Interacțiunea cu energia celuilalt este și nu este benefică.
Cineva folosește un anumit tip de energie specifică lui pentru a-și realiza proiectele. Acel tip de energie este construit în funcție de credințele, moștenirile, deschiderea, asumarea, iubirea, puterea personală, înțelepciunea și așa mai departe. Ceea ce el este în moment este propria lui încercare.
Dacă acea persoană îți prezintă proiectele sale și tu nu poți să o susții este pentru că tu funcționezi pe alt tip de energie, ai active cu totul alte energii. Poate o poți înțelege pe anumite frecvențe care intră în rezonanță cu ceea ce ai activ în tine în acel moment.
Încercând să faci efort să fii de acord cu ea sau să o susții atunci când nu ai fix aceleași perspective active, este ca și când ai încerca să faci să se înțeleagă o simfonie cu o baladă rock.
Nici una nu e corectă, nici una nu e greșită. Efortul de a aduce împreună frecvențe diferite, aduce un dezechilibru de ambele părți.
Folosirea acestui cuvânt SUSȚINERE sau ÎNCREDERE, îmi vorbește mai mult despre a da ceva din tine, celuilalt. Aș folosi mai degrabă PARTICIPARE sau A FI PENTRU.
Îți ofer spațiu să te manifești dar nu intru acolo cu sfaturi sau gânduri, decât dacă sunt cerute, fără a încerca ceva. Iar cel care le cere are puterea de a nu intra nici el în frecvențele celuilalt pentru a se destabliza dacă nu rezonează cu ideile celuilat.
În schimb există o atitudine neutră de detașare în care poți privi cu deschidere, tăcere, fără să știi, fără să crezi, fără să aștepți realizarea proiectelor sale. Nu intri în energia celuilalt cu proiecțiile tale și nu destabilizezi nicicum drumul său.
Dacă nu o poți face, este mult mai înțelept să nu știi nimic.
Această lume este un mare proiect. Relația de cuplu, copiii, jobul, toate sunt proiecte care aduc beneficii, lecții, descoperiri despre cine ești tu.
Capacitatea de a privi astfel aduce o detașare emoțională pentru că oprește poveștile generatoare de conflicte.
Așadar te asumi la un proiect cu toate implicațiile?