolența, langoarea și somnul inert aparțin de asemenea acestei gune. De aceea ea este opusă lui rajas; pentru că esența lui rajas este mișcarea și impulsul, iar esența lui tamas este inerția. Tamas este inerția neștiinței și inerția inacțiunii.
Tamas produce ignoranță și distruge orice simț al discriminării. Ea creează dezamăgirea, precum și dificultatea de a alege sau de a decide asupra unui lucru sau a unei acțiuni. În acest fel apare inacțiunea, iar mintea unei ființe devine greoaie, plină de idei contradictorii și gânduri de neputință. Astfel, ființa predominant tamas nu mai poate fi bucuroasă sau fericită. Tamas conduce spre foarte multe boli legate de posesivitate. Oamenii tamas nu mai vor să se miște prea mult, sunt obezi și se păstrează permanent într-o stare de semiconștiență, fiind dominați de emoții negative. De multe ori sunt dependenți și lipsiți de ajutor.

Text preluat din ‘’ Alimentația în practica Yoga ‘’ Dan Bozaru

Se estimează că vorbim în medie 16.000 de cuvinte pe zi. Câte dintre aceste cuvinte sunt rostite cu intenție, sinceritate și compasiune?

Mauna este un cuvânt sanscrit care înseamnă succint „tăcere”. Înțelesul său are multe nuanțe, iar mauna poate fi practicată cu grade diferite de intensitate. Performanța sa este recomandată atât în ​​textele clasice de yoga, cât și în multe tradiții contemplative contemporane.

Există o tăcere reverentă care poate fi simțită de oricine în vremurile sacre, vremuri în care ego-ul este uitat. Practicarea maunei, sau tăcerea nobilă, este o modalitate de a te deschide către această sacralitate.

Practica Mauna ia adesea forma unor perioade de vorbire controlată. O astfel de tăcere susținută este considerată esențială în tradiția hindusă, pentru că înțelegerea este dincolo de cuvinte și poate proveni doar din experiența directă. Potrivit Bhagavad Gita, mauna ne antrenează mintea, și nu doar gura, să tacă. Este profund transformator, deoarece ne ajută să ne liniștim gândurile și, mai important, să recunoaștem profunzimea tăcerii care este adevărata noastră natură.

Tăcerea ca învățătură

Ramana Maharshi a petrecut în mod spontan ani în tăcere, fără să știe măcar practica lui Mauna. Revelația oceanului conștiinței pure l-a determinat în mod natural să rămână tăcut și a afirmat că tăcerea este învățătura sa principală și cea mai directă. El a descris mauna ca fiind mai adânc decât să se abțină de la a vorbi – este starea pașnică, liniștită, eternă a Sinelui, dincolo de orice construcție de „zgomot”.

Tăcerea este, de asemenea, o formă importantă de tapas (austeritate conștientă). Swami Sivananda a recomandat practicarea Maunei timp de unul sau doi ani – ceea ce poate părea îndepărtat de gândirea noastră actuală și de gradul nostru normal de implicare în societate. Cu toate acestea, instruirea noastră de a nu vorbi o zi sau o jumătate de zi pe săptămână este o modalitate puternică de a purifica mintea și de a dezvolta o mai mare conștientizare a vorbirii.

Descriind beneficiile maunei, Swami Sivananda a spus: „Energia este irosită în bârfe și bârfe. Oamenii lumii nu își dau seama. Mauna conservă energia și puteți face mai multă muncă mentală și fizică. Prin practica lui Mauna, energia vorbirii este încet transmutată sau sublimată în ojas shakti sau energie spirituală.

Tăcerea dezvoltă voința, încetinește impulsul vorbirii și oferă pace sufletească. Vei câștiga puterea de rezistență. Nu vei spune minciuni. Veți avea controlul discursului.

Mauna este de mare ajutor în observarea adevărului și controlul furiei. Emoțiile sunt controlate și iritabilitatea dispare. Când sunteți bolnav, privirea la Mauna vă va oferi o mare liniște sufletească. „

Pentru a practica Mauna, putem începe prin a ne abține să vorbim. Mai târziu, practica poate chiar să evolueze în abstinență de la citit, scris și contact vizual cu ceilalți; ducând în cele din urmă la practica de activitate minimă, dar conștientă. În timpul acestui proces, câteva tendințe ies la suprafață. Pentru început, este posibil să observați tendința de a vă distrage atenția – dorința de a vă verifica telefonul, de a ridica o carte sau chiar de a îneca „tăcerea” cu muzică. Înainte de a acționa după aceste impulsuri, poți să le observi / să devii conștient de ele?

Motivul pentru care aceste impulsuri sau dorințe sunt amplificate în timpul practicii Mauna se datorează faptului că Citta Vṛtti (activitatea minții) se face brusc cunoscută. Se estimează că avem zeci de mii de gânduri pe zi, dar numai prin absența distragerilor ne conștientizăm prezența. Când asistăm (Sākṣī) la gândurile noastre, observăm mai degrabă decât reacționăm. La fel când asistăm la o conversație fără a simți nevoia de a comenta. Pur și simplu să oferiți altora posibilitatea de a vorbi poate fi foarte modest. Alan Watts descrie tăcerea adevărată ca fiind momentul în care „nu mai gândim și experimentăm realitatea așa cum este. Pentru că la urma urmei, dacă vorbesc tot timpul, nu aud ce au de spus alți oameni! ”. Nu putem asculta când suntem plini; golul lasă loc rezonanței. Atunci când suntem goi putem auzi, ceea ce Māndūkya Upaniṣad descrie ca sunetul care urmează OM; ceea ce budiștii numesc „golul”.

Putem interpreta poate tăcerea ca o prezență, o oportunitate de a se situa față de ceilalți, de noi înșine sau de natura și să ascultăm ceea ce se spune.

Când vine vorba de interacțiunile dintre ființe umane, majoritatea comunicărilor nu sunt doar verbale. Se pare chiar că, în majoritatea interacțiunilor noastre, cuvintele reprezintă doar un mic procent din comunicarea noastră reală, în timp ce limbajul corpului și tonul vocii reprezintă mult mai mult. Putem aplica acest concept animalelor și altor aspecte ale naturii?

A tăcea nu înseamnă a deveni un spectator pasiv, ci mai degrabă implică un proces prin care observăm realitatea și alegem conștient cum să reacționăm la lumea din jurul nostru. Swāmī Nirmalānanda, deși a practicat Mauna de mai bine de un deceniu, nu a tăcut despre nedreptățile din lume, la care a fost martor.

Fie ca toată lumea să experimenteze pacea interioară și exterioară găsind un echilibru între cele spuse și cele nespuse.

Fie ca toți să cunoască Adevărul, Fericirea și să experimenteze Absolutul.

Traducere și adaptare 

https://hridaya-yoga.fr/fr/pourquoi-pratiquer-silence-dans-la-spiritualite/

https://jivamuktiyoga.com/fotm/mauna-le-silence-est-dor/

Pentru practică vă aștept cu drag la orele de YOGA ONLINE , în Deva sau Hunedoara

Detalii pe www.onlineyoga.ro sau la telefon 0721041609

Cine sunt? 

Cu o experienţă de 10 ani în dezvoltarea personală, am început practica Hatha Yoga de mai bine de 8 ani. Din anul 2014 sunt Instructor Kids Yoga urmând cursurile JOGAMOKA din Ungaria sub îndrumarea profesoarei Csiki Mariann. Din 2017 sunt Instructor Hatha Yoga pentru adulţi după ce am urmat cursurile Şcolii Bindusar Yoga din India sub îndrumarea profesorului Mukesh Kothari.

Anul 2020 a venit cu certificarea ca și instructor de Dans energetic urmând școala de dans a domnului Ioan Prisecaru.De asemenea cursurile de Yoga pentru Gravide pe care le predau m-au deschis către magia universului aducerii pe lume a unei noi vieți și am devenit astfel Doula la naștere.

Yoga străpunge straturile lucioase ale sinelui exterior pentru a dezvălui inima tandră, dureroasă a compasiunii și a empatiei pe care o avem fiecare dintre noi. De fiecare dată când suferi în yoga, inima ta se extinde și crește mai mare. Devenind suficient de curajos să simți totul, devii suficient de puternic pentru a-ți asuma NONVIOLENȚA.

Misiunea yoghină de astăzi este nonviolența (ahimsa). În Yoga Sutras al lui Patanjali, ahimsa este primul dintre principiile morale și etice pentru viața yoghină. Este ca și o cupă care ține celelalte opt principii și face posibilă practicarea yoga. Himsa este cuvântul sanscrit pentru „violență”, iar ahimsa este tradus ca „Nonviolență”. Dar s-ar putea susține că ahimsa nu este doar nonviolență ci opusul violenței: compasiune, milă, pace și dragoste.

Patanjali prezintă în continuare ahimsa ca marele jurământ, numit mahavrtam în Sanscrit. Acest mare jurământ nu este o dogmă care să fie judecată de alții ci este vorba de sinceritatea inimii practicantului de yoga. Elevii pot prelua unele aspecte ale ahimsa – cum ar fi veganismul sau ecologismul – dar dacă fac acest lucru fără compasiune, practica lor ratează complet.

Violența ia multe forme, iar primul pas către o viața mai pașnică este să recunoaștem violența la care am fost supuși sau pe care am adus-o altora în viața noastră. Adesea acea violență apare ca o judecată sau o lipsă de compasiune pentru noi înșine și alții.

Cel mai bun yoghin acționează ca o forță de vindecare din lume.

Începe-ți călătoria prin încetarea violenței în propria viață, prin cultivarea unei  atitudini de acceptare, toleranță și compasiune pentru tine. Fă pace cu tine, cu corpul tău, cu succesele tale și eșecurile tale. Nu comite acte de negativitate auto-dirijată în vorbire, gândire sau faptă. Nu te pedepsi când  practici. Îmbrățișează-ți corpul. Nu încerca să-l modelezi în forma altcuiva – corpul perfect este cel pe care tu îl ai.

Am pierdut prea mulți ani din viață urându-mi corpul. Ura îți mănâncă propria valoare și lasă o urmă de nefericire iar asta este mult mai dăunător decât orice mănânci sau nu mănânci.

 În schimb, tratează-ți trupul ca pe un spațiu sacru de închinare și vorbește doar despre confirmarea vieții prin cuvintele pentru tine. Starea ahimsa trebuie să înceapă cu rezoluția iubirii de sine.

Odată ce ai început să construiești o relație pașnică cu tine, îndreaptă-ți atenția spre lumea din jurul tău. Menține angajamentul față de ahimsa în vorbire, gânduri și acțiuni atunci când interacționezi cu oameni pe tot parcursul zilei. Acordă o atenție deosebită tonului tău de voce când vorbești cu partenerul, prietenii și membrii familiei. Cel puțin, caută să nu faci rău. Observă orice gând negativ sau violent, și asumă-ți responsabilitatea. Abține-te de la orice acțiune înrădăcinată de negativitate.

Apoi, îndreaptă-ți atenția asupra impactului pe care îl au acțiunile tale asupra lumii în mare. Este posibil să simți o dorință copleșitoare de a te oferi voluntar pentru o misiune socială, cum ar fi creșterea animalelor fără stăpân sau sprijinirea liderilor politici pentru schimbări pe care vrei să le vezi în lume.

Ai putea considera, așa cum am făcut-o eu, că alegerea de a trece la o dietă pe bază de plante te face să te simți bine. Nimeni nu mi-a spus vreodată că ar trebui să fiu vegetarian sau vegan, și nu vă spun că ar trebui să urmați această cale. Practica mea a condus să pun la îndoială sănătatea dietei mele. Apoi am citit o carte despre etica implicațiilor creșterii animalelor comercializate  pe scară largă și impactul asupra mediului al animalelor. Am fost copleșit de compasiune pentru animale și pământ și știam că alegerea de a trece la o dieta pe bază de plante ar fi fost potrivită pentru mine. Dacă l-ați întreba pe Shri K. Pattabhi Jois despre dieta yoga, el ar răspunde întotdeauna cu același răspuns: „simplu, mâncare vegetariană.” Dar el nu a forțat niciodată pe nimeni să facă această schimbare.

În timp ce ahimsa este de obicei asociată cu alegerea morală și etica, a urma o dietă vegetariană sau vegană, este mult mai mult decât atât. Unii dintre cei mai furioși oameni pe care i-am cunoscut au fost vegetarieni, iar unii dintre ei cei mai pașnici oameni pe care i-am cunoscut au mâncat carne.

A trăi viața yoghinului nu este despre crearea unei dogme și apoi judecarea celorlalți atunci când nu reușesc să trăiască ca și el. Nu reușim cu toții să urmărim perfect ahimsa. Fiecare cuvânt dur sau gând, fiecare sămânță de amărăciune sau gelozie, fiecare bucată de plastic nereciclabil, fiecare utilizare a energiei nucleare și fiecare rezervor de gaz plin ar putea fi văzută ca o încălcare a ahimsa.

Cred în yoga, dar cu adevărat, eu cred în tine. O generație de yoghini poate schimba lumea! Doar când valorile culturale se schimbă la scară largă, vom vedea tipul global de schimbare care poate vindeca pământul.

Acțiunea este bunătatea. Inima ta este întotdeauna evidentă în acțiunile tale. Tu poate spui că prețuiești ceva, dar cum îți petreci timpul spune povestea a ceea ce prețuiești. Angajamentul față de ahimsa este o promisiune pe viață între spiritul tău și lume. Dedică-te principiului ahimsa și trăiește cu adevărat viața yoghinului. Nu lăsa pe nimeni să îți spună ce înseamnă să fii yoghin; urmează-ți inima.

Lasă acțiunile tale să spună povestea angajamentului inimii tale de a face lumea ta mai pașnică.

1. Exersează ahimsa în vorbire și gândire. Spune numai cuvinte care afirmă viața și gândește pozitiv pentru tine și lumea pe tot parcursul zilei. Oprește- înainte de a spune ceva negativ.
2. Ia în considerare o dietă ahimsa. Aruncă o privire conștientă asupra dietei alegerilor tale și a impactului pe care îl are asupra lumii.
3. Exersează auto-vindecarea. Cea mai mare sursă de violență a noastră poate fi noi împotriva noastră. Interiorizăm negativitatea sau ne pedepsim dur pentru anumite neajunsuri și eșecuri. Pentru o zi, angajează-te doar în dialog interior pozitiv și într-un ritual de autoafirmare.

În fiecare moment, reflectă asupra tuturor lucrurile pe care le-ai făcut bine și iartă-te pentru orice greșeli pe care le-ai făcut. De fiecare dată când observi că te îndoiești sau te judeci, oprește-te și întoarce gândul. În loc să te concentrezi pe o parte a corpului tău de care nu îți place, concentrează-te pe o parte care îți place. Dacă ți se pare imposibil să vorbești cuvinte pozitive pentru tine, pur și simplu abține-te de la un dialog interior negativ.

4. Exersează vindecarea lumii. Pământul are nevoie de angajamentul nostru să ducă o viață mai pașnică. Evaluează fiecare dintre acțiunile tale și impactul lor asupra mediului. Există modificări pe care le poți face care să scadă impactul negativ pe care îl au asupra planetei? Există vreo cauză care se aliniază cu pasiunea ta și către care poți dedica timp și energie?

Traducere și adaptare text după cartea „The Yogi Assignment” de Kino MacGregor

Pentru practică vă aștept cu drag la orele de YOGA ONLINE , în Deva sau Hunedoara

Detalii pe www.onlineyoga.ro sau la telefon 0721041609

Cine sunt? 

Cu o experienţă de 10 ani în dezvoltarea personală, am început practica Hatha Yoga de mai bine de 8 ani. Din anul 2014 sunt Instructor Kids Yoga urmând cursurile JOGAMOKA din Ungaria sub îndrumarea profesoarei Csiki Mariann. Din 2017 sunt Instructor Hatha Yoga pentru adulţi după ce am urmat cursurile Şcolii Bindusar Yoga din India sub îndrumarea profesorului Mukesh Kothari.

Anul 2020 a venit cu certificarea ca și instructor de Dans energetic urmând școala de dans a domnului Ioan Prisecaru.De asemenea cursurile de Yoga pentru Gravide pe care le predau m-au deschis către magia universului aducerii pe lume a unei noi vieți și am devenit astfel Doula la naștere.

Yoga poate fi definită ca o coborâre în adevăratul sine conținut în interior.

Redirecționarea simțurilor din lumea exterioară către tărâmurile interioare este primul pas către experimentarea liniștii minții.

O modalitate de a înțelege natura minții este să ne gândim la un ocean de conștiință care se întinde peste tot. Ceea ce este evident la suprafață este doar începutul;  adevărata putere a oceanului este revelată în adâncurile sale.

Doar atunci când apele ajung la un punct nemișcat este posibil să privim mai departe, jos. Apoi, după o perioadă susținută de liniște, este posibil să o faci până vezi fundul oceanului. Liniștea minții este accesul care indică percepția directă a adevăratului  eu din interior.

Yoga ca filozofie crede că adevărul este disponibil pentru toți cei care îl caută. Adevărul nu este un principiu ezoteric care trebuie păstrat sub cheie pentru câțiva selectați.

In schimb, yoga eliberează cunoașterea adevărului interior și libertatea unei minți alambicate.

Alternativa unei minți agitate care trăiește prin comparații, regrete, proiecții din frici, este starea de nirodah sau liniștea minții.

Prin redirecționarea fluxului mental la experiența interioară, ești capabil să calmezi apele minții și să percepi profunzimea sinelui interior. Mintea instruită, pricepută, în starea de nirodah, recunoaște adevărata natură a sinelui din interior și este constantă în fața oricăror dificultăți care pot apărea în timpul călătoriei prin oceanul vieții. Îți dai seama brusc că nu ești corpul tău, gândurile tale, locul de muncă sau casa ta.

Adică aveți un sanctuar interior liniștit care este rădăcina adevăratului tău sentiment de sine. Te vezi prin ochii lui ca și spirit. Liniștea este punctul tău de acces la această lume interioară. În mod similar, există un corp interior chiar sub piele. În timp ce poate fi ușor să ne gândim la corp ca la simple oase, țesuturi și fluide, este de fapt un rezervor de adâncime și putere.

În yoga, este posibil să simți cel mai întunecat și cele mai intime zone ale corpului care nu pot fi văzute cu ochiul liber. Cum simți asta? Când am început să practic, mi-am simțit corpul meu într-un mod grosolan și nerafinat. Știam, de exemplu, că am tendoanele rigide și că trebuie să se întindă pentru a fi flexibile. Dar mai târziu, după mulți ani de practică, am reușit acest lucru prin prezența liniștii. În loc să-mi trag prin forțare tendoanele, devin nemișcat, intru în corpul interior și apoi explorez ce vrea să se întâmple în acel spațiu liniștit. Uneori există o experiență de ușurință și curg în jurul articulațiilor șoldului, astfel încât structura mea scheletică pare să plutească înăuntru ca și o suspensie. Uneori, există o senzație prin picioarele mele ca și cascade care cad în pământ sub picioarele mele. Uneori există o senzație de vid și ușurință adânc în centrul bazinului meu. Uneori există pur și simplu liniște, ființă și pace profundă. Daca cultivi liniștea ca stare mentală, vei găsi tărâmul magic al corpului interior.

Yoga este un instrument care te învață cum să sapi suficient de adânc pentru a obține  licărirea eternului. În spațiul etern al corpului interior, unele experiențe sunt atât de profunde încât te lasă schimbat pentru totdeauna. Acesta  este un moment crucial în viața ta. Știi acel moment pentru că simți în intestin că viața ta se va schimba. Esti mai puternic, mai conștient, mai mult tu, mai puțin egoist, dar și mai puțin interesat să placi altora. Liniștea din tine este neschimbată și eternă, atemporală și reală, ești plin de compasiune și forță.

Yoga îți oferă puterea de a fi suficient de curajos pentru a-ți înfrunta profund emoțiile reținute și a simți drumul până la rezoluția profundă și acceptarea care este liniștea.

Uită-te și ascultă cu inima deschisă și un spirit blând, receptiv. Ai încredere în liniștea din tine.

TEME PENTRU ACASĂ

Cultivă liniștea. Intră într-o poziție așezată, confortabilă, și închide ochii. Adu atenția minții în centrul inimii tale. Simte sternul și pieptul din punct de vedere fizic. Poate că îți simți hainele intrând în contact cu zona respectivă. Fii conștient de respirația ta în timp ce se mișcă intrând și ieșind din plămâni. Începe cu senzațiile reale, tactile ale corpului tău. Pe măsură ce mintea se oprește, mută atenția ta în spațiul de sub piele și oasele sternului. Descoperă centrul inimii spirituale din corpul interior privind profund în interior. Pe măsură ce puterea ta de percepție se adâncește, poți deveni conștient de senzațiile mai subtile, cum ar fi greutate sau ușurință, sau emoții precum tristețe, fericire, furie sau anxietate. Sau puteți deveni conștient de prezența adâncimii infinite, lumină pură sau pace. Odihnește-ți mintea aici cel puțin un minut și ascultă cu auzul interior, vezi cu vederea interioară, simte prin corpul interior. Nu trebuie să fie ceva ceremonios sau măreț. Ai putea pur și simplu să închizi ochii când stai la computerul tău pentru un minut sau alege să rămâi în mașină pentru un minut înainte de a merge la serviciu sau de a conduce către casă. Sau ai putea alege să stai într-o postură de meditație. Liniștește mintea și ascultă fără așteptare și fără atașament. Fă asta o dată pe zi timp de treizeci de zile și scrie-ți experiențele într-un jurnal.

Răspunde cu liniște. Data viitoare când te simți atacat si vrei să răspunzi la o situație enervantă din viața ta, oprește-te, închide ochii, respiră adânc, fără a-ți schimba poziția înainte de a răspunde.

Programează liniștea. Dacă îți este greu să găsești momentul din cauza unei vieți aglomerate, programează cinci minute pe zi de tăcere și reflecţie. Ar putea fi la fel de simplu ca oprirea muzicii în timp ce conduceți, oprirea televizorului, închiderea laptopului, ieșirea la plimbare.

Traducere și adaptare text după cartea „The Yogi Assignment” de Kino MacGregor

Pentru practică vă aștept cu drag la orele de YOGA ONLINE , în Deva sau Hunedoara

Detalii pe www.onlineyoga.ro sau la telefon 0721041609

Cine sunt? 

Cu o experienţă de 10 ani în dezvoltarea personală, am început practica Hatha Yoga de mai bine de 8 ani. Din anul 2014 sunt Instructor Kids Yoga urmând cursurile JOGAMOKA din Ungaria sub îndrumarea profesoarei Csiki Mariann. Din 2017 sunt Instructor Hatha Yoga pentru adulţi după ce am urmat cursurile Şcolii Bindusar Yoga din India sub îndrumarea profesorului Mukesh Kothari.

Anul 2020 a venit cu certificarea ca și instructor de Dans energetic urmând școala de dans a domnului Ioan Prisecaru.De asemenea cursurile de Yoga pentru Gravide pe care le predau m-au deschis către magia universului aducerii pe lume a unei noi vieți și am devenit astfel Doula la naștere.

Obişnuiam să cred despre mine în vremuri în care romantismul se purta şi în credinţele mele, atunci când încă prinţul mai făcea parte din idealurile şi aşteptările mele, că a face declaraţii de iubire, a mă însiropa în poveşti imposibile demne de romanele de dragoste ale iubirilor interzise, a fi ţinută pe braţe, răsfăţuri, cuvinte măreţe, reprezintă apogeul iubirii dintre un bărbat şi o femeie.

Filmele vândute pe ecrane, poveştile copilăriei din „Albă ca Zăpada” sau „Cenuşăreasa”, experienţele personale ale scriitorilor luate ca adevăr absolut şi modele,  au deformat adânc percepţia asupra trăirii din libertate a unicităţii fiecărei experienţe de iubire trecând-o prin filtrul continuu al dezamăgirilor.

Aşteptarea ca EL să fie „cumva” înainte de a-i da vreo şansă să „fie”, renunţând la misterul  unei apariţii încântătoare despre cine este EL a tăiat din faşă derularea , acceptarea, deschiderea, privind cu ochi de cal prin îngustimea unei minţi programate de un mental colectiv.

Şi totuşi. Prezenţa, o strângere de mână, forţa unei priviri, un gest simplu plin de timiditate şi respect, licărirea noului şi provocarea constantă de a mă autodepăşi, modelate de curajul de a mă împinge constant în afara zonei de confort înspre aventura vieţii şi asumarea libertăţii de a fi, fără dulcegării dar cu avântul trăirii vieţii complet, plină de pasiune, sărind în necunoscut după lungi smiorcăieli ale lui „nu pot” susţinute de o privire calmă, penetratoare, fără a accepta un refuz, fac să iasă la suprafaţă miracole ale esenţei mele necunoscute până acum, neexploatate, neştiute, comori adevărate ale lui cine sunt EU.

Dacă m-ai întreba cu ce seamănă această IUBIRE ţi-aş spune că este ca o SABIE.

Tăioasă în distrugerea obiceiurilor şi a legăturilor de ataşament, dreaptă în adevăr şi centrare, focusată, atentă şi conştientă, plină de pasiune şi forţă, înţeleaptă şi asumată, echilibrată în observarea trăirilor, o iubire care mă înalţă spre cel mai înalt potenţial al meu printr-o atitudine sănătoasă a trăirii din libertate alegând în fiecare zi ceea ce vreau să trăiesc fără aşteptarea ca „noi să fim cumva”, fără definiţii limitatoare, fără aşteptări şi pretenţii, fără „aşa se face” însă păstrând mereu vie bucuria de a „fi” eu cu mine înainte de a „fi” eu cu el.

Te iubesc pentru ceea ce se naşte prin tine în mine !

Ar trebui să știm din ce stofă este făcută fiecare dintre acestea, credința și încrederea. Pentru că, de exemplu, dacă trăiți normal, în condiții cu totul normale – nu cu idei extravagante și cu o educație deprimantă – ei bine! toată tinerețea, și în general până la treizeci de ani, avem o încredere absolută în viața noastră. Dacă, de exemplu, nu sunteți înconjurați de oameni care imediat ce sunteți răciți îi apucă disperarea și aleargă la doctor să vă ia medicamente, dacă vă aflați într-un mediu normal și dacă vi se întâmplă ceva – un accident sau o mică boală -, atunci în corp există o certitudine, această încredere absolută că totul va fi bine: „Nu-i nimic, o să treacă. O să treacă sigur. Până mâine sunt bine, sau cel mult în câteva zile. Sunt sigur că mă voi vindeca, asta indiferent de ce ne-am îmbolnăvit. Aceasta este condiția normală a corpului. O încredere absolută că are toată viața în față și că totul va fi bine. Și asta te ajută enorm. Ne vindecăm în nouă cazuri din zece, ne vindecăm foarte repede când avem această încredere: „Nu e nimic, ce-o mai fi și asta? E doar un accident, o să treacă, nu-i nimic.” Și unii oameni păstrează această atitudine foarte multă vreme, foarte mult timp, un fel de încredere – nimic nu li se poate întâmpla. Și ceea ce li se va întâmpla nu are nici o importanţă: obligatoriu totul va fi bine, au toată viața înainte.

Bineînțeles, dacă trăiți într-un mediu unde nu sunt decât idei morbide și tot timpul nu vi se povestesc decât lucruri dezastruoase și catastrofice, atunci se poate să gândiți rău. Și această gândire rea va avea influență asupra corpului vostru. Altfel, corpul poate să păstreze încrederea până la patruzeci, cincizeci de ani ( asta depinde de oameni: cei care știu să trăiască o viață echilibrată și normală).

Corpul este complet încrezător în viața sa. Doar dacă vă vine o idee și aceasta este însoțită de tot felul de închipuiri morbide și murdare, atunci lucrurile se vor schimba.

Dar în mod normal și natural corpul știe că trebuie să fie sănătos și că are puterea să  reacționeze. Și dacă i se întâmplă ceva, îi va spune acelui ceva: „Nu e nimic, o să treacă, vezi-ți de ale tale, s-a terminat.” Și trece.

Aceasta este încrederea absolută.

Acum tu vii și spui „ o credință dinamică”. O credință dinamică este altceva. Dacă aveți  înăuntrul vostru Grația divină, dacă Grația divină veghează asupra voastră și dacă, orice s-ar întâmpla, Grația divină este acolo, veghind asupra voastră, atunci această stare putem s-o păstrăm toată viața și mereu; și cu ea putem să traversăm toate pericolele, să facem față tuturor dificultăților și nimic nu se va clinti, deoarece credeți în Grația divină care este cu voi. Este o forță infinit mai puternică, mai conștientă, mai durabilă, care nu depinde de condițiile în care a fost construit fizicul vostru, care nu depinde decât de Grația divină însăși și în consecință care se sprijină pe Adevăr și nimic n-o poate zdruncina. Este cu totul și cu totul altceva.

Puteți să trăiți în conștiința vindecării radicale și prin forța formațiunii voastre interioare să provocați încet, încet, schimbarea exterioară. Sau, în cazul în care cunoașteți și vedeți forța care este capabilă să efectueze lucrurile de care este nevoie și dacă știți să o manipulați, atunci puteți să o chemați și să o concentrați în locurile unde acțiunea este necesară, aceasta aducând ea singură schimbarea. Sau altfel puteți să înfăşiţaţi Divinului necazul vostru și să îi cereți să vă vindece, punându-vă astfel toată încrederea în puterea divină.

Dar orice ați face, oricare ar fi procedeul pe care îl adoptați, și chiar dacă ați dobândit o mare abilitate și o putere reală, rezultatul trebuie să-l lăsați oricum în mâinile Divinului. Puteți să încercați oricât dar Divinul este cel care vă va da sau nu fructul efortului vostru. În acest punct puterea voastră personală se oprește; dacă obțineți vreun rezultat, acesta este datorat puterii Divinului și nu puterii voastre.

Trebuie să cultivăm în noi această certitudine, că aceste lucruri sunt adevărul esențial din noi și că aceste lucruri trebuie să se realizeze. Atunci, credința se va trezi în celulele corpului vostru. Și veți constata că veți găsi un răspuns chiar în corpul vostru. Acesta va simți singur că voința interioară ajută, fortifică, dirijează, conduce, ei bine, încetul cu încetul toate limitările sale vor dispărea.

Și atunci când aveți prima experiență, care poate începe încă de foarte tineri, primul contact cu bucuria interioară, cu frumusețea interioară, cu lumina interioară, primul contact cu asta care vă va face să simțiți brusc: „Oh! dar asta este ceea ce vreau!”, și această experiență trebuie să o cultivăm, să o ținem mereu minte, să o punem mereu înaintea noastră și să ne spunem: „Am simțit-o o dată, deci pot să o simt iarăși. Pentru mine a fost ceva adevărat, chiar dacă a fost numai o secundă, însă asta e ceea ce vreau să aduc în mine.” Și trebuie să încurajăm corpul să caute – să caute cu încredere că duce cu sine această posibilitate și că dacă o cheamă, va reveni, se va realiza din nou.

Asta trebuie să facem când suntem tineri. Asta trebuie să facem ori de câte ori avem ocazia să ne adunăm, să ne reculegem, să ne căutăm pe noi înșine.

Și atunci veți vedea. Când suntem normali, adică nu suntem stricați de învățături proaste și de exemple rele,când ne naștem, când trăim într-un mediu sănătos și relativ echilibrat și normal, atunci corpul, spontan și fără să fie nevoie să se intervină mintal, și nici măcar vital, are certitudinea că dacă ceva nu este în regulă el oricum se va vindeca.

Corpul are în el această certitudine a vindecării, a faptului că boala sau stricăciunea vor dispărea negreșit. Numai prin falsitatea educației, a mediului, i se inculcă încet, încet corpului faptul că există boli incurabile, accidente ireparabile și că se produce o îmbătrânire și toate celelalte povești care îi anulează credința și încrederea. Dar în mod normal, corpul unui copil normal, (corpul, nu vorbesc de gândire) corpul singur știe atunci când este ceva în neregulă că totul va fi bine. Și dacă nu este așa, asta înseamnă că a fost deja falsificat.

I se pare normal  să fie sănătos, i se pare complet anormal ca ceva să se deranjeze și să fie bolnav; și cu instinctul său, cu instinctul său spontan, este sigur că totul se va aranja.

Numai falsitatea gândirii îl face să piardă acest lucru; pe măsură ce creștem, gândirea se falsifică din ce în ce mai mult, ne apasă toată sugestia colectivă, și atunci corpul își pierde încrederea în sine și bineînțeles, pierzându-și încrederea în sine, își pierde și această capacitate spontană de a-și restabili echilibrul când acesta este falsificat.

Dar dacă din cea mai fragedă pruncie, vi se povestesc tot felul de lucruri deprimante,- aș putea spune care vă descompun,  vă dezagregă, -atunci bietul corp deși se străduiește cum poate și el mai bine este deja pervertit, falsificat și nu mai are sensul puterii sale interioare, al forței sale interioare, al puterii sale de a reacționa.

Dacă avem grijă să nu-l falsificăm, corpul are în el certitudinea Victoriei. Numai că proasta utilizare pe care o dăm gândirii și influenței acesteia asupra corpului îi anulează această certitudine a Victoriei. Atunci primul lucru pe care îl avem de făcut este să cultivăm această certitudine și nu să o distrugem; și având-o nu mai avem nevoie de un efort pentru a aspira, viața va fi doar o înflorire, o deschidere, o desfășurare a acestei certitudini interioare a Victoriei.

Corpul are în el sensul divinității sale. Asta este ceea ce trebuie să regăsim în noi dacă l-am pierdut cumva. Când un copil vă povestește un vis frumos, în care el avea multe puteri și lucrurile erau foarte frumoase, aveți mare grijă să nu cumva să îi spuneți: „Oh! Viața nu e așa”, pentru că ați face ceva rău. Dimpotrivă trebuie să-i spuneți : „Viața așa trebuie să fie și așa va fi !”

Preluare text ” Yoga și sănătatea ” – Mirra Alfassa

Eu vă învăţ să începeţi prin a vă iubi pe voi înşivă. Acest lucru nu are nimic de-a face cu egoul.

Lumina iubirii adevărate este atât de mare încât egoul nu poate subzista în ea. Dacă iubirea voastră este focalizată asupra celorlalţi, veţi continua să trăiţi în întuneric. Aprindeţi mai întâi de toate lumina în interiorul fiinţei voastre. Deveniţi voi înşivă un far. Lăsaţi lumina iubirii să alunge întunericul din fiinţa voastră, să vă hrănească şi să vă fortifice, transformându-vă într-o putere spirituală imensă.

Când sufletul vostru va deveni puternic, veţi înţelege că nu puteţi muri, că sunteţi nemuritori, eterni. Iubirea este primul factor care permite accesul la eternitate. Ea este singura experienţă care transcende timpul. Aşa se explică de ce îndrăgostiţii nu se tem niciodată de moarte. Iubirea nu cunoaşte moartea.

Un singur moment de iubire înseamnă mai mult decât o întreagă eternitate. Iubirea trebuie să înceapă însă de undeva. Acesta este primul pas: Iubeste-te pe tine însuţi. Nu vă mai condamnaţi singuri. Toată lumea v-a condamnat până acum, şi voi aţi acceptat această condamnare, făcându-vă singuri rău.

Nimeni nu se consideră suficient de demn, o creatură minunată a lui Dumnezeu. Nimeni nu mai crede astăzi că universul are nevoie de el. Aceasta este o idee otrăvitoare, dar nu este de mirare, căci aţi fost otrăviţi. Aţi fost otrăviţi încă de la prima gură de lapte supt de la sânul mamei. Acesta este trecutul umanităţii: o ceaţa întunecată a condamnării de sine. Dacă va condamnaţi singuri, cum veţi mai putea creşte? Cum vă veţi mai putea maturiza? Cum veţi mai putea adora existenţa?

Daca nu sunteţi capabili să adoraţi existenţa din interiorul fiinţei voastre, nu o veţi putea adora nici în alte persoane. Acest lucru va fi imposibil. Nu veţi putea deveni parte integrantă a totalităţii dacă nu puteţi respecta divinitatea din fiinţa voastră. Voi sunteţi gazda, iar Dumnezeu este oaspetele vostru. Nu puteţi înţelege însă acest lucru, că Dumnezeu v-a ales ca vehicul, decât iubindu-vă singuri. Alegându-va ca vehicul, el a arătat că va respectă, că vă iubeşte. Prin simplul act de creaţie, el v-a demonstrat iubirea sa. Nu v-a creat deloc accidental. V-a  dăruit un destin, v-a înzestrat cu un anumit potenţial, cu o  mare slavă pe care o puteţi atinge. Este adevărat: Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa.

Omul trebuie să devină un Dumnezeu. Până când nu va deveni el însuşi una cu Dumnezeu, el nu va cunoaşte împlinirea, adevărata mulţumire. Cum puteţi deveni însă una cu Dumnezeu? Preoţii voştri v-au spus dintotdeauna că sunteţi nişte păcătoşi, predestinaţi să ajungeţi în iad. V-au învăţat să vă temeţi de iubirea de sine mai presus de orice. S-au dovedit astfel foarte perfizi, căci au tăiat însăşi rădăcina iubirii în fiinţa voastră. Nu există în întreaga lume o profesie mai ticăloasă si mai perfidă decât cea de preot. Apoi v-au spus: „Iubiţi-vă aproapele”. Ar f i o mare performanţă! V-au spus: „Iubiţi umanitatea, patria-mamă, viaţa, existenţa, pe Dumnezeu”. Cuvinte mari, dar complet goale de vreun conţinut.

Cine s-a întâlnit vreodată cu umanitatea? Omul nu se poate întâlni decât cu alte fiinţe umane, şi a fost învăţat de mic să condamne prima fiinţă umană pe care a cunoscut-o – pe el însuşi.

Voi nu v-aţi respectat niciodată, nu v-aţi iubit. Unicul lucru pe care îl cunoaşteţi este să condamnaţi. De aceea, vă risipiţi întreaga viaţă condamnându-i pe ceilalţi. Aşa se explică de ce oamenii îşi bagă nasul în treburile tuturor celorlalţi. Cum ar putea face altfel? Aceasta pare singura lor cale de scăpare: să scoată în evidenţă greşelile celorlalţi, să le dea o amplitudine cât mai mare, să exagereze, pentru a scăpa de tirania propriilor păcate. Aşa se explică de ce există atâta spirit critic şi atâta lipsa de iubire în această lume. După părerea mea, aceasta este una din cele mai profunde sutra-e ale lui Buddha. Numai un om iluminat poate afirma aşa ceva.

El spune: Iubeste-te pe tine însuti… Această tehnică poate deveni fundamentul unei transformări radicale. Nu vă temeţi să vă iubiţi pe voi înşivă. Iubiţi-vă din toată inima si veţi fi surprinşi să constataţi că începând din momentul în care v-aţi eliberat de orice condamnare de sine, de orice lipsă de respect faţă de sine, de ideea de păcat originar, începând din clipa în care vă veţi considera valoros şi iubit de existenţă, în viaţa voastră se va revărsa o mare binecuvântare, începând din acel moment, îi veţi vedea pe ceilalţi în adevărata lor lumină şi veţi cunoaşte compasiunea. Nu va fi însă o compasiune cultivată, ci una naturală, născută spontan.

Cel care se iubeşte pe sine învaţă foarte rapid meditaţia, căci aceasta nu înseamnă altceva decât să fii cu tine însuţi. Dacă te urăşti singur, aşa cum procedaţi voi, căci aşa v-au învăţat religiile voastre, cum te mai poţi simţi confortabil în propria ta companie? Meditaţia nu înseamnă altceva decât să te bucuri de solitudine, să fii tu însuţi, să te bucuri de propria prezenţă. Meditaţia nu reprezintă o relaţie. Ea nu necesită un partener. Fiinţa îşi este suficientă sieşi. Ea se scaldă în propria sa lumină, în propria sa slavă. Omul se bucură pentru simplul motiv că trăieşte, că este. Cel mai mare miracol din lume este faptul că existăm. Existenta este miracolul suprem, iar meditaţia deschide poarta către împlinirea acestui miracol. Nu poate medita însă decât omul care se iubeşte pe sine. Cine nu se iubeşte, nu face altceva decât să se evite singur, să se distanţeze de propria sa existenţă. Cui îi place sa privească o faţă urâtă? La fel, cine îşi doreşte să se scufunde într-o existenţă urâtă, să pătrundă în propriul noroi, în propriul întuneric?

Cine doreşte să pătrundă în iadul său interior? Mai bine să acopere întregul mormânt cu flori şi să încerce să fugă cât mai departe. Aşa se explică de ce oamenii caută tot timpul compania altor persoane. Ei nu suportă să rămână singuri. Nu îşi suportă propria companie. Oricine este binevenit, numai să nu rămână singuri. Se duc la cinematograf şi se uită timp de trei ore la un film stupid, citesc un roman poliţist, pierzând timpul cu bună ştiinţă. Citesc la infinit aceleaşi ziare, cu aceleaşi ştiri idioate, numai ca să îşi ocupe mintea trecut hidos al umanităţii, vestind o eră nouă, cu o umanitate nouă. De aceea insist eu atât de mult asupra iubirii.

Dar iubirea începe cu tine însuţi. Abia apoi începe să se răspândească în jur.

Acest lucru se realizează de la sine, nu este ceva ce trebuie făcut. Iubeste-te pe tine însuţi, spune Buddha, după care adaugă imediat: şi contemplă. Asta înseamnă meditaţia. Acesta este numele dat de Buddha meditaţiei. Prima cerinţă este însă să te iubeşti pe tine însuţi, abia apoi să contempli. Dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, dar faci greşeala să începi să contempli lumea din jur, rişti să te sinucizi! Mulţi budişti simt nevoia să se sinucidă, tocmai din cauză ca nu acordă o importanţă suficient de mare primei părţi a sutra-ei. Ei se grăbesc să sară la partea a doua: Contemplă-te pe tine însuţi. Personal, nu am întâlnit nici un comentariu referitor la Dhammapada sau alte sutra-& ale lui Buddha care să insiste asupra iubirii de sine. Socrate spune: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Buddha spune: „lubeşte-te pe tine însuţi”. Buddha are mai multă dreptate decât Socrate, căci dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, nu te vei putea cunoaşte niciodată în profunzime. Cunoaşterea vine întotdeauna ulterior. Iubirea este cea care pregăteşte terenul. Ea reprezintă calea corectă a cunoaşterii de sine.

Preluare fragment din OSHO – „IUBIRE, LIBERTATE SI SOLITUDINE”

„- În Orient s-a pus foarte mult accentul pe relaţiile stabile, pe ideea că nu trebuie să-ţi schimbi niciodată partenerul de cuplu. În Occident, mai ales în anii din urmă, relaţiile de cuplu se fac şi se destramă cu o repeziciune uluitoare, oamenii schimbându-şi constant partenerii. Tu ce ne recomanzi?

Eu recomand iubirea.

Să vă explic: sfatul meu este să fiţi fideli iubirii şi să vă pese mai puţin de parteneri. Nu contează câţi parteneri ai. Ceea ce contează este fidelitatea pe care i-o arăţi iubirii. Dacă trăieşti cu un partener fără să-l iubeşti, trăieşti practic în păcat. Dacă eşti căsătorit cu cineva, dar nu îl iubeşti, dacă faci dragoste cu el şi continui să-i accepţi prezenţa, comiţi un păcat împotriva iubirii.

Voi vă împotriviţi tot timpul iubirii, din considerente sociale, de confort, din convenienţă. Este aproape la fel de rău ca şi cum aţi viola o femeie pe care nu o iubiţi. Este o crimă, căci nu iubiţi această femeie, iar ea nu vă iubeşte pe voi. Acelaşi lucru se întâmplă dacă trăiţi alături de o femeie pe care nu o iubiţi. Este o altă formă de viol, acceptată din punct de vedere social, desigur, dar tot un viol. Vă împotriviţi astfel zeului iubirii.

În Orient, oamenii preferă să trăiască alături de acelaşi partener întreaga viaţă. Nu este nimic rău în asta. Dacă rămâi fidel iubirii, nimic nu este mai frumos decât să rămâi alături de aceeaşi persoană, căci intimitatea dintre voi creşte. Din păcate, în 99% din cazuri nu este vorba de iubire; cei doi se limitează să trăiască împreună. Ei stabilesc o anumită relaţie, dar aceasta nu are nimic de-a face cu iubirea, deşi continuă să crească. Este doar un trai în comun. Nu trebuie confundat cu iubirea.

Dacă puteţi iubi o persoană, trăind în acelaşi timp alături de ea întreaga viaţă, intimitatea dintre voi va creşte continuu, aducându-vă noi şi noi revelaţii. Acest lucru devine imposibil dacă vă schimbaţi prea des partenerii. Este ca şi cum ai muta tot timpul un copac, dintr-un loc în altul. El nu va prinde nicăieri rădăcini. Pentru a prinde rădăcini, copacul are nevoie să rămână într-un singur loc. în acest fel, rădăcinile lui se afundă din ce în ce mai adânc în pământ, iar el devine din ce în ce mai puternic.

Intimitatea este o mare realizare, un gest frumos, dar premisa de bază rămâne iubirea. Dacă arborele prinde rădăcini într-un loc în care nu există decât pietre, cel mai bine este să-l mutaţi de acolo. Rămâneţi fideli vieţii; mutaţi copacul, căci solul pe care creşte se împotriveşte vieţii.

În Occident, oamenii îşi schimbă tot timpul partenerii. Aceasta este o altă manieră de a ucide iubirea. în Est, oamenii se tem de schimbare. în Vest, ei se tem să rămână cu acelaşi partener o perioadă prea lungă de timp, ca să nu fie nevoiţi să îşi ia un angajament. înainte ca relaţia să se transforme într-un  angajament, ei preferă să îşi schimbe partenerul, astfel încât să îşi păstreze libertatea. în numele libertăţii, ei cultivă practic desfrâul, care striveşte iubirea.

În acest fel, ea suferă din ambele părţi: în Orient oamenii se agaţă de securitate, de confort, de formalism, iar în Occident se cramponează de libertatea egotică, de lipsa angajamentului. Ambele atitudini sufocă iubirea.

Personal, susţin iubirea. Eu nu sunt nici occidental, nici oriental, şi nu îmi pasă cărei societăţi îi aparţin. Eu nu aparţin societăţii şi nu susţin decât iubirea.

Reţineţi sfatul meu: dacă aveţi o relaţie de iubire, cultivaţi-o. Atât timp cât iubirea persistă, rămâneţi în ea şi adânciţi-vă în această stare. Identificaţi-vă în totalitate cu ea. în acest fel, iubirea va avea posibilitatea să vă transforme. Dacă relaţia dumneavoastră este lipsită de iubire, cel mai bine este să vă schimbaţi partenerul. Încercaţi totuşi să nu deveniţi dependent de schimbări. Nu vă faceţi din acest lucru o obişnuinţă mecanică. Nu vă schimbaţi automat partenerul la fiecare 2-3 ani (sau chiar mai des), la fel cum faceţi cu maşina. Ce puteţi face? Doar a apărut un nou model. Trebuie să vă schimbaţi maşina. La fel, aţi cunoscut o femeie nouă. Simţiţi nevoia să o schimbaţi pe cea veche. Această atitudine nu vă face cinste.

O femeie este o femeie, iar un bărbat este un bărbat. Diferenţele dintre doi bărbaţi sau dintre două femei sunt secundare şi nu ţin atât de mult de energie. Energia feminină diferă de cea masculină. Fiecare femeie simbolizează în esenţa ei tot restul femeilor, la fel cum fiecare bărbat reprezintă un simbol al tuturor bărbaţilor. La suprafaţă, diferenţele sunt minore. Nasul poate fi puţin mai lung sau puţin mai scurt, părul poate fi blond sau brunet etc. În profunzime, orice femeie este o femeie şi orice bărbat este un bărbat. De aceea, dacă iubirea există, rămâneţi-i fideli. Daţi-i o şansă să crească. Dacă nu este însă prezentă, schimbaţi-vă partenerul înainte de a deveni dependent de această relaţie lipsită de iubire.

O tânără soţie aflată la spovedanie l-a întrebat pe preot dacă trebuie să folosească pastile contracepţionale sau nu.

– Nu trebuie să le foloseşti, i-a spus preotul, căci sunt împotriva legii lui Dumnezeu. Mai bine bea un pahar cu apă.

– Înainte sau după? a întrebat inocentă femeia.

– În loc! i-a răspuns scurt preotul.

M-aţi întrebat care cale este mai bună: cea orientală sau cea occidentală. Nici una nu este bună. Urmaţi calea divină. Care este aceasta? Simplu: rămâneţi fidel iubirii. Dacă iubirea există, totul vă este permis. Dacă nu există, nimic nu vă este permis. Dacă nu vă iubiţi soţia, nu o mai atingeţi, căci asta înseamnă viol. Dacă nu iubiţi o femeie, nu vă culcaţi cu ea. Acest lucru încalcă legea iubirii, iar aceasta este legea supremă. Numai atunci când iubeşti, totul devine permis.

Cineva i-a spus sfântului Augustin din Hippo:

– Sunt un om needucat şi nu pot să citesc scriptura sau cărţile de teologie. De aceea, te rog să-mi dai câteva sfaturi sumare. Nu am o memorie prea bună, mintea nu prea mă duce, aşa că doresc doar câteva indicii simple, pe care să le ţin minte şi să le urmez.

Augustin era un mare filozof, un sfânt. Ţinuse predici extraordinare, dar nimeni nu îi mai ceruse până atunci doar câteva indicii sumare. De aceea, a închis ochii şi a început să mediteze. Se spune că meditaţia sa a durat ore întregi. Când şi-a pierdut răbdarea, omul a insistat:

– Te rog, dacă ai ajuns la o concluzie, dă-mi sfaturile pe care ţi le-am cerut. Aştept de ore întregi.

– Nu am găsit decât un singur sfat să-ţi dau, i-a răspuns Augustin. Iubeşte, şi tot restul îţi va fi permis.

Iisus a spus: „Dumnezeu este iubire“. Eu afirm altceva: iubirea este Dumnezeu. Uitaţi de Dumnezeu. Iubirea este suficientă. Apucaţi-o pe calea iubirii, oriunde v-ar conduce. Este nevoie de mult curaj, dar dacă veţi ţine cont numai de iubire, tot restul va deveni posibil pentru dumneavoastră.

Mai întâi de toate, nu vă mutaţi alături de o femeie pe care nu o iubiţi. Nu începeţi o relaţie dintr-un simplu moft. Aflaţi mai întâi dacă în fiinţa dumneavoastră s-a născut dorinţa de a vă angaja faţă de femeia respectivă. Sunteţi suficient de matur pentru a stabili un contact profund? Gândiţi-vă că acest contact v-ar putea schimba întreaga viaţă.

Dacă v-aţi decis să stabiliţi contactul, fiţi sincer în această privinţă. Nu vă ascundeţi intenţia de iubita dumneavoastră. Renunţaţi la măştile pe care v-aţi învăţat atâta vreme să le purtaţi. Fiţi sincer. Revelaţi-vă inima. Rămâneţi gol. Între doi îndrăgostiţi nu trebuie să existe secrete. Acolo unde există secrete iubirea nu poate subzista. Numai politica trăieşte din secrete. Nu ascundeţi nimic unul de celălalt. Fiţi transparenţi, oricare ar fi sentimentele pe care le nutriţi. În acest fel, vă veţi apropia din ce în ce mai tare de fuziunea finală.

Fuziunea cu o femeie exterioară (prin iubire, prin angajament, prin comuniunea cu ea) vă permite să vă revelaţi femeia din interiorul fiinţei dumneavoastră. La fel şi în cazul ei: fuziunea cu un bărbat exterior îi permite să îşi reveleze bărbatul din interior. Femeia exterioară nu este decât un indicator către femeia interioară. Bărbatul exterior nu este decât un indicator către bărbatul interior.

Adevăratul orgasm se produce în interior, atunci când bărbatul lăuntric şi femeia lăuntrică se întâlnesc şi fuzionează. Aceasta este semnificaţia simbolică a conceptului hindus de Ardhanarishwar. Probabil aţi văzut statuile în care Shiva este reprezentat pe jumătate bărbat şi pe jumătate femeie. Este normal să fie aşa, căci jumătate din fiinţa noastră provine de la tată şi cealaltă jumătate de la mamă. Cele două jumătăţi alcătuiesc unitatea fiinţei. Pentru a experimenta orgasmul interior, ele trebuie însă să fuzioneze. Pentru aceasta, trebuie să găsiţi mai întâi o femeie exterioară, care să vă ajute să descoperiţi femeia din interiorul dumneavoastră, vibrând la unison cu ea. Dacă vibraţia femeii exterioare se apropie de vibraţia femeii dumneavoastră interioare, aceasta din urmă se va trezi. La fel se petrec lucrurile şi în cazul femeii (bărbatul interior se trezeşte).

De aceea, cu cât relaţia durează mai mult, cu atât mai intimă devine ea. Acest lucru este benefic, căci femeia şi bărbatul din interior au nevoie de timp pentru a se trezi. Aşa cum se petrec lucrurile în Occident, în care relaţiile pot dura şi o noapte, este imposibil ca femeia sau bărbatul din interior să se trezească. Până să se întâmple ceva, femeia a dispărut, fiind înlocuită cu o altă femeie, cu o altă vibraţie. Nu este de mirare că acest proces conduce în timp la nevroză, căci în fiinţa omului pătrund atât de multe vibraţii diferite încât devine imposibil ca acesta să îşi mai descopere femeia din interior. în plus, există riscul ca el să devină dependent de schimbare. Aceasta devine un viciu, o plăcere ascunsă. în acest caz, omul este pierdut.

Femeia exterioară nu este decât o cale care conduce către femeia interioară, iar bărbatul exterior nu este decât o cale care conduce către bărbatul interior. Yoga supremă, fuziunea mistică dintre cele două principii polar opuse, se petrece întotdeauna în interiorul fiinţei. Când se produce acest fenomen, omul devine liber de orice bărbat şi de orice femeie. El transcende ambele sexe. Asta înseamnă transcendenţa, sau brahmacharya. El revine astfel la virginitatea sa primordială, la natura sa originară.”

Acesta a fost un fragment din OSHO – „IUBIRE, LIBERTATE SI SOLITUDINE – O nouă viziune asupra relaţiei de cuplu”

Psoasul, un mușchi puternic

În lista mușchilor cunoscuți, mușchiul psoas ar putea fi pe primul loc considerat un mușchi masiv unul din cei mai lungi din corp care leaga coloana vertebrală de picioare. Îl numim câteodata mușchiul sufletului pentru că întreține o relație particulară cu sistemul scheletic, diafragma, organele și sistemul nervos.

Situat în adâncurile bazinului, acoperit de straturi de mușchi, nervi, artere și organe, este aproape imposibil de palpat. Deși nu este ușor de atins, psoasul este ușor de simțit, iar yoghinii familiarizați posturile de deschidere a șoldului sau fandări nu l-ar putea nega!

Psoasul este un mușchi sensibil … care, pe lângă faptul că îndeplinește multe funcții la nivel mecanic, este un mare rezervor de emoții, pe care le poți resimți pe măsură ce îl destinzi și deschizi.

Dar, înainte de a-i aprecia sensibilitatea profundă și vulnerabilitatea , să începem prin a-i admira puterea și să înțelegem de ce este atât de esențial pentru bunăstarea noastră generală!

Psoasul, explică Jo Ann Staugaard-Jones, în cartea sa „The Psoas, Vital Muscle”, este situat adânc între partea din față a articulației șoldului și coloana vertebrală inferioară. Uneori denumit „puternicul psoas”, este cel mai important mușchi scheletic din corpul uman, deoarece este singurul care leagă extremitatea superioară de extremitatea inferioară (coloana vertebrală și picioarele). Acest lucru îl face un mușchi postural cheie, precum și mușchiul motor și stabilizator a două balamale diferite: articulația coxofemorală (șoldul) și coloana lombară. De asemenea, este situat în apropierea centrului de greutate al corpului, ceea ce îi conferă un rol esențial în menținerea echilibrului, precum și în influențarea sistemului nervos și a energiilor subtile (primele trei chakre).

Psoasul mare și cel mic

Psoasul cuprinde un mușchi numit psoas mare și un alt psoas mic (…). Psoasul mai mare conectează coloana vertebrală la femur (conectând extremitățile superioare și inferioare); micul psoas îl pune în relație cu pelvisul. Unii susțin că cel de-al doilea va dispărea în cele din urmă, deoarece a fost util mai ales atunci când ființele umane s-au târât pe patru picioare și nu mai sunt relevante astăzi (…). De fapt, unii oameni o au doar de o parte, sau deloc.

Când folosim singur cuvântul „psoas”, acesta înseamnă de obicei psoasul mare sau o combinație a celor două ca grup muscular.

Cei doi psoas aparțin unui întreg mai mare numit iliac-psoas, care include, de asemenea, vastul mușchi iliac. Acest set, prin contractare într-un bloc, vă permite să flexați șoldul. Este cel mai profund dintre flexorii șoldului și poate cel mai puternic dintre grupurile musculare. Mușchiul iliac se atașează de femur de o parte și de osul iliacă de altă parte. ”

Psoasul pe plan mecanic

La nivel pur mecanic, înțelegem deci cum psoasul joacă un rol major. Ajută atât la statul în ​​picioare, asigurând echilibrul trunchiului cât și mersul, permițând flexia coapsei. De asemenea, se va înțelege că o disfuncție a acestui grup muscular va avea consecințe proporționale cu acest rol esențial.

Datorită unui număr excesiv de ore petrecute în poziție șezând (în fața computerului, în fața televizorului, în transport etc.), a lipsei de activitate fizică sau a lipsei de întindere după sport, traume psihologice care se acumulează de ani de zile … la mulți dintre noi psoasul se contractă permanent, terminându-se inevitabil prin scurtare din cauza acestei tensiuni.

Care sunt consecințele acestei tensiuni continue?

Osteopații și kinetoterapeuții Magalie Palierne și Marie-Laure Maget ne-o explică foarte clar în articolul lor „De ce ar trebui să ai grijă de mușchiul psoas-iliac? ”

„Când psoasul este prea strâns, pune prea multă tensiune pe partea inferioară a spatelui și provoacă dureri de spate: este responsabil pentru aproximativ 50% din durerile de spate. Poziția întinsă pe spate cu picioarele întinse devine dificil de menținut mult timp, deoarece durerea se instalează și forțează individul să schimbe poziția (…)

La persoanele în vârstă, provoacă îndoirea trunchiului spre în față. Cine nu a observat că persoanele în vârstă tind să meargă aplecându-se în față din ce în ce mai mult. Procedând astfel, ei pierd treptat extensia șoldului și fac pași din ce în ce mai mici, iar echilibrul lor devine din ce în ce mai precar. Deoarece extensia șoldului este redusă, ungerea părții din spate a acesteia nu mai este adecvată și fenomenele de degenerare se instalează.

În ceea ce privește nervul sciatic, suntem îndreptățiți să ne întrebăm în prezența sciaticii dacă avem de-a face cu o problemă în regiunea lombară sau cu o tensiune excesivă a capului iliac și psoasului care compimă apoi nervul sciatic. „

Pe scurt, un psoas scurt și rigid va trage partea inferioară a spatelui înainte, ceea ce va accentua arcada. Acest lucru poate crea dureri de spate, datorită comprimării vertebrelor lombare sau sacrale. Dar trebuie remarcat faptul că un psoas scurt poate fi și consecința unei posturi arcuite în mod natural, care nu va favoriza întinderea acestuia.

Devine evident acum, un psoas relaxat și puternic este necesar pentru o postură bună și o sănătate bună a spatelui. Dar psoasul nu se oprește aici … deoarece joacă, de asemenea, un rol major în acțiunea zilnică de respirație.

Într-adevăr, psoasul menține o relație foarte specială cu diafragma. Ca memento, acest mușchi formează un perete între plămâni și organele abdomenului. La inspirație, se lărgește, se aplatizează și coboară spre podeaua pelviană, creând spațiu pentru ca plămânii să se umple complet. La expirație, se relaxează, centrul său se ridică în sus și ia o formă de cupolă.

Cu toate acestea, diafragma funcționează în strânsă legătură cu psoasul de care este conectat la nivelul plexului solar prin tendoane. Când se mișcă, provoacă mișcarea psoasului și invers. Înțelegem că un psoas foarte strâns va împiedica deplasarea completă și naturală a diafragmei și, invers, că o respirație obstrucționată nu va favoriza sănătatea optimă a psoasului.

Psoas la nivel psihic

Un mușchi esențial la nivel fizic, despre psoas se vorbește mult și la nivel psihic. Nu mai este un secret și există o serie de articole publicate pe această temă: psoasul este mușchiul fricii și al emoțiilor viscerale … Tensiunea musculară, explică Jo Ann Staugaard-Jones, este legată de stres și poate deveni dăunătoare sănătății. Acest lucru este evident în multe situații, de exemplu, când umerii și gâtul tău sunt contractați din diverse cauze, cum ar fi un sentiment de jenă sau îngrijorare, o situație de conflict sau o postură slabă. Aceasta este o zonă superficială a corpului, a cărei stare este ușor de observat. Mai puțin cunoscut este stresul care afectează mușchii adânci, cum ar fi psoasul. Trauma poate fi reținută acolo mulți ani. ” Autorul insistă chiar, subliniind că „relația psoasului cu sistemul nervos este uluitoare, dar nu mai puțin reală. ” Psoasul este de fapt activat de creierul reptilian (cea mai veche parte a creierului nostru care guvernează mecanismele noastre de supraviețuire inconștiente), în timpul reflexului primar numit „luptă sau fugă”. În caz de frică bruscă, viscerală, impulsul corpului va fi fie să se închidă pentru a proteja partea din față a corpului, fie să se pregătească pentru luptă sau fugă prin activarea tuturor mușchilor flexori, începând cu psoasul. În natură, această acțiune este legată de apariția unui pericol și va fi eliberată atunci când pericolul dispare. Cu toate acestea, în viața noastră modernă, cu stresul care se stabilește ca o stare de durată în corp, psoasul rămâne adesea contractat cronic. Într-un cerc vicios, psoasul contractat semnalează corpului această stare de stres și, în cele din urmă, consecința este o epuizare a glandelor suprarenale și a sistemului imunitar (cu toate fenomenele fizice asociate stresului pe care le cunoaștem).

Conștientizarea acestui mușchi profund, faptul de a-l relaxa și înmuia, îmbunătățește conștientizarea emoțiilor și a intuițiilor viscerale. Observăm foarte des că munca conștientă în zona psoasului aduce emoții precum furie, tristețe sau chiar o dorință puternică …

O altă modalitate de a explica legătura strânsă a psoasului cu frica este explorarea fasciei sale mai profund.

Dar mai întâi … ce este o fascia? Fascia este o membrană subțire fibroasă și maleabilă, care formează un fel de teacă și învelește toate structurile corpului (mușchi și grupuri musculare, oase, artere, organe, glande etc.).

Biochimistul american Ida Rolf, a fost primul în anii 1930 care i-a studiat proprietățile, inclusiv aspectul ei „plastic” (care poate păstra amprente). „Limbajul psihicului”, poate păstra în memorie, ani de zile, stresurile și șocurile bruște. Orice traumatism fizic, psihologic sau biologic retrage și tensionează fascia, modifică calitatea distribuției de energie și sânge și perturbă echilibrul corpului.

De ce reacționează psoasul atât de mult la stresul emoțional și mai ales la frici? Deoarece fascia lui este legată de cea a rinichilor. Cu toate acestea, în medicina tradițională chineză, acestea sunt legate de sentimentul de frică. Dacă trebuie să credem că acești cercetători, din ce în ce mai numeroși, spun că rețeaua de fascia a corpului uman poate constitui substratul fizic al meridianelor, atunci fascia psoasului este într-adevăr foarte aproape de meridianul rinichilor.

 Ce sa fac ? Cum să vă relaxați durabil psoas-ul? Cum să ai grijă de el?

Ei bine, în primul rând … lucrând ceilalți mușchi! „Poziția sa în centrul corpului, ne amintește Jo Ann Staugaard-Jones, îi conferă o supraîncărcare de muncă. Este important să ne amintim aici că ceilalți mușchi trebuie să fie atât puternici, cât și flexibili pentru ca psoasul să rămână sănătos și să-și mențină adaptabilitatea. Aceștia sunt mușchii abdominali, extensori ai coloanei vertebrale și mușchii antagonici posteriori, cum ar fi gluteus maximus.

Orice mușchi capabil să ajute la centrarea și echilibrarea pelvisului, cum ar fi pătratul lombar și rotatorii profunzi, ameliorează, de asemenea, psoasul în funcțiile sale de conectare a trunchiului și picioarelor (…). ”

Apoi, pentru a lucra mai direct pe psoas, cea mai eficientă soluție este desigur să vă derulați covorul de YOGA ! Nu lipsesc asanele care îl relaxează sau îl întăresc. Luați de exemplu Virabhadrasana II (războinicul II). În partea laterală a piciorului din față, unde șoldul este flexat, psoasul este contractat, împreună cu întregul grup psoas iliacc, care îndreaptă coloana vertebrală lombară. Dimpotrivă, este întins pe partea laterală a piciorului din spate.

Aproape toate asanele din YOGA te vor face să lucrezi psoasul.

Dar printre posturile care vizează în mod specific acest mușchi, rețineți: baddha konasana, hanumanasana, utthita parsva konasana, uttan pristhasana, hindolasana, mandukasana , supta baddha konasana, salamba eka pada rajakapotasana.

Text preluat și tradus https://www.yay-yoga.com/post/d%C3%A9tendre-et-%C3%A9tirer-son-psoas

Pentru practica YOGA ONLINE sau la sala din Deva mă poți contacta la telefon 0721041609 sau vizita pagina https://www.facebook.com/onlineyoga.ro

Nervul vag este cel mai important nerv de care s-ar putea să nu știi că există!

Este un pachet lung și sinuos de fibre senzoriale și motorii care conectează trunchiul cerebral la inimă, plămâni, intestine. De asemenea, are ramuri care interacționează cu ficatul, splina, vezica biliară, uretra, organele genitale, gâtul, urechile, limba și rinichii. Ne hrănește centrul nervos involuntar – sistemul nervos parasimpatic – și controlează funcțiile inconștiente ale corpului, cum ar fi:

– menține frecvența cardiacă regulată

– digestie

– respirație

– transpirația

– reglarea tensiunii arteriale și echilibrul glucozei în sânge

– ajutată funcția generală a rinichilor

– stimulează secreția de salivă / lacrimă

Potrivit dr. Justin Hoffman, medic naturist autorizat: „Fără nervul vag, funcțiile cheie care ne mențin în viață nu ar fi menținute”

Nervul vag are fibre care ajung practic la toate organele noastre interne. Gestionarea și procesarea emoțiilor se face prin acest nerv între inimă, creier și intestine. Acest lucru explică o reacție intestinală puternică la stări emoționale intense.

Disfuncțiile nervului vag pot duce la o serie întreagă de probleme precum obezitate, bradicardie (insuficiență cardiacă), dificultate la înghițire, sincopă, patologii gastro-intestinale, tulburări de dispoziție, deficit de vitamina B12, inflamație cronică .

Dimpotrivă, stimularea nervului vag a arătat o îmbunătățire în anumite condiții, cum ar fi:

– Anxietate

– Patologii cardiace

– Tinnitus

– Obezitatea

– Dependențe

– Migrene

– Alzheimer

– Permeabilitatea intestinală

– Circulație sanguină slabă

– Tulburarea dispoziției

Puțină anatomie

Nervul vag este cel mai lung dintre cei 12 nervi cranieni. Aproximativ 80% din fibrele sale transportă informații din corp în creier. Restul de 20% merg în direcția opusă, trimițând semnale din creier către corp. Folosește acetilcolina ca neurotransmițător, care stimulează contracțiile musculare din sistemul nervos parasimpatic. Un neurotransmițător este un fel de mesager chimic care transmite informații sistemului nervos.

De exemplu, dacă creierul nostru nu ar putea comunica cu diafragma prin intermediul acetilcolinei, atunci ne-am opri din respirație.

Anumite substanțe, cum ar fi Botox și metale grele, pot interfera cu producția de acetilcolină. Se știe că botoxul scade excitabilitatea nervului vag. Mercurul blochează acțiunea acetilcolinei. Când mercurul se leagă de proteina tiol din receptorii mușchilor inimii, acesta nu mai poate primi impulsul electric din nervul vag pentru contracție. Urmează probleme cardiovasculare.

Deteriorarea nervului vag poate fi cauzată și de diabet, alcoolism, infecții ale căilor respiratorii superioare. Stresul poate inflama nervul, la fel și oboseala și anxietatea.

Se consideră, de asemenea, că dieta este importantă, deoarece consumul de grăsime și zahăr reduce sensibilitatea la nervi.

O emoție în burtă

Sistemul nervos enteric (ENS) care acționează funcția tractului gastrointestinal, comunică cu sistemul nervos central (creierul se leagă) prin nervul vag. ENS este uneori numit al doilea creier!

Menținerea sănătoasă a joncțiunilor intestinale și a nervului vag afectează sănătatea noastră mentală. Un studiu a arătat cum antibioticele ne pot face agresivi atunci când ne perturbă flora intestinală.

10 modalități de stimulare a nervului vag pentru o sănătate mai bună

1) Aveți relații sociale pozitive Într-un studiu, participanții au avut gânduri pline de compasiune față de ceilalți, repetând în tăcere fraze pozitive despre familia / prietenii lor. Comparativ cu grupul de control, meditatorii au arătat o creștere generală a emoțiilor lor, cum ar fi seninătatea, bucuria și speranța. Aceste gânduri pozitive față de ceilalți duc la îmbunătățirea funcțiilor vagale.

2) Frigul Expunerea la frig, cum ar fi dușurile reci, de exemplu, stimulează nervul vag! Studiile arată că, pe măsură ce corpul tău se adaptează la frig, sistemul de fugă sau de luptă (simpatic) scade și activitatea sistemului parasimpatic crește (odihnă, digestie). Orice formă de expunere la frig, băut chiar și apă foarte rece, va ajuta la activarea nervului vag.

3) Gargară Iată un alt remediu casnic: Gargară stimulează mușchii palatului și, prin urmare, nervul vag.

4) Cântați Bâzâitul, scandarea mantrelor, imnurile ar fi bune pentru sănătatea ta! Cântatul este ca și cum ai iniția o stimulare vagală care emite valuri relaxante. Cântând în partea de sus a plămânilor lucrează mușchii din gât, care activează nervul vag. De asemenea, s-a descoperit că cântatul mărește oxitocina, cunoscută și sub numele de hormonul iubirii, deoarece îi face pe oameni să se simtă apropiați unul de celălalt.

5) Masaj Vă puteți stimula nervul vag prin masarea picioarelor, ceea ce poate ajuta la scăderea ritmului cardiac. De asemenea, vă puteți masa de-a lungul gâtului de-a lungul arterelor carotide pentru a elibera tensiunea.

6) Râdeți Bucuria și râsul sunt metode imune naturale. Râsul stimulează nervul vag!

7) Practicați Yoga sau Tai Chi Ambele cresc activitatea sistemului parasimpatic în general. Studiile au arătat că yoga crește GABA, care sunt neurotransmițători liniștitori pentru creier. Cercetătorii cred că acest fenomen este produs de stimularea fibrelor aferente nervului vag. Acest lucru este deosebit de bun pentru persoanele cu anxietate sau depresie.

8) Respirați încet și profund Inima și gâtul conțin neuroni care au receptori numiți baroreceptori. Ei detectează tensiunea arterială și transmit semnalul către creier. Respirația profundă activează valul care se conectează la inima ta pentru scăderea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Respirația lentă cu un timp de inspirație / expirare similar crește sensibilitatea baroreceptorului și activarea vagală. Respirația de aproximativ 5/6 ori pe minut poate fi foarte utilă.

9) Practicați exercițile fizice Exercițiile fizice măresc hormonul de creștere al creierului, sprijină mitocondriile creierului și ajută la prevenirea declinului cognitiv. Exercițiile ușoare stimulează fluxul intestinal, ale cărui mesaje sunt transportate prin nervul vag.

10) Învațățați să vă relaxați Învățarea relaxării ar trebui să fie primul lucru la care să lucrezi !!!

Traducere text https://www.pelouin-chiropracteur.com/blog/articles/10-facons-de-liberer-les-pouvoirs-du-nerf-vague

Vino să practici YOGA ONLINE sau la sala din Deva pentru stimularea nervului vag 

Detalii la 0721041609

Alina Banu: instructor Hatha Yoga certificat de școala Bindusar Yoga din India cu experiență de practică 8 ani

Echilibrul hormonal este sensibil, este chiar FOARTE sensibil la stilul nostru de viață și mai ales la nivelul nostru de stres. Medicamentația nu este pasiunea mea și, de fapt, nici cea a hormonilor! Desigur, există cazuri în care va fi necesar să se completeze hormoni artificiali, dar riscul este adesea să creeze mai mult dezechilibru decât echilibru cu aceste substanțe alopate …

Astăzi vreau să vă împărtășesc experiența și mai ales să vă informez despre faptul că avem cheile în mână pentru a promova sănătatea bună a hormonilor noștri în mod natural.

Un bun control al stresului, o alimentație sănătoasă, un somn bun și activitate fizică sunt esențiale pentru echilibrul hormonal. Astăzi aș dori să vă prezint un instrument foarte precis pentru a ne echilibra micii mesageri (hormonii sunt mesageri!): Yoga. Acest instrument m-a ajutat imens să-mi recapăt sănătatea hormonală și să nu mai sufăr de hipotiroidism.

Efectele purificatoare, calmante și de echilibrare generale ale practicii yoga fac din această disciplină un ajutor foarte valoros pentru echilibrul endocrin.

Astăzi vă ofer 3 exerciții cheie pentru calmarea hormonilor.

1. Respirați calm pentru a echilibra hormonii în mod natural. Concentrându-ne câteva clipe pe respirația calmă, profundă (abdominală și de preferință prin nas) ne echilibrăm deja hormonii. Cu respirația liniștită, aducem calmul sistemului nervos, reducem nivelul de stres, în special prin scăderea nivelului de cortizon din organism (hormonul stresului). Nivelurile prea ridicate de cortizon favorizează inflamația în organism, ne scad sistemul imunitar și dezechilibrează sistemul endocrin.
2.  Cobra sau bhujangasana pentru a stimula sistemul endocrin. Practica yoga poate întări sistemul imunitar. Și atunci când sistemul imunitar este sănătos, la fel sunt și hormonii noștri; sistemul endocrin și sistemul imunitar devenind unul. Cobra este o postură suplimentară pentru a ne întări apărarea naturală! (Consultați și articolul precedent despre yoga pentru a stimula sistemul imunitar) Pas cu pas : – Culcă-te pe burtă. -Întinde picioarele ușor depărtate -Puneți mâinile (palmele în jos) lângă piept sub umeri – Respirați adânc, împingeți pieptul înainte și în sus, vârful capului în sus, apăsând ușor cu mâinile. Încercați să lucrați în principal cu spatele. – Contractează ușor perineul și abdomenul pentru a proteja spatele și umerii departe de urechi. -Respirați prin nas pentru 5-10 respirații lungi
3. Lumânarea – Sarvangasana pentru stimularea tiroidei. Anumite ipostaze de yoga sunt utile în special pentru stimularea glandelor și a organelor producătoare de hormoni și pentru reluarea funcției lor (există și alte ipostaze pentru a calma anumite glande). Să luăm ca exemplu postura Sarvangasana (lumina lumânării); această postură stimulează tiroida prin compresie, echilibrează întregul sistem glandular prin schimbarea gravitației, dar și sistemul circulator, sistemul nervos și digestiv. – Stați pe spate -Întindeți-vă picioarele spre cer, cu mâinile plate pe podea lângă fesiere. – Cu puțin impuls, ridicați fesele, partea de jos și mijlocul spatelui, întindeți picioarele spre cer, făcând spatele cât mai vertical posibil și susțineți-l cu mâinile (așezați mâinile în sus, degetele în sus și coatele strânse). Scopul: să încerci să creezi o linie dreaptă cu umerii, șoldurile și tocurile. -Păstrați bărbia aproape de stern și nu vă mișcați capul pe durata poziției. -Respirați liniștit prin nas pentru 5,10,20 (!) Respirații. Rămâneți cât timp este confortabil (suportabil) pentru dvs.

Practicând yoga pentru hormoni de cel puțin 3 ori pe săptămână, reactivați foarte eficient producția de hormoni și promovați echilibrul hormonilor în general. După câteva luni de practică, putem reduce adesea frecvența ședințelor, totul depinde de simptome și de la ce problemă lucrăm. Practica este atât de eficientă încât de multe ori face posibilă oprirea tratamentelor hormonale.

Preluare text: https://www.ateliernubio.fr/blog/yoga-equilibrer-hormones

Pentru practica Yoga vă aștept la ședințe ONLINE sau la sala din Deva !

Detalii la 0721041609

Doula şi partenerul

cum cooperează cei doi pentru a o ajuta pe viitoarea mamă

Atunci când doula discută cu o mamă sau cu un cuplu despre rolul pe care îl îndeplineşte, este posibil să se simtă oarecum în încurcătură atunci când este întrebată exact ce oferă ea. Poate să i se pară dificil să ofere un răspuns din care să reiasă cât de mare este ajutorul pe care îl oferă, fără să pară că se laudă. Întrebarea cea mai obişnuită despre rolul unei doula în viaţa unui cuplu care urmează să aibă un copil este următoarea: ce se întâmplă cu soţul/partenerul/persoana apropiată mamei?

Există multe întrebări valide pe care le pun adesea cuplurile care se gândesc să apeleze la o doula
pentru sprijin la naşterea copilului lor. Iată câteva dintre ele:

• Partenerii care au participat la cursuri de pregătire pentru naştere s-ar putea întreba: „De ce să mă mai complic cu o doula?”  Teoretic, cursurile îi oferă tatălui sau persoanei apropiate baza necesară pentru a fi pregătit pentru rolul respectiv, părând astfel că doula ar fi ceva redundant.
• Este posibil ca doula să interfereze cu experienţa cuplului care este de o natură intimă şi personală, de vreme ce ea este practic o străină pentru ei.
• Poate că doula va încerca să o convingă pe viitoarea mamă să nască în modul dorit dorit de ea, nu aşa cum îşi doreşte mama împreună cu partenerul acesteia.

Unele cupluri se îngrijorează că partenerul va fi lăsat pe dinafară, doula considerând că ea poate să o ajute mai bine pe mamă şi astfel partenerului i se va acorda doar un rol minor. Pe de altă parte, unele femei îşi fac griji că partenerul lor nu va fi capabil să le ajute prea mult, dar ezită să îi sugereze că şi-ar dori ajutorul unei doula, de teamă ca acesta să nu se considere jignit. Unii parteneri îşi doresc să ajute, dar nu se simt siguri pe ei că pot îndeplini toate nevoile soţiei sau iubitei lor.

În continuare aş vrea să vorbesc despre unele dintre miturile sau preocupările referitoare la o doula, în paralel cu realitatea obiectivă. Astfel, vom putea clarifica cum colaborează doula cu partenerul femeii.

Mitul nr. 1: Dacă o femeie îl are alături pe partenerul ei, doula este în plus.

Realitate: În afara partenerului, doula este cam singura persoană prezentă la travaliu care esteacolo doar pentru a oferi sprijin emoţional femeii. Asistenta medicală, medicul, moaşa au alte priorităţi care concurează cu îngrijirea emoţională a mamei, cum ar fi de exemplu: pauze, schimburi de tură, responsabilităţi medicale, orarul cabinetului şi politica spitalului. Doula în schimb are doar câteva alte priorităţi sau chiar deloc. Ea este acolo permanent, chiar şi după schimbul de tură, până după naşterea bebeluşului. Ea nu este o simplă străină. Singura ei prioritate sunt nevoile mamei.
În unele cazuri, cuplul mai cheamă şi alţi prieteni sau membri ai familiei pentru a lua parte la travaliu împreună cu ei. Uneori, aceşti oameni nu sunt foarte siguri ce pot face pentru a fi de ajutor, fapt care generează confuzie şi chiar amplifica stresul femeii însărcinate. Doula poate direcţiona şi coordona eforturile unui grup de persoane, dându-i fiecăruia ceva folositor de făcut, astfel ca toţi să colaboreze ca o echipă pentru binele viitoarei mame.

Mitul nr. 2: Doula „preia comanda”, dându-l la o parte pe partener, prejudiciind astfel
experienţa intimă a cuplului.

Realitate: Doula poate chiar să îi ajute pe cei doi viitori părinţi să devină mai apropiaţi. Asigurându-se că nevoile partenerului sunt şi ele îndeplinite (mâncare, băutură, un masaj ocazional de relaxare şi cuvinte de încurajare), mama şi partenerul ei pot astfel să comunice şi să interacţioneze mai bine.
Doula îi permite partenerului să ia parte la ceea ce se petrece exact în măsura în care doreşte. Unii parteneri preferă să fie acolo doar în momentul naşterii, împărtăşind această experienţă cu femeia pe care o iubesc. Este posibil ca aceştia să nu îşi dorească să joace un rol activ şi să fie responsabili pentru starea şi siguranţa emoţională a femeii. Doula poate face ea toate acestea, lăsându-l astfel pe partener să ia parte doar în măsura în care doreşte, fără ca
nevoile femeii să rămână astfel neîndeplinite.
Atunci când partenerul alege să fie sursa principală de sprijin emoţional, doula îl poate susţine în eforturile sale făcând comisioane, făcând anumite sugestii referitoare la diverse metode de relaxare şi oferind cuvinte de încurajare şi confort. În cazul unui travaliu îndelungat şi obositor, ea îi poate oferi partenerului o pauză pentru a se odihni sau pur şi simplu pentru a întrerupe monotonia.
În cazul în care partenerul este mai timid, nesigur sau ne-experimentat în acest rol, doula îi poate sugera anumite sarcini simple sar foarte folositoare, cum ar fi cronometrarea contracţiilor, sprijinirea mamei, ajutând-o să se menţină într-o anumită poziţie, masarea acesteia. În asemenea situaţii, doula poate prelua conducerea dar şi partenerul joacă un rol foarte important, deşi secundar.
Cu toate că doula ştie probabil mai multe decât partenerul referitor la naştere, la spitale şi la maternitate, partenerul ştie mai multe despre personalitatea mamei, despre ce îi place şi ce nu îi place, precum şi despre nevoile acesteia. În plus, el o iubeşte mult mai mult decât oricare dintre cei prezenţi. Contribuţia combinată a ambilor, a  partenerului ş ia doulei, împreună cu asistenţa competentă, plină de respect şi atenţie a personalului medical, îi oferă astfel mamei toate şansele pentru un rezultat optim.

Mitul nr. 3: Doula are propriile sale convingeri cu privire la modul cum ar trebui să decurgă naşterea, convingeri pe care i le impune mamei sau cuplului.

Realitate: Adevăratul scop al doulei este acela de a se asigura că scopul femeii sau al cuplului (planul lor de naştere) este recunoscut şi respectat în cât mai multe privinţe. Dacă doula este foarte bine familiarizată cu dorinţele cuplului şi cu planul lor naştere, atunci este posibil chiar să se focalizeze asupra acestuia mai mult decât cuplul, în special în momentele de maximă intensitate ale travaliului, când lucrurile se precipită foarte rapid. Doula îi poate reaminti
personalului medical sau cuplului anumite elemente din cadrul planului de naştere, elemente date uitării dar care s-ar putea dovedi foarte importante mai apoi. Uneori, dacă planul de naştere nu este respectat, cuplul va privi ulterior în urmă cu regret sau dezamăgire.
Doula oferă ajutor în ce priveşte luarea deciziilor punând întrebări pentru a se asigura că mama sau cuplul dispune de informaţiile corecte necesare pentru a lua o hotărâre corectă. De asemenea, ea poate sugera anumite soluţii alternative (cum ar fi să mai aştepte o vreme) pe care cuplul le poate lua în considerare. Totuşi, ea nu ia decizii în numele cuplului.

Text  de Penny Simkin, terapeut, doula

În concluzie, doula are rolul de a face din experienţa naşterii o trăire cât mai împlinitoare şi plină de satisfacţii. După cum spunea la un moment dat un tată: „Am oftat uşurat când doula a ajuns acolo. Până atunci nu îmi dădusem seama sub ce presiune mă aflam. Nu numai că a liniştit-o pe soţia mea, dar m-a calmat şi pe mine.”

 Pentru programări doula la naştere Alina Banu: 0721041609

ÎNCĂLCAREA VECHILOR LEGĂMINTE

Toată lumea vorbeşte despre libertate. În toată lumea, diferiţi oameni, diferite rase, diferite ţări, se luptă pentru libertate. Dar ce este libertatea? În America se vorbeşte despre viaţa într-o ţară liberă. Dar suntem cu adevărat liberi? Suntem liberi să ne manifestăm cu adevărat personalitatea? Răspunsul este nu, nu suntem liberi. Adevărata libertate are de-a face cu spiritul uman–libertatea este de a te manifesta plenar.

Cine ne opreşte de a fi liberi? Blamăm guvernul, blamăm vremea, ne blamăm părinţii, blamăm religia, îl blamăm pe Dumnezeu. Cine ne opreşte de a fi liberi? Noi suntem cei care ne oprim. Ce înseamnă cu adevărat a fi liber? Uneori ne căsătorim şi spunem că ne pierdem libertatea, apoi divorţăm şi tot nu suntem liberi. Ce ne opreşte? De ce nu putem fi noi înşine?

Avem amintiri îndepărtate, despre perioada când obişnuiam să fim liberi şi ne iubeam starea de a fi liberi, dar am uitat ceea ce înseamnă cu adevărat libertatea.

Dacă vedem un copil de doi sau de trei ani, vom descoperi că suntem în faţa unei fiinţe umane libere. De ce este această fiinţă umană vie? Deoarece această fiinţă umană face exact ceea ce doreşte să facă. Fiinţa umană este complet sălbatică. La fel ca o floare, un copac sau un animal care nu a fost încă domesticit, este sălbatic! Şi dacă observăm fiinţele umane care au doi ani, descoperim că majoritatea lor au un zâmbet larg pe faţă şi se distrează. Ele explorează lumea.

Lor nu le este frică să se joace. Le este frică atunci când se rănesc, când le este foame, când unele din nevoile lor nu sunt împlinite, dar nu le este teamă de trecut şi nici nu le pasă de viitor, trăiesc doar clipa prezentă.

Copiilor mici nu le este teamă să exprime ceea ce simt, sunt atât de iubitori încât dacă percep dragostea, ei se scufundă în dragoste. Lor nu le este deloc teamă să iubească. Aceasta este de fapt descrierea unei fiinţe umane normale. Copii fiind,  nu ne este frică de viitor şi nici nu ne este ruşine cu trecutul. Tendinţele noastre umane sunt de a ne bucura de viaţă, de a ne juca, de a explora, de a fi fericiţi şi de a iubi.

Dar ce se petrece cu fiinţa umană care a devenit adultă? De ce este atât de diferită? De ce nu mai este sălbatică? Din punctul de vedere al Victimei putem spune că ni s-a petrecut ceva foarte trist, iar din punctul de vedere al luptătorului putem spune că tot ceea ce ni s-a petrecut este normal. Ceea ce ni s- a petrecut este faptul că am descoperit Codul de Legi, pe marele Judecător şi Victima ce ne guvernează viaţa. Nu mai suntem liberi deoarece Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe nu ne permit să ne manifestăm aşa cum suntem cu adevărat. Odată ce minţile noastre au fost programate cu tot acest gunoi, noi nu mai suntem fericiţi. Acest lanţ se transmite de la o fiinţă umană la alta, de la o generaţie la alta, fiind perfect normal în societatea umană. Nu trebuie să-ţi acuzi părinţii pentru că te- au învăţat să fii la fel ca şi ei. Ce puteau să te înveţe dacă ei asta ştiau? Ei au făcut tot ceea ce au putut mai bine, iar dacă ei au avut o comportare abuzivă faţă de tine, aceasta a fost datorită educaţiei, fricilor şi propriilor lor credinţe. Ei nu au avut control asupra programărilor exterioare pe care le-au primit, astfel încâ nu aveau cum să se comporte diferit. Nu trebuie să-ţi acuzi părinţii sau pe altcineva care a avut faţă de tine o atitudine abuzivă, nici chiar pe tine. Dar este timpul să încetezi cu aceste abuzuri. Este timpul să te eliberezi de tirania Judecătorului prin schimbarea legămintelor tale. Este timpul să te eliberezi din rolul Victimei. Adevărata ta fiinţă este încă un copil care nu a crescut niciodată. Uneori acel copil iese la suprafaţă atunci când te distrezi sau te joci, când eşti fericit, când pictezi sau scrii poezii, cânţi la pian sau te exprimi cumva într-un mod oarecare. Acestea sunt cele mai fericite momente ale vieţii tale–în care realitatea iese la suprafaţă, când nu-ţi mai pasă despre trecut şi nu te îngrijorezi în legătură cu viitorul. Eşti exact ca un copil.

Dar există ceva care transformă toate aceastea, noi le numim responsabilităţi. Judecătorul spune: „Aşteaptă o secundă, eşti responsabil, ai multe lucruri de făcut, trebuie să munceşti, trebuie să mergi la şcoală, trebuie să câştigi bani pentru ca să trăieşti.” Toate aceste responsabilităţi îţi vin în minte. Faţa ta îşi schimbă expresia şi devine din nou serioasă. Dacă îi priveşti pe copii atunci când se joacă de-a adulţii, vei vedea că şi expresia de pe feţele lor se schimbă şi devine serioasă. „Să presupunem că eu sunt un avocat.” şi imediat expresia feţei schimbă; îi ia locul faţa de adult. Mergem la tribunal şi acesta este genul de mimică pe care-l vedem, iar aceasta ne reprezintă. Suntem încă copii, dar ne-am pierdut libertatea.

Libertatea pe care o căutăm este libertatea de a fi noi înşine, de a ne exprima liber. Dar dacă ne uităm la vieţile noastre vom vedea că în majoritatea timpului facem doar lucruri care să le placă altora, doar pentru a fi acceptaţi de ceilalţi, în loc să ne trăim viaţa şi să ne facem plăceri nouă înşine. Aceasta se petrece şi cu libertatea noastră. Şi vedem în societatea noastră şi în toate societăţile din lume, că dintr-o mie de oameni, 999 sunt complet domesticiţi.

Cel mai rău este că marea majoritate a noastră nu suntem conştienţi că nu suntem liberi. Este ceva înăuntrul nostru care ne şopteşte că nu suntem liberi, dar noi nu înţelegem despre ce este vorba şi de ce nu suntem liberi. Problema cu cea mai mare parte a oamenilor este că ei îşi trăiesc vieţile şi nu descoperă niciodată că Judecătorul şi Victima le conduc mintea şi de aceea nu au nici o şansă de a fi liberi. Primul pas către libertatea personală este starea de conştiinţă. Este necesar să fim conştienţi de problemă pentru a o putea rezolva.

Conştientizarea este întotdeauna primul pas deoarece, dacă nu eşti conştient, atunci nu poţi transforma nimic. Dacă nu eşti conştient că mintea ta este plină de răni şi de otravă emoţională, nu poţi începe să cureţi şi să vindeci rănile şi vei continua să suferi. Nu există nici o motivaţie pentru a suferi. Fiind conştient, te poţi revolta şi poţi  spune „Este suficient!”. Poţi începe să cauţi o modalitate pentru a-ţi vindeca şi a-ţi transforma visul personal. Visul planetei este doar un vis. Nici măcar nu este real. Dacă intri în vis şi începi să-ţi provoci credinţele, vei descoperi că majoritatea credinţelor care te ghidează către o minte suferindă nici măcar nu sunt adevărate. Vei descoperi că ai suferit toţi aceşti ani din cauza unei drame care nici măcar nu este reală. De ce? Din cauză că sistemul de credinţe ce ţi-a fost sădit în minte se bazează pe minciuni. De aceea, este important pentru tine să devii stăpânul visului tău propriu; de aceea, Toltecii au devenit Maeştrii ai Viselor. Viaţa ta este manifestarea visului tău; este o operă de artă. Poţi să-ţi schimbi viaţa oricând dacă nu-ţi mai place visul. Maeştrii visului crează o capodoperă de viaţă; ei controlează visul făcând alegeri. Totul are consecinţe şi un maestru al visului este conştient de consecinţe.

A fi Toltec este un mod de viaţă. Este modul de viaţă în care nu există conducător şi supus, în care ai propriul tău adevăr şi-ţi trăieşti propriul adevăr. Un Toltec devine înţelept, devine sălbatic şi devine liber din nou. Există trei modalităţi prin care oamenii pot deveni Tolteci. Prima este de a fi Maestru al Conştiinţei. Aceasta înseamnă de a fi conştient de cine eşti cu adevărat, cu toate posibilităţile aferente. A doua este de a fi Maestru al Transformării–cum te transformi, cum să nu poţi fi domesticit. A treia este de a fi Maestru al Intenţiei. Intenţia este, din punctul de vedere al Toltecilor, acea parte a vieţii care face posibilă transformarea energiei; există doar o „fiinţă” vie care pare să deţină toată energia lumii sau ceea ce noi numim Dumnezeu. Intenţia este chiar viaţa, este iubirea necondiţionată. Maestrul Intenţiei este de aceea Maestrul Iubirii.

Când vorbim despre cărarea Toltecă către libertate, descoperim că ei au o întreagă gamă pentru a se elibera de domesticire, de a nu se lăsa domesticiţi. Ei compară Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe cu un parazit ce invadează mintea umană. Din punctul de vedere al Toltecilor, toate fiinţele ce s-au lăsat domesticite sunt bolnave, bolnavi deoarece există în ele un parazit ce le controlează mintea şi creierul. Hrana pentru parazit sunt emoţiile negative care vin din frică.

Dacă vom fi atenţi la descrierea parazitului, vom descoperi o fiinţă vie ce trăieşte în alte fiinţe, sugându-le energia, dar care nu le aduce nici o altă contribuţie folositoare, în schimb, mai mult, parazitul îşi răneşte gazda încetul cu încetul. Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe se potriveşte perfect descrierii anterioare. Împreună, ele cuprind fiinţa vie ce este compusă din energia psihică sau emoţională, iar această energie este vie. Bineînţeles că nu este o energie materială, dar nici emoţiile nu sunt o energie materială. Visele noastre, de asemenea, nu sunt o energie materială, dar ştim că ele există.

Una din funcţiile creierului nostru este de a transforma energia materială în energie emoţională. Creierul nostru este fabrica de emoţii şi ni s-a spus că principala funcţie a minţii noastre este de a visa. Toltecii cred că parazitul–Judecătorul, Victima şi sistemul de credinţe–deţine controlul asupra minţii noastre; ne controlează propriile noastre vise. Parazitul visează prin intermediul minţii voastre şi îşi trăieşte viaţa prin intermediul corpului vostru. El supravieţuieşte datorită emoţiilor ce provin din frică şi se hrăneşte din drame şi din suferinţe.

Libertatea pe care o căutăm înseamnă a ne folosi mintea şi corpul, de a ne trăi viaţa, în loc de a trăi viaţa unui sistem de credinţe. Când descoperim că mintea ne este controlată de către Judecător şi de către Victimă, iar „Eu-ul” nostru real este pus la colţ, atunci avem doar două posibilităţi de a alege. O alegere este de a continua să trăim în modul în care ne-am obişnuit, să-l îmbrăţişăm pe Judecător şi pe Victimă, să continuăm să trăim în visul planetei. O a doua şansă este de a face ceea ce făceam atunci când eram copii, atunci când părinţii încercau să ne domesticească. Putem să ne revoltăm şi să spunem „Nu!” Putem declara război împotriva parazitului, un război împotriva Judecătorului şi Victimei, un război pentru independenţă, un război pentru dreptul de a ne utiliza mintea şi creierul.

De aceea, în toate tradiţiile şamanice din America, din Canada până în Argentina, oamenii se numesc luptători, deoarece ei sunt în război împotriva paraziţilor. Acesta este adevăratul înţeles al luptătorului. Luptătorul este unul dintre cei care se revoltă împotriva invaziilor parazitului. Luptătorul se revoltă şi declară război.

Dar a fi un luptător nu înseamnă că întotdeauna câştigăm războiul; poate însemna că putem învinge sau pierde, dar când facem ceea ce putem mai bine, cel puţin avem şansa de a fi liberi din nou. Alegând acest drum, cel puţin înseamnă că avem demnitatea de a ne revolta şi suntem siguri că nu suntem nişte biete victime cu emoţiile noastre negative sau care reacţionăm la emoţiile otrăvitoare ale celorlalţi. Chiar dacă vom fi printre victimele inamicului nostru–parazitul–nu vom fi printre victimele care nu au reacţionat.

A fi un luptător ne oferă oportunitatea de a transcende visul planetei şi de a ne schimba visul personal într-un vis pe care-l numim paradis. La fel ca şi iadul,paradisul este un loc care există în interiorul minţii noastre. Este un loc de bucurie, un loc în care suntem fericiţi, în care suntem liberi să iubim şi să fim cei ce suntem cu adevărat. Putem atinge paradisul atât timp cât suntem în viaţă; nu trebuie să aşteptăm până murim. Dumnezeu este întotdeauna prezent, paradisul este peste tot, dar înainte de toate trebuie să avem ochi şi urechi pentru a vedea şi pentru a auzi acest adevăr. Trebuie să ne eliberăm de parazit.

Parazitul poate fi comparat cu un monstru cu o mie de capete. Fiecare cap al parazitului este una din fricile pe care le avem. Dacă dorim să fim liberi, va trebui să distrugem parazitul.

O soluţie este de a ataca fiecare cap al parazitului, ceea ce înseamnă a ne înfrânge fiecare teamă, una câte una. Acesta este un proces lent, dar funcţionează. De fiecare dată când ne înfrângem teama suntem puţin mai liberi.

O a doua modalitate de abordare ar fi să încetăm să hrănim parazitul. Dacă nu-I mai oferim parazitului nici un fel de hrană, vom omorî parazitul prin înfometare. Pentru a face aceasta trebuie să ne controlăm emoţiile, trebuie să nu mai producem emoţii stârnite de frică. Este uşor de zis, dar foarte dificil de făcut,deoarece Judecătorul şi Victima ne controlează mintea.

O a treia soluţie este numită iniţierea în moarte. Iniţierea în moarte se regăseşte în mai multe tradiţii şi şcoli ezoterice din lume. O vom gasi în Egipt, India, Grecia şi America. Aceasta este moartea simbolică care omoară parazitul, fără a produce nici un rău corpului nostru fizic. Când „murim” simbolic, parazitul trebuie de asemenea să moară. Această soluţie este mai rapidă decât celelalte două soluţii, dar şi mai dificilă decât ele. Este necesar să avem un mare curaj pentru a întâmpina îngerul morţii. Trebuie să fim foarte puternici.

Să privim mai de aproape fiecare dintre aceste soluţii.

Continuarea in articolul următor

Extras din cartea ‘’ Cele 4 legăminte’’ – Don Miguel Ruiz

Dacă doreşti să afli prin metode practice cum poţi lucra cu tine pentru a te elibera de aceste programe şi frici te aştept să mă contactezi la 0721041609 pentru o sesiune privată

Vom trăi un vis frumos împreună–un vis în care tu vei iubi tot timpul.

În acest vis tu eşti în mijlocul unei zile frumoase şi însorite de vară. Auzi păsările, vântul şi un micuţ râu. Mergi către râu. Pe malul râului este un bătrân în meditaţie, iar tu vezi că din capul său sunt emanate raze de lumină de diferite culori. Urmăreşti să nu-l deranjezi, dar el îţi observă prezenţa şi deschide ochii. El are ochii plini de iubire şi un zâmbet larg. Îl întrebi cum de este capabil să radieze o lumină atât de frumoasă. Îl întrebi dacă te poate învăţa şi pe tine ceea ce face el. E1 îţi răspunde că mulţi, mulţi ani în urmă el i-a pus aceeaşi întrebare profesorului său.

Bătrânul a început să-ţi istorisească din povestea vieţii sale: ” Învăţătorul meu şi-a deschis pieptul şi şi-a scos inima, apoi a luat o flacără frumoasă din inima sa.”

Mi-a deschis pieptul, mi-a deschis inima şi a pus acea mică flacără în inima mea; apoi mi-a pus inima înapoi în piept şi în curând în inima mea a început să se manifeste o dragoste foarte intensă, deoarece flacăra pe care o pusese în inima mea era chiar dragostea 1ui.

Flacăra a crescut în inima mea şi a devenit un foc mare, mare, un foc care nu arde, ci purifică tot ceea ce atinge. Şi acel foc a atins fiecare din celulele corpului meu, iar celulele din corpul meu mi-au trimis şi ele dragostea lor. Am devenit una cu corpul meu, dar dragostea mea a crescut mai mult decât acesta. Acel foc a atins fiecare emoţie a minţii mele, iar toate emoţiile s-au transformat într-o dragoste puternică şi intensă. Şi m-am iubit pe mine însumi, complet şi necondiţionat.

Dar focul continua să ardă şi eu aveam nevoie de a-mi împărtăşi dragostea. Am decis să pun câte o fărâmă din dragostea mea în fiecare copac, iar copacii mi-au răspuns şi am devenit una cu copacii, dar dragostea mea nu s-a oprit ci a crescut şi mai mult. Am pus câte o fărâmă din dragostea mea în fiecare floare, în iarbă, în pământ şi ele mi-au răspuns şi mi-au transmis iubirea lor şi am devenit una cu ei. Şi iubirea mea a crescut din ce în ce mai mult până când a iubit fiecare animal de pe glob. Ele au răspuns dragostei mele şi au devenit una cu ele. Dar iubirea mea a continuat să crească şi să crească.

Am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare cristal, în fiecare piatră de pe pământ, în praf, în metale şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu pământul.

Apoi am decis să pun o fărâmă din dragostea mea în apă, în oceane, în râuri, în ploaie, în zăpadă. Şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu ele. Dar iubirea mea a crescut şi mai mult şi mai mult. Am decis să ofer iubirea mea aerului, vântului. Am simţit o comuniune puternică cu pământul, cu vântul, cu oceanele, cu natura şi dragostea mea a crescut şi a crescut. Mi-am îndreptat capul către cer, către soare, către stele şi am pus o fărâmă din dragostea mea în fiecare stea, în lună, în soare şi ele mi-au răspuns. Şi am devenit una cu luna, soarele şi stelele, iar iubirea mea a continuat să crească şi să crească. Şi am pus o fărâmă din dragostea mea în fiecare om şi am devenit una cu întreaga umanitate. Oriunde mergeam, cu oricine mă întâlneam, mă vedeam pe mine în ochii lor, deoarece eu sunt o parte a totului, deoarece iubesc.”

Şi apoi bătrânul şi-a deschis pieptul, şi-a scos inima care avea o flacără foarte frumoasă în ea şi a pus acea flacără în inima ta. Şi acum acea iubire creşte în interiorul tău. Acum tu eşti una cu vântul, cu apa, cu stelele, cu toată natura, cu toate animalele şi cu toate fiinţele umane. Simţi căldura şi lumina ce emană din flacăra din inima ta. În jurul capului ai o aureolă ce străluceşte şi are culori multe şi foarte frumoase. Tu radiezi de strălucirea iubirii şi te rogi:
“Îţi mulţumesc, Ţie Creator al Universului, pentru darul vieţii pe care mi l-ai oferit. Îţi mulţumesc că mi-ai oferit tot ceea ce am avut cu adevărat nevoie. Îţi mulţumesc pentru oportunitatea de a avea experienţa acestui corp minunat şi a acestei minţi minunate. Îţi mulţumesc pentru că trăieşti în fiinţa mea cu toată dragostea Ta, cu tot spiritul Tău pur şi nemărginit, cu toată lumina Ta caldă şi strălucitoare.

Îţi mulţumesc pentru că-mi foloseşti cuvintele, pentru că-mi foloseşti ochii, pentru că-mi foloseşti inima pentru a-ţi răspândi iubirea oriunde aş merge. Te iubesc aşa cum eşti, dar pentru că eu sunt creaţia Ta, mă iubesc aşa cum sunt.
Ajută-mă să păstrez dragostea şi pacea în inima mea şi să fac din această dragoste o nouă viaţă care să-mi permită să trăiesc în dragoste restul vieţii mele. Amin.”

Preluare text: ”Cele 4 legăminte” – Don Miguel Ruiz

Te naști cu un inspir și mori cu un expir. Respirația înseamnă viață și energie.

O respirație conștientă și curată îți va stimula fluxul de energie.

Și cu toate acestea cât de puțină importanță îi acorzi. Chiar deloc aș putea spune… singurul moment poate când o bagi în seamă este atunci când ai o durere sau treci printr-un moment de frică și observi că ritmul ei se amplifică sau se oprește.

Yoghinii afirmă că durata vieții noastre este măsurată în numărul de respirații. Cu cât respiri mai calm, mai profund, mai lent, vei reduce numărul de respirații și îți vei prelungi viața.

Emoțiile tale, stările pe care le ai, senzațiile corporale, liniștea minții, influențează modul în care respiri.

De exemplu când ești supărat respirația devine necontrolată, agitată, sacadată. Această conexiune între emoții și respirație funcționează și în sens invers. Pe măsură ce devii conștient de felul în care respiri și îți reglezi respirația pentru că ea să devină calmă, profundă și armonioasă starea ta emoțională se va echilibra.

Medicii afirmă că foloseșți doar 20% din capacitatea ta pulmonară. Hainele prea strâmte, postura corporală incorectă, tensiunea mentală, încordarea și strângerea abdomenului pe parcursul zilei afectează modul în care respiri. Când te-ai născut respirația se făcea abdominal, așa cum respiră și cățelușii. Pe măsură ce ai înaintat în viață respirația s-a mutat în zona pieptului. Cu toate acestea bărbații respira cu precădere abdominal, mai mult decât femeile care folosesc doar toracele pentru a respira. Observă chiar acum unde se află respirația ta. Așează o mâna pe abdomen și una pe piept și observă mișcarea.

Respirația corectă și eficientă care masează plămânii și la baza lor pentru a aduce un aport mărit de oxigen este respirația diafragmei sau abdominală. De asemenea respirația se va face doar pe nas, nu pe gură, deoarece atunci când respiri pe gură aduci rapid un volum mai mare de oxigen care poate să aducă hiperventilație, să perturbe energia și să scadă sănătatea.

Te rog să îți aduci atenția asupra diafragmei, membrană care separă plămânii de cavitatea viscerală. În timp ce inspiri diafragma coboară iar abdomenul este împins ușor în afară. Dacă abdomenul nu este împins în afară când inspiri înseamnă că nu respiri prin diafragmă. Fără să forțezi împingând abdomenul în afară, doar lasă abdomenul să se miște în voie fără să intervii în proces.

Această respirație prin diafragmă, lentă și netedă, este o puternică metodă anti-stres. Studiile arată că atunci când înveți cum să respiri corect corpul tău devine sănătos: bătăile inimii și presiunea sângelui scad, echilibrul acido-bazic al sângelui este menținut, mușchii se relaxează, anxietatea dispare, corpul devine flexibil, te ajută să te focusezi în prezent, mintea se liniștește.

Exercițiu de respirație:

În mod automat aproximativ 500 ml de aer sunt inspirați și aceeași cantitate este expirată.

Atunci când respiri profund și lent vei ajunge la 3 100 ml de aer față de cei 500 ml.

–          Inspiră acum numărând până la 5 și expiră numărând până la 5

Cum te simți? Ce senzații și trăiri ai? Ce parte din corp s-a mișcat? Ce mușchi?

Conștientizarea respirației este o tehnică profundă de meditație prin care înveți să fii atent la gândurile și emoțiile tale, la obiceiuri și tipare, la reacții și dialog interior. Vei deveni martor al acestor fenomene fără a te identifica și atașa de ele, vei șți că nimic nu ți se întâmplă ție ci se întâmplă în cursul fluid al vieții.

Starea de martor te duce într-o zonă de liniște și calm profund, de libertate și spațiu, vei deveni ușor și vei ști să asculți viața.

Te invit să practicăm împreună în cadrul orelor de Yoga diferite tehnici de respirație.

Alina Banu : instructor Hatha Yoga, Kids Yoga, Dans energetic, Terapeut boluri tibetane și Doula la naștere

Detalii la: 0721041609

Ce este fascia?

Cunoașterea și înțelegerea fasciei, această matrice reală care susține corpul, ar putea revoluționa perspectiva noastră asupra modului în care funcționează corpul nostru și ne poate face să dorim să evoluăm în practica noastră de Yoga.

De mult neglijată și considerată un simplu țesut care umple corpul uman, fascia a fost în centrul atenției științifice în ultimii cincisprezece ani. Descoperirile recente pe această țesătură de legătură ne revoluționează cunoștințele anatomice,  ne hrănesc înțelegerea corpului în mișcare și ne invită să ne schimbăm perspectiva asupra practicii noastre de asane. Practica este reorientată și devine mai puțin musculară și statică, dar mai integrativă și dinamică, cu scopul de a ne trezi „bio-inteligența”, sistemul nostru de autoreglare mecanică.

Înțelegerea fasciei

Fascia este „un țesut conjunctiv care este omniprezent în corpul uman. Formează o matrice care susține întregul corp. Fascia penetrează și înconjoară toate organele, mușchii, oasele și fibrele nervoase ”, definește Fascia Research Group (www.fasciaresearch.de). Fascia influențează mișcarea, fluxul sanguin, echilibrul hormonal, starea de spirit, răspunsurile emoționale, tensiunea musculară și, prin urmare, comportamentul. Se adaptează constant la toate acțiunile și reacțiile noastre. În plus, ar fi „cel mai senzorial organ al corpului”, potrivit lui Robert Schleip, specialist în fascia, și reflectă starea noastră generală, corpul și emoționalul. Este locul în care sunt adăpostite amintirile noastre emoționale de la nașterea noastră.

Fascia este unul dintre cele trei sisteme de comunicare ale corpului cu sistemele nervoase și fluide. Comunică informații cu viteza sunetului prin apă. Prin integrarea calităților sale de conectare, rezistență și spațiu dinamic, corpul devine apoi din nou un spațiu de rezonanță, un loc de comunicare între diferite structuri, sisteme diferite, un fel de intranet.

Această pânză fascială este ca o pânză de păianjen magnifică, umedă, tridimensională, cristalină, neîntreruptă, realizată din colagen, elastină și substanță extracelulară. Compusă din mai mult de 68% apă, fascia ne permite să gestionăm constrângerile fizice, cum ar fi gravitația sau stresul mecanic. Când este în forma sa optimă, hidratată și întreținută, este fluidă, dinamică, receptivă și ne permite să fim sănătoși.

Pe de altă parte, în caz de deshidratare, țesuturile nu mai alunecă una peste cealaltă, fascia și mușchii nu mai joacă rolul lor de amortizoare, calitățile lor elastice și de revenire sunt modificate. Funcțiile neurologice sunt, de asemenea, afectate: ne pierdem capacitatea de a „reveni înapoi”. Compensațiile se instalează și declanșează dureri și răniri difuze. Sistemul nervos vegetativ trebuie să funcționeze și mai mult pentru a ne susține, a ne stabiliza și a ne proteja.

Yoga și fascia

Desigur, ne antrenăm fasciile în practica yoga, mai ales atunci când abordăm practica într-un mod mai puțin liniar! Prin urmare, este vorba de a varia unghiul articulațiilor, viteza și de a juca cu dezechilibre și variații de postură pentru a lua în considerare dimensiunile multidirecționale și multidimensionale ale fasciei.

Această nouă cunoaștere ne permite să facem practica yoga mai coerentă: făcând structura corpului nostru sensibilă și liberă, invităm o mișcare subtilă de energie în ființa noastră. În noi se creează un spațiu. Ne dezvoltăm percepțiile și gustăm vibrația fasciei noastre, apoi celulele noastre.

Considerat organul senzorial prin excelență (datorită numărului său nenumărat de neuroreceptori), sau al șaselea simț al nostru, acesta reflectă starea noastră internă și se adaptează la el în fiecare moment. În această ajustare permanentă, orice stres fizic sau emoțional, lipsa mișcării sau prea multe mișcări repetitive creează tensiuni, aderențe sau durere în această rețea. Deshidratat, fascia își pierde vâscozitatea, elasticitatea și rezistența

În centrul vindecării se află ascultarea atentă a corpului; printr-o revenire la calm și prin mișcări variate și dinamice (pulsații, vibrații, ondulații, reveniri) redăm coerența întregului nostru.

La cursurile de Fascia Yoga, abordarea noastră este puțin diferită de yoga tradițională; ne permitem să ieșim din forma estetică a posturii pentru a intra în tridimensionalitate și a aduce mișcare din interior; explorarea, curiozitatea, libertatea și ascultarea sunt cuvintele cheie ale acestei practici.

Îngrijirea fasciilor

O dietă sănătoasă, o hidratare suficientă, câteva ședințe de terapie manuală de relaxare a fasciei, cum ar fi osteopatia, terapia cranio-sacrală, terapia Bowen sau practica regulată de yoga permit fasciei să se regenereze. Practica automasajelor, cu o rolă sau o minge de tenis, este recomandată și pentru a reduce aderențele în țesuturi și pentru a descongestiona fasciile noastre. De asemenea, putem practica masajul cupping, o metodă prin suptul fasciei și mușchilor derivată din tehnica ventuzelor și din medicina tradițională chineză. Băile derivate ale metodei France Guillain, o tehnică care constă în reîmprospătarea celor două pliuri inghinale și a perineului, permit, de asemenea, drenarea fasciei.

Redescoperă cine ești !

Te aștept la orele de Yoga ONLINE pe ZOOM sau la sala din DEVA

Alina Banu: instructor Hatha Yoga certificat internațional de școala Bindusar Yoga din India, 8 ani experiență, instructor Kids Yoga, Dans energetic, Terapeut Boluri Tibetane, Doula la naștere

Detalii la 0721041609

Traducere și adaptare din franceză. Sursă articol.

41 de ani și nimeni nu m-a învățat să fiu femeie.

Aș fi zis că lucrurile vin de la sine și că viața va ști ce să facă cu mine, fără să mă opresc pentru vreo oarecare întrebare.

Modele de urmat văzute din copilărie, oameni mari pe care îi credeam puternici.

Fetița, adolescenta, sărind peste femeie direct în rol de mamă și soție. Iubind prin hormonii atracției un suflet frățesc, curat și blând, dar nu ca femeie.

Mamă copil, mamă adolescentă, mamă din rolul mamei mele și tată deopotrivă, femeia striga dar nu era.

Mustrări, convingeri, spaime, presiuni, chinuri, lupte duse cu mine, sfârșit, STOP joc.

Pași mărunți și tremurați, pitită după colțuri umbroase, îndrăznind să ies puțin și iar puțin, așteptări lăsate să cadă, vise și iluzii ale unei  vieți postate ca prefață.

Corpul cerea viață, sufletul  se cățăra sărind, neînțelegerea se auzea tot mai tare până m-a surzit.

Cârma se rotea încet, direcția sufletul  meu.

Cine sunt eu? Ochii s-au închis, respirația bătândă coborând în liniște…  ACASĂ

Ușurare, spațiu, libertate, încredere, EU SUNT, acum nu mă pot părăsi.

Cântând cu ciclul lunii, deschizând sfârâitul pământului cald, pasionând cu focul, topită curgând prin viață, vântul zburând prin piept, brațe lungi cuprinzând nemărginirea, prezența caldă a unei puteri vii ascultând … o lume întreagă odihnind pe pieptul meu… Femeia trează știe acum că totul E  în… SUNT EU.

ALEGE PENTRU TINE !

Te aștept cu drag pentru regăsirea minunii vieții care ești  la ședințe private de Consiliere și ghidare sau la unul din programele  de Yoga, Dans energetic, Boluri tibetane, Yoga Nidra sau Meditație.

Alina Banu :  instructor Hatha Yoga & Dans energetic, Terapeut Boluri Tibetane și Doula la naștere

Programări la 0721041609

Pot să mă îmbolnăvesc numai din cauza fricii ?

Da. La nivel instinctual, al celui mai vechi  creier pe care îl ai, creierul reptilian, atunci când ești  în fața unui pericol real și se activează reacția de tipul « luptă sau fugi » , corpul tău eliberează hormonii de adrenalină, cortizol și norepinefrină. Aceștia produc în corp senzații precum : tremuratul mâinilor, hipertensiune, diaree, suprasolicitarea ficatului și a rinichilor, respirație accelerată, transpirație crescută, depresie și atacuri de panică.

Sistemul tău imunitar este în strânsă legătura cu emoțiile tale,  alimentația,  somnul,  respirația, viața sexuală, disciplina minții, vitalitatea fizică.

Nouă zecimi din pericolul pe care îl reprezintă o boală depinde de eliberarea acestei emoții a fricii în întreg corpul sub forma unei paralizii la toate nivelele ființei tale.

Atunci când alimentezi și mai mult această frică prin discuții distructive (bârfe, judecată) privitul știrilor, proiecții mentale, gânduri și griji pentru o situație ireală, începi să te asemeni cu personajele din povestea „Prostia omenească” a lui Ion Creangă.

O situație reală a unui eveniment rămâne o situație reală și atât. A alimenta scenarii și a trăi identificându-te cu un posibil rol pe care l-ai putea avea într-o oarecare scenă iluzorie din viitor, înseamnă a te rupe de prezent și a-ți dirija toată energia vieții într-o direcție a gândurilor deșarte.

Frica, la fel ca și iubirea, este doar o formă de energie care îți tranzitează  la un moment dat existența. La un anumit moment al vieții tale, ca specie a acestei  planete, frica te-a ajutat și te ajută în continuare să faci față unui pericol real. Diferența între acest gen de frică care încetează în momentul trecerii evenimentului care a provocat-o, și frica imaginară, este că aceasta din urmă rămâne prinsă ca un fel de „placă stricată” în circuitele tale energetice și te sabotează storcându-te de rezervele de energie. Speri astfel că păstrând-o aproape de tine, ca pe cel mai bun prieten și sfătuitor, vei fi pregătit și vei ști să acționezi atunci, cândva, dacă se va întâmpla.

Doar că, adu-ți aminte de câte ori în viața ta ai concluzionat că „planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg”. A fi însă conștient, atent, vigilent, într-o poziție de observator al unei situații existente în prezent se dovedește a fi în echilibru cu tine nefiind astfel nici indiferent dar nici posedat de o vibrație joasă, hrană pentru vibrația oricărui virus sau boli care este doar o altă formă de energie.

Te întreb, dragul meu cititor, dacă crezi că pregătirea pentru o viață armonioasă se face din energia uitării de sine sau din recâștigarea aducerii aminte a forței creației acestui Univers, forță care există în tine și care așteaptă doar să te conectezi la ea. Cum ? Prin încredere totală în Grația Divină.

Te invit să testezi pentru doar cinci minute cum se simte asta. Așadar așează-te într-un loc liniștit sau poate în natură, uită de griji, probleme, gânduri, focusează-te să îți simți corpul cum stă, îndreaptă coloana vertebrală, simte-ți inima cum bate, inspiră și expiră conștient numărând până la cinci în timp ce inspiri lent pe nas și expiră apoi la fel în cinci timpi. Continuă procesul respirației conștiente până simți că ai devenit una cu respirația, spațiul însuși, dincolo de orice credințe și judecăți. Simte nemărginirea acum, forța și încrederea, deschiderea și conexiunea cu întreaga lume.

Cu inima larg deschisă ești capabil acum să știi că asta ești TU și că AICI, ACUM, NU EXISTĂ FRICĂ.

În calitate de instructor Hatha Yoga și Dans energetic, sunt aici să te ghidez și să te susțin  pe calea întâlnirii cu ființa unică și perfectă care ești în cadrul cursului de Hatha Yoga online sau la sala din Deva.

Detalii pe https://www.onlineyoga.ro/ sau telefonic  Alina Banu : 0721041609

Urmează în articolul viitor :

Cum te ajută Yoga în gestionarea fricii ?