Perioada pandemiei m-a recalibrat pe o nouă frecvență mai puțin cunoscută, deschizând accesul spre clasele de yoga predate pe online cu prezența mea în direct, fiecare aflându-se în intimitatea propriului cămin.
Cu pisici, căței, copii, saltele așezate prin dormitoare sau bucătării strâmte, zgomote de la vecinii care dădeau găuri în pereți, conexiuni de internet căzute, am reușit să ne adaptăm, să ne încurajăm, să continuăm, cele care am înțeles că atunci când dorim cu adevărat ceva, disciplina și perseverența vor face diferența.
Întrebările mele interioare despre cum să fac, cum să ghidez, cum mă voi simți așa singură vorbind în cameră, neștiind prea multe și ce să cred, cu o oarecare curiozitate a lucrului nou dar și frica că îmi voi pierde o bună parte dintre cursantele care veneau la sală, am început să mă interesez despre ce am nevoie din punct de vedere tehnic să achiziționez.
Asemenea unui copil care își cumpără jucării noi, mi-am dat voie să cresc în această perioadă punând focusul din ce în ce mai mult pe filmări și poze, crearea site-ului, organizarea de meditații ghidate serile din casa fiecăreia și practici de dimineață înainte ca fiecare să plece la job, beneficii pe care înainte nu puteam să le ofer.
Singură la mine în casă, doar eu cu vocea și corpul meu, cu cursantele de cealaltă parte a ecranului, neauzind nimic, iar alteori nici măcar văzându-le pentru că nu le permitea spațiul, m-am conectat din ce în ce mai profund cu mine și m-am lăsat ghidată de propria mea voce, pentru ca să le ghidez, pentru că vocea contează mult mai mult la orele online în susținerea clasei și păstrarea unui contact viu, precum și starea echilibrată a profesorului care ști că este acolo și te vede, te ascultă, te înțelege.
Pentru mine era cumva mai comod să nu mă mai deplasez la sală, însă sala îmi lipsea cu atmosfera de pace și liniște, cu mirosul ei specific și energia înaltă create de atâția ani. Acolo era și este templul meu, departe de alte distrageri lumești.
Și totuși, desi pandemia a trecut, multe cursante din Deva, aici unde am sala de yoga, preferă să practice de acasă din diverse motive cum ar fi timpul și distanța de deplasare, intimitatea, copii mici cu care este nevoie să stea acasă sau părinți bolnavi.
Poate că una dintre cele mai mari lecții oferite de predarea orelor online este aceea a puterii de a simți conexiunea la distanță, de a reuși să simți mai profund și de a face abstracție de toate justificările și plângerile care ar spune că nu se poate, e greu și bla…bla, povești multe și încâlcite
Cu bucuria de a ajunge și la cursanții din țară în localitatea cărora nu există deloc săli de yoga sau care pur și simplu doresc să încerce alt stil de practică, azi site-ul meu se creează organic pe măsură ce experiențele mele se adună.
Azi după 10 ani de practică, 5 ani de predare și 2 ani în care am trăit 100% doar din activitatea de yoga, retreaturi, ședințe de coaching și terapie cu boluri tibetane, susținând singură doi copii, o casă, o mașină și o sală de yoga, mă simt plină de recunoștință și sunt alături de voi pentru a vă împărtăși din ceea ce eu sunt.
Tu ce tip de ore preferi? Vii să încerci ambele variante să vezi ce ți se potrivește?
Delia
Alina Banu