„- În Orient s-a pus foarte mult accentul pe relaţiile stabile, pe ideea că nu trebuie să-ţi schimbi niciodată partenerul de cuplu. În Occident, mai ales în anii din urmă, relaţiile de cuplu se fac şi se destramă cu o repeziciune uluitoare, oamenii schimbându-şi constant partenerii. Tu ce ne recomanzi?
Eu recomand iubirea.
Să vă explic: sfatul meu este să fiţi fideli iubirii şi să vă pese mai puţin de parteneri. Nu contează câţi parteneri ai. Ceea ce contează este fidelitatea pe care i-o arăţi iubirii. Dacă trăieşti cu un partener fără să-l iubeşti, trăieşti practic în păcat. Dacă eşti căsătorit cu cineva, dar nu îl iubeşti, dacă faci dragoste cu el şi continui să-i accepţi prezenţa, comiţi un păcat împotriva iubirii.
Voi vă împotriviţi tot timpul iubirii, din considerente sociale, de confort, din convenienţă. Este aproape la fel de rău ca şi cum aţi viola o femeie pe care nu o iubiţi. Este o crimă, căci nu iubiţi această femeie, iar ea nu vă iubeşte pe voi. Acelaşi lucru se întâmplă dacă trăiţi alături de o femeie pe care nu o iubiţi. Este o altă formă de viol, acceptată din punct de vedere social, desigur, dar tot un viol. Vă împotriviţi astfel zeului iubirii.
În Orient, oamenii preferă să trăiască alături de acelaşi partener întreaga viaţă. Nu este nimic rău în asta. Dacă rămâi fidel iubirii, nimic nu este mai frumos decât să rămâi alături de aceeaşi persoană, căci intimitatea dintre voi creşte. Din păcate, în 99% din cazuri nu este vorba de iubire; cei doi se limitează să trăiască împreună. Ei stabilesc o anumită relaţie, dar aceasta nu are nimic de-a face cu iubirea, deşi continuă să crească. Este doar un trai în comun. Nu trebuie confundat cu iubirea.
Dacă puteţi iubi o persoană, trăind în acelaşi timp alături de ea întreaga viaţă, intimitatea dintre voi va creşte continuu, aducându-vă noi şi noi revelaţii. Acest lucru devine imposibil dacă vă schimbaţi prea des partenerii. Este ca şi cum ai muta tot timpul un copac, dintr-un loc în altul. El nu va prinde nicăieri rădăcini. Pentru a prinde rădăcini, copacul are nevoie să rămână într-un singur loc. în acest fel, rădăcinile lui se afundă din ce în ce mai adânc în pământ, iar el devine din ce în ce mai puternic.
Intimitatea este o mare realizare, un gest frumos, dar premisa de bază rămâne iubirea. Dacă arborele prinde rădăcini într-un loc în care nu există decât pietre, cel mai bine este să-l mutaţi de acolo. Rămâneţi fideli vieţii; mutaţi copacul, căci solul pe care creşte se împotriveşte vieţii.
În Occident, oamenii îşi schimbă tot timpul partenerii. Aceasta este o altă manieră de a ucide iubirea. în Est, oamenii se tem de schimbare. în Vest, ei se tem să rămână cu acelaşi partener o perioadă prea lungă de timp, ca să nu fie nevoiţi să îşi ia un angajament. înainte ca relaţia să se transforme într-un angajament, ei preferă să îşi schimbe partenerul, astfel încât să îşi păstreze libertatea. în numele libertăţii, ei cultivă practic desfrâul, care striveşte iubirea.
În acest fel, ea suferă din ambele părţi: în Orient oamenii se agaţă de securitate, de confort, de formalism, iar în Occident se cramponează de libertatea egotică, de lipsa angajamentului. Ambele atitudini sufocă iubirea.
Personal, susţin iubirea. Eu nu sunt nici occidental, nici oriental, şi nu îmi pasă cărei societăţi îi aparţin. Eu nu aparţin societăţii şi nu susţin decât iubirea.
Reţineţi sfatul meu: dacă aveţi o relaţie de iubire, cultivaţi-o. Atât timp cât iubirea persistă, rămâneţi în ea şi adânciţi-vă în această stare. Identificaţi-vă în totalitate cu ea. în acest fel, iubirea va avea posibilitatea să vă transforme. Dacă relaţia dumneavoastră este lipsită de iubire, cel mai bine este să vă schimbaţi partenerul. Încercaţi totuşi să nu deveniţi dependent de schimbări. Nu vă faceţi din acest lucru o obişnuinţă mecanică. Nu vă schimbaţi automat partenerul la fiecare 2-3 ani (sau chiar mai des), la fel cum faceţi cu maşina. Ce puteţi face? Doar a apărut un nou model. Trebuie să vă schimbaţi maşina. La fel, aţi cunoscut o femeie nouă. Simţiţi nevoia să o schimbaţi pe cea veche. Această atitudine nu vă face cinste.
O femeie este o femeie, iar un bărbat este un bărbat. Diferenţele dintre doi bărbaţi sau dintre două femei sunt secundare şi nu ţin atât de mult de energie. Energia feminină diferă de cea masculină. Fiecare femeie simbolizează în esenţa ei tot restul femeilor, la fel cum fiecare bărbat reprezintă un simbol al tuturor bărbaţilor. La suprafaţă, diferenţele sunt minore. Nasul poate fi puţin mai lung sau puţin mai scurt, părul poate fi blond sau brunet etc. În profunzime, orice femeie este o femeie şi orice bărbat este un bărbat. De aceea, dacă iubirea există, rămâneţi-i fideli. Daţi-i o şansă să crească. Dacă nu este însă prezentă, schimbaţi-vă partenerul înainte de a deveni dependent de această relaţie lipsită de iubire.
O tânără soţie aflată la spovedanie l-a întrebat pe preot dacă trebuie să folosească pastile contracepţionale sau nu.
– Nu trebuie să le foloseşti, i-a spus preotul, căci sunt împotriva legii lui Dumnezeu. Mai bine bea un pahar cu apă.
– Înainte sau după? a întrebat inocentă femeia.
– În loc! i-a răspuns scurt preotul.
M-aţi întrebat care cale este mai bună: cea orientală sau cea occidentală. Nici una nu este bună. Urmaţi calea divină. Care este aceasta? Simplu: rămâneţi fidel iubirii. Dacă iubirea există, totul vă este permis. Dacă nu există, nimic nu vă este permis. Dacă nu vă iubiţi soţia, nu o mai atingeţi, căci asta înseamnă viol. Dacă nu iubiţi o femeie, nu vă culcaţi cu ea. Acest lucru încalcă legea iubirii, iar aceasta este legea supremă. Numai atunci când iubeşti, totul devine permis.
Cineva i-a spus sfântului Augustin din Hippo:
– Sunt un om needucat şi nu pot să citesc scriptura sau cărţile de teologie. De aceea, te rog să-mi dai câteva sfaturi sumare. Nu am o memorie prea bună, mintea nu prea mă duce, aşa că doresc doar câteva indicii simple, pe care să le ţin minte şi să le urmez.
Augustin era un mare filozof, un sfânt. Ţinuse predici extraordinare, dar nimeni nu îi mai ceruse până atunci doar câteva indicii sumare. De aceea, a închis ochii şi a început să mediteze. Se spune că meditaţia sa a durat ore întregi. Când şi-a pierdut răbdarea, omul a insistat:
– Te rog, dacă ai ajuns la o concluzie, dă-mi sfaturile pe care ţi le-am cerut. Aştept de ore întregi.
– Nu am găsit decât un singur sfat să-ţi dau, i-a răspuns Augustin. Iubeşte, şi tot restul îţi va fi permis.
Iisus a spus: „Dumnezeu este iubire“. Eu afirm altceva: iubirea este Dumnezeu. Uitaţi de Dumnezeu. Iubirea este suficientă. Apucaţi-o pe calea iubirii, oriunde v-ar conduce. Este nevoie de mult curaj, dar dacă veţi ţine cont numai de iubire, tot restul va deveni posibil pentru dumneavoastră.
Mai întâi de toate, nu vă mutaţi alături de o femeie pe care nu o iubiţi. Nu începeţi o relaţie dintr-un simplu moft. Aflaţi mai întâi dacă în fiinţa dumneavoastră s-a născut dorinţa de a vă angaja faţă de femeia respectivă. Sunteţi suficient de matur pentru a stabili un contact profund? Gândiţi-vă că acest contact v-ar putea schimba întreaga viaţă.
Dacă v-aţi decis să stabiliţi contactul, fiţi sincer în această privinţă. Nu vă ascundeţi intenţia de iubita dumneavoastră. Renunţaţi la măştile pe care v-aţi învăţat atâta vreme să le purtaţi. Fiţi sincer. Revelaţi-vă inima. Rămâneţi gol. Între doi îndrăgostiţi nu trebuie să existe secrete. Acolo unde există secrete iubirea nu poate subzista. Numai politica trăieşte din secrete. Nu ascundeţi nimic unul de celălalt. Fiţi transparenţi, oricare ar fi sentimentele pe care le nutriţi. În acest fel, vă veţi apropia din ce în ce mai tare de fuziunea finală.
Fuziunea cu o femeie exterioară (prin iubire, prin angajament, prin comuniunea cu ea) vă permite să vă revelaţi femeia din interiorul fiinţei dumneavoastră. La fel şi în cazul ei: fuziunea cu un bărbat exterior îi permite să îşi reveleze bărbatul din interior. Femeia exterioară nu este decât un indicator către femeia interioară. Bărbatul exterior nu este decât un indicator către bărbatul interior.
Adevăratul orgasm se produce în interior, atunci când bărbatul lăuntric şi femeia lăuntrică se întâlnesc şi fuzionează. Aceasta este semnificaţia simbolică a conceptului hindus de Ardhanarishwar. Probabil aţi văzut statuile în care Shiva este reprezentat pe jumătate bărbat şi pe jumătate femeie. Este normal să fie aşa, căci jumătate din fiinţa noastră provine de la tată şi cealaltă jumătate de la mamă. Cele două jumătăţi alcătuiesc unitatea fiinţei. Pentru a experimenta orgasmul interior, ele trebuie însă să fuzioneze. Pentru aceasta, trebuie să găsiţi mai întâi o femeie exterioară, care să vă ajute să descoperiţi femeia din interiorul dumneavoastră, vibrând la unison cu ea. Dacă vibraţia femeii exterioare se apropie de vibraţia femeii dumneavoastră interioare, aceasta din urmă se va trezi. La fel se petrec lucrurile şi în cazul femeii (bărbatul interior se trezeşte).
De aceea, cu cât relaţia durează mai mult, cu atât mai intimă devine ea. Acest lucru este benefic, căci femeia şi bărbatul din interior au nevoie de timp pentru a se trezi. Aşa cum se petrec lucrurile în Occident, în care relaţiile pot dura şi o noapte, este imposibil ca femeia sau bărbatul din interior să se trezească. Până să se întâmple ceva, femeia a dispărut, fiind înlocuită cu o altă femeie, cu o altă vibraţie. Nu este de mirare că acest proces conduce în timp la nevroză, căci în fiinţa omului pătrund atât de multe vibraţii diferite încât devine imposibil ca acesta să îşi mai descopere femeia din interior. în plus, există riscul ca el să devină dependent de schimbare. Aceasta devine un viciu, o plăcere ascunsă. în acest caz, omul este pierdut.
Femeia exterioară nu este decât o cale care conduce către femeia interioară, iar bărbatul exterior nu este decât o cale care conduce către bărbatul interior. Yoga supremă, fuziunea mistică dintre cele două principii polar opuse, se petrece întotdeauna în interiorul fiinţei. Când se produce acest fenomen, omul devine liber de orice bărbat şi de orice femeie. El transcende ambele sexe. Asta înseamnă transcendenţa, sau brahmacharya. El revine astfel la virginitatea sa primordială, la natura sa originară.”
Acesta a fost un fragment din OSHO – „IUBIRE, LIBERTATE SI SOLITUDINE – O nouă viziune asupra relaţiei de cuplu”